103 comentariiExtinderea NATO a declanșat invazia rusă din Ucraina? Această interpretare este forțată de mai mult timp dinspre Kremlin, care pretinde că și-a trimis soldații în țara vecină ca răspuns la politica de decenii de expansiune a NATO în Europa Centrală și de Est.
De la lansarea invaziei la scară largă, pe 24 februarie 2022, unii politicieni, academicieni și comentatori occidentali au dat la rândul lor vina pe NATO. Printre aceștia pot fi menționați candidatul la președinția SUA, Donald Trump, și liderul partidului Reform UK, Nigel Farage, care a făcut declarații în acest sens într-o intervenție la BBC.
Contradicțiile lui Putin
Este ușor de înțeles de ce retorica anti-NATO pare convingătoare. La urma urmei, extinderea NATO după prăbușirea Uniunii Sovietice este un fapt istoric. Practic, toți noii membri ai alianței provin din blocul european aflat sub influența Kremlinului în perioada Războiului Rece. Deși acest aspect poate furniza Moscovei motive de acuzații, totuși eforturile Moscovei de a da vina pe NATO pentru invazie nu rezistă unei analize serioase.
Retorica anti-NATO a lui Putin s-a axat de regulă pe presupunerea că extinderea NATO constituie o amenințare gravă la adresa securității Federației Ruse. Cu toate acestea, acțiunile liderului de la Kremlin demonstrează în mod convingător că el însuși nu crede acest lucru.
Când Finlanda și Suedia au decis să adere la NATO ca răspuns la invazia rusă din Ucraina, Putin a declarat că nu are „nicio problemă” cu această expansiune nordică, asta deși granița dintre Alianța Nord-Atlantică și Rusia se dubla, iar Marea Baltică devenea un „lac NATO”. Mai mult decât atât, Putin a subliniat între timp această lipsă completă de îngrijorare prin demilitarizarea unilaterală a graniței cu Finlanda și retragerea a aproximativ 80% din trupele ruse.
Indiferența evidentă a conducătorului rus față de apartenența Finlandei și Suediei la NATO este în contradicție cu declarațiile sale precum că existența Rusiei ca stat ar fi amenințată de legăturile dintre NATO și Ucraina, în condițiile în care aceasta din urmă nici nu face parte din Alianța Nord-Atlantică. Dacă Putin ar fi simțit cu adevărat că NATO reprezintă un pericol pentru Rusia, ar fi protestat energic față de decizia Finlandei de a se alătura alianței de apărare și ar fi luat măsuri pentru a consolida prezența militară de-a lungul noii granițe. În schimb, a făcut exact invers.
Chiar dacă ne-am imagina o invazie NATO în Rusia, nu există niciun motiv practic pentru care Ucraina ar fi o linie roșie militară. Cele trei state baltice, care sunt membre NATO din 2004, se învecinează, de asemenea, cu vestul Rusiei și sunt la fel de aproape de Moscova și de alte orașe mari rusești ca și Ucraina. Dacă NATO ar avea planuri de a pune mâna pe Kremlin sau de a bombarda Sankt Petersburgul, ar putea face lejer acest lucru de la baze din țările baltice, fără a necesita o trambulină ucraineană.
Acuzații exagerate
Acuzația potrivit căreia NATO a forțat Rusia să invadeze Ucraina exagerează, de asemenea, perspectivele de aderare ale acestei țări. Oricine îl ascultă pe Putin poate rămâne cu impresia că Ucraina este pe punctul de a se alătura alianței, ceea ce este departe de adevăr.
Membrii NATO au ocolit încă din 2008 solicitările Ucrainei pentru un plan de acțiune în vederea aderării. Și, în ciuda unui deceniu de escaladare a agresiunii ruse împotriva Ucrainei, alianța a refuzat în mod constant să revizuiască această poziție. Nici măcar izbucnirea celui mai sângeros conflict militar din Europa de la cel de-Al Doilea Război Mondial încoace nu i-a convins pe scepticii din cadrul alianței că a venit momentul să îmbrățișeze ideea aderării Ucrainei la NATO.
Chiar și limbajul pe care Kremlinul îl folosește pentru a-și formula acuzațiile împotriva NATO este înșelător. Criticând în mod repetat „extinderea NATO”, Kremlinul evocă noțiunile unui imperiu expansionist care încearcă să dobândească noi posesiuni prin agresiuni reale sau implicite. Dar nimeni nu a fost forțat niciodată să se alăture NATO. Mai degrabă, extinderea post-1991 s-a produs la cererea noilor state membre, care au tot insistat să se alăture alianței. Este de la sine înțeles de ce acești noi membri văd acum în invazia rusă din Ucraina drept o dovadă că au avut dreptate să adere la NATO.
Frustrări și ambiții
Resentimentul Rusiei față de extinderea NATO după 1991 nu este în întregime artificial, desigur, dar nici nu este cauzat în mare parte de preocupări legate de securitate. În schimb, Kremlinul este deranjat de pierderea influenței în țările din apropiere, care acum nu mai sunt vulnerabile la metodele sale tradiționale de constrângere. În timp ce NATO nu reprezintă o amenințare plauzibilă pentru securitatea națională a Rusiei, pune obstacole substanțiale imperialismului rusesc. Cu alte cuvinte, NATO împiedică Rusia să-și agreseze vecinii.
Conștientizarea agendei imperiale a Rusiei este esențială pentru oricine încearcă să înțeleagă invazia din Ucraina. Putin preferă să țină prelegeri comunității internaționale despre presupusele nedreptăți ale expansiunii NATO, dar adoptă un ton izbitor de diferit atunci când se adresează publicului intern, descriind adesea războiul în termeni imperialiști. El a recunoscut în repetate rânduri că își dorește alipirea unor teritorii pe care le consideră „istoric rusești” și a comparat invazia din Ucraina cu cuceririle imperiale din secolul al XVIII-lea ale țarului Petru cel Mare. Prin urmare, nu este surprinzătoare gluma ministrului rus de externe Serghei Lavrov precum că Putin are doar trei consilieri, și anume „Ivan cel Groaznic, Petru cel Mare și Ecaterina cea Mare”.
Decizia lui Putin de a invada Ucraina este un produs al unor ambiții imperialiste adânc înrădăcinate în istoria Rusiei, care datează cu secole înainte de fondarea NATO. Nu extinderea NATO l-a determinat să dea ordin pentru invazie – o alianță pe care nu o consideră o amenințare perceptibilă la adresa securității naționale a Rusiei -, ci consolidarea constantă a statului ucrainean înainte de 2022 și perspectiva de a deveni primul conducător rus care pierde controlul asupra Ucrainei în peste 300 de ani.
Amplificând acuzațiile false ale lui Putin cu privire la responsabilitatea NATO pentru izbucnirea războiului din Ucraina, unii politicieni precum Farage riscă să legitimeze imperialismul rusesc în timp ce ascund adevăratele cauze din spatele invaziei. Acest lucru nu va face decât să încurajeze Kremlinul să-și extindă agresiunile dincolo de Ucraina, conchide jurnalistul Peter Dickinson.
Vezi subiectele la proba la matematică la Evaluare Naţională 2024, iar de la ora 13.00, rezolvarea subiectelor la matematică – Evaluare Naţională 2024!