«De câte ori te gândeşti la noi?»

Nu s-a mai uitat înapoi, lăsând în urmă o familie cu trei copii, inclusiv pe Loredana. Astăzi, fata este una dintre cele mai bune eleve ale Colegiului Richard Wurmbrand din Iaşi, pictează, cântă în corul şcolii, dar şi la orgă, studiază japoneza şi vrea să devină designer vestimentar. Şi-ar mai vrea să-şi mai îmbrăţişeze mama măcar o dată. “De câte ori te gândeşti la noi?”, asta spune Loredana că ar întreba-o. Fără resentimente, căci “am iertat-o de mult”.

Învaţă de una singură limba japoneză

“Wata shi wa Loredana wesu”, adică “Eu mă numesc Loredana”, îmi spune adolescenta îndrăgostită de desen şi de Japonia, atunci când o întâlnesc. Cântă în corul şcolii, dar şi la orga cumpărată din banii obţinuţi pe vaca vândută de bunica Anica. Învaţă japoneza din pasiune, singură, iar în februarie a obţinut locul II la un concurs de design vestimentar, în Iaşi. “Dar locul 1 nu s-a acordat”, adaugă Loredana.

În casa din Scânteia, bunica Anica, mama tatălui Loredanei şi cea care a crescut-o pe fetiţă, trăieşte acum singură, înconjurată doar de trei căţei. Tare s-a bucurat când am sosit împreună chiar cu nepoata preferată. “De când e la liceu, Dina, cum îi mai spun eu, stă acum în Iaşi, la Marta, una dintre fiicele mele”, spune bătrâna. “Dar vine când poate şi mă ajută, mititica. Face curat, găteşte, e fată vrednică”, o laudă bunica, în timp ce obrajii fetei se îmbujorează. Anica Grosu a crescut patru dintre nepoţii ei, inclusiv pe Loredana. Cum au putut, ea şi soţul, Mihai, care s-a prăpădit însă, cu un an în urmă. “Când a plecat maică-sa, a vândut până şi găinile ca să-şi facă paşaport. Loredana avea 3 ani, ce să înţeleagă ea. Noroc că s-a luptat Petre să n-o ia cu ea în Turcia. S-a dus, mamă, cu altele, de prin Iaşi, la prostituţie. A mai venit doar o dată, după un an, ca să divorţeze de fi-miu. Zicea că se recăsătorise acolo. O luase poliţia şi-o băgase la închisoare, că se iscase un scandal. Şi-a apucat să se jeluiască pe-acolo, iar un gardian mai milos i-a zis: «Dacă treci la legea musulmană, te iau de nevastă». Şi-aşa a făcut! Ea povestea asta, când a venit să divorţeze”. Tanti Anica îmi arată desenele făcute de Loredana. “Se uita la desene animate şi desena, mânca-o-ar bunica s-o mănânce!” De la plecarea mamei Loredanei s-a tras şi boala lui Petre Grosu, tatăl fetei. O depresie i-a întunecat sufletul, mintea. “Avea meserie bună, electrician, dar de-atunci nu a mai fost la fel. Trăieşte mai retras, la Bordea, un sat ceva mai încolo. Ia un tratament de mai mulţi ani şi nu prea-i plac oamenii, deşi la mine mai vine şi m-ajută cu ce poate”, îşi varsă oful bătrâna.

Recomandări

Generalul Vasile Milea, „eroul” care a ordonat reprimarea Revoluției la Timișoara. „Sinuciderea a fost practic o încercare de autorănire”

Nu a mai văzut-o de când avea patru ani

Imaginea mamei e încă vie în sufletul copilei crescute doar prin puterile bunicii. “Am văzut-o când a revenit, la un an după ce plecase în Turcia, ca să divorţeze de tata. Era blondă, tunsă scurt. Probabil o priveam ciudat, că s-a uitat la mine şi-a zis: «Ce-i, măi? N-o mai recunoşti pe mă-ta?». Dar aveam 4 ani. De atunci, de 12 ani, n-am mai văzut-o. Am înţeles că s-a recăsătorit, dar tot mama mea va rămâne”, îmi spune Loredana, privind curtea în care a copilărit. “Eu am ierta-t-o de mult, dar tare mult aş vrea s-o mai văd. S-o îmbrăţişez şi s-o întreb: «De câte ori te gândeşti la noi, mamă? »”. Poate că femeia care i-a dat viaţă îi va răspunde într-o zi. Privind- o în ochi, dacă ar putea. Căci de Loredana trebuie să fie mândră.

( fotografii: Gabriel Pătruţ)

Urmărește-ne pe Google News