Omul pune mâna inconștient pe o suprafață infectată cu virusul, iar apoi, tot inconștient, duce mâna la gură sau la nas. Virusul nu așteaptă altă invitație.
Cercetătorii au studiat acest obicei al omului. Nicio altă vietate nu-și atinge zona feței mai des ca omul, se arată într-un material publicat de BBC.
Studiile au arătat că oamenii sunt predispuși să se atingă în zona obrajilor, a gurii, a nasului și a ochilor. Acest obicei, în timpul unei pandemii cum este cea actuală cu Covid-19, este cel mai păcătos, fiindcă ajută la propagarea facilă a virusului.
Ne atingem pe față de 23 de ori pe oră
Mary Louise McLaws, o cercetătoare din domeniul infecțiilor de la North South Wales, din Sydney, Australia, a numărat, în 2015, împreună cu mai mulți colegi, de câte ori se atingeau în zona feței studenții ei.
Și a ajuns la concluzia surprinzătoare că tinerii își atingeau diferite zone ale feței în medie de 23 de ori pe oră.
Și acest obicei ne predispune la infecții cu virușii pe care-i culegem de pe suprafețele pe care punem mâinile.
Dar de ce facem acest gest atât de des și cum putem renunța la acest aspect periculos pentru propria sănătate?
Majoritatea vietăților își ating zona feței doar pentru a se curăța sau a alunga dăunătorii. Oamenii au cu totul alte motive să-și atingă chipul.
Martin Grunwald, psiholog la Universitatea din Leipzig, Germania, a spus că „atingerea de sine reprezintă o caracteristică distinctă a speciei noastre”.
„Atingerile de sine sunt mișcări de auto-reglare, rareori conștientizate. Ele joacă un rol important în toate procesele cognitive și emoționale. Ele apar la toți oamenii”, a mai spus Grunwald.
Dacher Keltner, profesor psiholog la Universitatea Berkeley, din California, susține că atingerea propriei fețe reprezintă o modalitate de auto-calmare.
Atingerea favorizează eliberarea hormonului numit oxitocină, care ajută la reducerea stresului și creșterea calmului.
Tragem „perdeaua”
În alte momente, omul se atinge pe față într-un gest oarecum similar cu trasul cortinei. Noi tragem, inconștient, cortina peste un capitol al existenței noastre și trecem la altul. Dar, pentru asta, ne trecem mâinile peste față.
Alți experți consideră că prin atinsul propriei figuri, omul încearcă să-și controleze emoțiile și atenția.
În 2012, un grup de cercetări au urmărit mai mulți oameni care habar n-aveau că sunt ținta unui studiu. Unii erau din orașul brazilian Florianopolis, alții au fost observați în timp ce se deplasau cu un metrou din Wasghington DC.
Cercetătorii au obersvat că oamenii duceau mâna la gură sau la nas, în zonele cele mai expuse infecțiilor cu diverși viruși, de cel puțin trei ori pe oră.
Michael Hallsworth, expert în domeniul comportamental uman de la Universitatea Columbia, din SUA, crede că omul nu-și poate schimba comportamentul, mai ales gesturile pe care le face inconștient.
Așa că mai important este tot apelul repetat la spălarea mâinilor. „A spune oamenilor să nu mai facă un gest pe care oricum îl fac în mod inconștient, este greu. Este mult mai ușor să-i faci pe oameni să se spele mai des pe mâini decât să se atingă de mai puține ori pe față. N-o să avem succes dacă o să le spunem oamenilor să nu mai facă un gest pe care ei oricum nu realizează că-l fac”, a spus Hallsworth.
Scărpinați-vă cu dosul palmei!
Cercetătorul a spus că oamenii pot evita totuși infectarea. Când apare o nevoie fizică, cum ar fi o mâncărime, folosiți dosul palmei, nu partea interioară, cu care atingeți sau apucați diverse lucruri.
Nu este o soluție sută la sută garantată, dar este mult mai bună decât cea „tradițională”.
De asemenea, și mănușile pot ajuta la „dezactivarea” tendinței de a ne atinge pe față. Mănușile îl pot ajuta pe om să conștientizeze că riscă să se expună unor posibile contaminări, dacă se ating în zona feței.