ComenteazăÎn ultimele zile, mii de oameni au format o coadă de peste opt kilometri până la Westminster Hall, în Londra, pentru a-i aduce un omagiu reginei Elisabeta, care a murit pe 8 septembrie, la 96 de ani. „Vedem niște imagini înduioșătoare. Toată lumea trăiește emoția acestei încheieri de epocă”, a declarat Georgeta Filitti, istoric, academician și autoare a numeroase studii despre personalități istorice. „Regina Elisabeta e o personalitate care, prin exemplul ei, a putut să modeleze o societate, această coagulare a britanicilor în jurul reginei este o adunare, o strângere sufletească.”
Domnia ei de 70 de ani, cea mai lungă a unui monarh britanic, a acoperit o perioadă în care lumea s-a schimbat radical: revenirea Europei după cel de-Al Doilea Război Mondial și Holocaust, apariția și sfârșitul Războiului Rece până la explozia social media și pandemia de COVID-19. În vremuri de neliniște, regina a fost mereu acolo pentru poporul britanic.
Oamenii o stimau dinainte de a deveni regină
Domnia ei a fost remarcabilă din multe puncte de vedere, însă Georgeta Filitti atrage atenția că personalitatea și modul în care a comunicat cu oamenii – uneori fără a rosti un cuvânt – au transformat-o într-un reper.
„De foarte tânără, Elisabeta a fost educată în ideea că într-o zi va conduce. Un aspect foarte important a fost comunicarea cu națiunea. Când a izbucnit Al Doilea Război Mondial, familia regală britanică a decis să rămână sub bombardamente la Londra. Pe lângă apelurile către tinerii din generația ei, Elisabeta a mai făcut ceva: a participat efectiv la război conducând ambulanțe, mașini ale Crucii Roșii, ba chiar reparându-le, ea făcând o școală de mecanici auto. Adică a făcut toată această gestică a omului obișnuit și asta i-a câștigat o simpatie generală chiar dinainte de a urca pe tron”, povestește academiciana.
Regina Elisabeta a fost prima femeie din familia regală care a servit cu normă întreagă în cadrul forțelor armate, motiv pentru care presa britanică a poreclit-o „Prințesa Mecanic Auto”.
O femeie care și-a luat meseria în serios
Pe 2 iunie 1953, la doar 27 de ani, a fost încoronată regină a Marii Britanii și de atunci și-a dedicat întreaga viață serviciului public. A vizitat peste 100 de țări, iar în timpul domniei sale au existat 13 președinți americani și 5 papi. În 2017, la 91 de ani, a participat la 292 de evenimente publice. În fiecare zi, timp de 70 de ani, a verificat „cutia roșie” în care primea zilnic de la guvern documente referitoare la politica internă şi externă a ţării, potrivit unei analize realizate de The Economist.
„Această femeie și-a luat meseria în serios. Sigur că, la începutul domniei, a avut alături un om excepțional în materie de politică, pe Winston Churchill. A mai avut apoi încă 14 prim-miniștri și cu toți a lucrat în foarte bune condiții”, spune Filitti. Unul dintre puținele lucruri pe care premierii Marii Britanii le-au dezvăluit despre regină este că era neobosită în munca ei și cunoștea tot ce se întâmpla în țară și în lume.
Cea mai de preț învățătură: măsura lucrurilor
„Dincolo de orice, cred că cel mai important lucru care rămâne în urma ei este măsura. Femeia asta probabil că se va fi enervat și ea îngrozitor, va fi avut momente de disperare, momente în care nu știa încotro s-o apuce, dar astea au rămas în taina casei ei. Întotdeauna în public s-a manifestat calmă, liniară, asigurătoare. Când lumea vede cu cât echilibru, cu cât calm, cu câtă forță reacționezi la diversele întâmplări, inevitabil devii un reper, un model, devii o persoană pe care ceilalți vor dori s-o imite. Această tărie de caracter, această stăpânire de sine care a caracterizat-o constituie o pildă pentru toți cetățenii lumii.”
Cea mai prețioasă învățătură pe care ne-o putem însuși de la ea sunt măsura și capacitatea de îndurare a unor realități în așa fel încât să încerci să le rezolvi, dar fără să dai în vileag toate eforturile făcute și eșecurile. Pentru că nu se poate ca în 70 de ani de domnie, regina Elisabeta să nu fi avut și eșecuri.
Georgeta Filitti, istoric și academician:
A reușit să-și țină aproape poporul
Când Elisabeta a devenit regină, Anglia era o țară mult mai conservatoare și mai tradițională decât cea pe care o cunoaștem astăzi. De-a lungul domniei sale, viziunile britanicilor asupra problemelor sociale, cum ar fi drepturile femeilor și căsătoriile între persoane de același sex, s-au schimbat drastic. Însă susținerea față de monarhie a rămas constantă – n-a scăzut niciodată sub 60%. Iar acesta este aproape exclusiv meritul reginei, cred experții.
„Toată lumea a prețuit-o atât de mult pe regină tocmai pentru felul foarte echilibrat în care a acționat de fiecare dată. În teorie, suveranul Marii Britanii nu face politică, este doar arbitru. Regina Elisabeta a fost un arbitru absolut impecabil, a fost o femeie puternică, o femeie care a înțeles că trebuie să mențină echilibrul. Și acum, când se analizează această domnie de 70 de ani, trebuie să convenim, atâta cât știm din politica Marii Britanii, că ea a ținut foarte bine cumpăna”, explică Georgeta Filitti.
A știut când să-și plece capul
Academiciana atrage atenția că suverana a oferit un exemplu și în ce privește chestiunile personale. „Familia regală britanică a fost una destul de agitată, de zbuciumată, așa că regina Elisabeta a avut de înfruntat și lucruri foarte omenești și din nou trebuie să recunoaștem că a avut măsură.”
Una dintre cele mai dure lovituri de imagine primite de monarhia britanică a fost controversata căsnicie a prințului Charles, fiul reginei, cu prințesa Diana, dar și tot ce a urmat după, divorțul și tragicul eveniment în care Lady Di și-a pierdut viața.
„Când și-a dat seama că sentimentul popular pentru această femeie este atât de puternic, regina a capitulat și și-a manifestat regretul, chiar dacă a făcut-o tot cu măsură”, spune Filitti. Se referă la singurul moment în care regina Elisabeta a II-a a încălcat protocolul regal făcând o plecăciune subtilă în fața sicriului prințesei Diana. Cutuma spune că suverana nu se înclină decât în fața altor monarhi. Mulți spun că acel gest discret a salvat tronul Marii Britanii și a recâștigat poporul, care considera familia regală britanică vinovată de decesul prințesei.
„Regina a înțeles nevoile propriului popor, a avut o sensibilitate extraordinară. Adică, punând urechea pe pământul britanic, ea a simțit în fiecare clipă pulsul britanic. Această urmărire foarte atentă a ceea ce marele public cere a fost o chestie extraordinară pe care Maiestatea Sa a făcut-o.”
„Charles are toate șansele să fie un rege bun”
Istoricul Georgeta Filitti crede că monarhia britanică îi va supraviețui reginei Elisabeta și că moștenitorul său la tron, regele Charles al III-lea, va face față provocărilor și standardului impus de regretata suverană.
„Dacă ne uităm în urmă, de la regina Victoria și până azi, ne putem da seama că monarhia britanică a evoluat. De obicei, când se vorbește despre monarhie, se spune că e o treabă închistată, prin excelență conservatoare. Sigur că niște principii trebuie să dăinuie, dar, în același timp, după domnia reginei Victoria s-a produs o serie de evenimente care au arătat flexibilitatea. Sunt tot felul de legi, de dispoziții care arată că această monarhie a fost în pas cu vremurile, cu progresul.
De pildă, era o treabă foarte riguroasă ca în familia regală britanică să nu existe divorțuri, să nu se încheie căsătorii cu femei sau bărbați divorțați sau să nu fie căsătorii morganatice – între un membru al familiei regale și cineva care n-are o ascendență nobiliară corespunzătoare –, or, la lucrurile astea s-a renunțat. Și asta datorită acceptării luminate a Elisabetei a II-a.
Așa că această flexibilitate care i-a caracterizat pe britanici îi va ajuta. Sunt o națiune extraordinară, de o foarte mare înțelepciune, de o foarte mare putere, încât Charles al III-lea cred că are toate șansele să fie un rege bun. E omul cu cea mai îndelungată perioadă de pregătire pentru a deveni rege. Eu cred că lucrurile se vor rostui bine și că monarhia în Anglia va dura.”
Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii va fi înmormântată luni, la Capela St. George de la Castelul Windsor, lângă prințul Philip, care i-a fost soț 73 de ani, până la moartea sa din aprilie 2021.