Vladimir Putin a minimalizat incursiunea ucraineană în Kursk în fața poporului. Explicațiile unui reputat sociolog: societatea rusă, „amorțită emoțional”

Având în vedere afirmațiile repetate ale președintelui rus că pierderea războiului împotriva Ucrainei ar însemna distrugerea Rusiei de către Occident, ar fi putut fi de așteptat ca Putin să răspundă cu furie la prima invazie a teritoriului Rusiei după cel de-Al Doilea Război Mondial, se arată într-o analiză a profesoarei de politici internaționale Jennifer Mathers în The Conversation, o platformă academică și de analiză.

Luând în considerare eforturile președintelui rus de a stabili paralele între lupta Uniunii Sovietice împotriva Germaniei naziste și războiul Rusiei împotriva Ucrainei, el a ratat, de asemenea, o oportunitate evidentă de a eticheta ofensiva-surpriză a Ucrainei din 6 august drept echivalentul modern al Operațiunii Barbarossa. Adică atunci când forțele naziste au năvălit peste granițele de vest ale Uniunii Sovietice în iunie 1941, într-un atac devastator.

Dar, în loc să tragă clopoțeii retorici de alarmă și să ceară societății din Rusia să facă sacrificii pentru patria-mamă, Putin a minimalizat prezența soldaților ucraineni pe pământul rus: a durat o săptămână până când liderul de la Kremlin a făcut o declarație publică privind incidentul.

Recomandări

Elena Lasconi, interviu integral la 55 de întrebări – powered by Libertatea: „Muncim și tot săraci suntem” | EXCLUSIV

Un mesaj surprinzător pentru poporul rus

În loc să descrie acțiunile Ucrainei drept începutul unui nou și periculos capitol al războiului, mesajul lui Putin către poporul rus este că totul e sub control și nu este nevoie să-și facă griji.

Cu siguranță, forțele armate rusești nu au stat inactive în ultima lună. Atacurile asupra localităților din Ucraina au continuat și chiar s-au intensificat, în timp ce trupele ruse care luptă în regiunea Donbas din est continuă în eforturile lor de a ocupa orașul Pokrovsk, un nod de transport cu importanță strategică.

Toate aceste răspunsuri, totuși, sunt cele obișnuite pentru felul în care Rusia a purtat războiul împotriva Ucrainei. Dar această strategie aparent nu câștigă războiul pentru ruși.

„Operațiunea militară specială” a lui Putin, care ar fi trebuit să ofere o victorie rapidă și ușoară asupra întregii Ucraine a ajuns la al treilea an, iar Moscova încă nu controlează nici măcar teritoriile ucrainene pe care le-a anexat și pe care le pretinde ca fiind ale sale.

Stilul de război al Rusiei este foarte risipitor pentru viața umană. Ministerul Regatului Unit al Apărării estimează că forțele armate ruse pierdut peste 600.000 de militari de la începutul invaziei sale în masă a Ucrainei în februarie 2022. Armata Rusiei are dificultăți să recruteze destui oameni pentru a-i înlocui pe cei pierduți, în ciuda creșterii regulate a salariilor și a beneficiilor oferite oricui dorește să se alăture.

Recomandări

Ultimatum de 24 de ore pentru Putin: „Ori oprește agresiunea, ori le dau ucrainenilor rachete Taurus să atace Rusia”, anunță Friedrich Merz, favoritul la postul de cancelar al Germaniei

Resurse umane tot mai puține

Apar unele informații conform cărora soldați ruși au fost trimiși înapoi pe linia frontului înainte ca să se fi recuperat complet după răni grave de luptă. Este vorba despre imagini cu soldați care folosesc cârje pentru a merge pe front. Mulți dintre soldații care încearcă să oprească și să inverseze progresul forțelor ucrainene din Kursk sunt tineri recruți care își fac anul de serviciu militar obligatoriu.

Dependența Rusiei de trupe fără experiență cu pregătire limitată pentru a-și proteja granița cu Ucraina este un indiciu că forțele Rusiei sunt întinse la maximum.

Și Rusia are acum deficit de forță de muncă în afara zonelor de război. Deși Rusia are fabrici care lucrează non-stop și plătește salarii mari pentru a atrage cei mai buni muncitori, lipsa de oameni care să ocupe aceste locuri de muncă constrânge atât economiile militare, cât și cele civile. Asta înseamnă o penurie de șoferi de autobuz, de lucrători din magazine și fabrici care să servească nevoile cotidiene ale comunităților, precum și amenințări la adresa capacității Rusiei de a produce arme pentru a le folosi împotriva Ucrainei.

O scuză pentru noi sacrificii

Kremlinul ar fi putut trata invazia ucraineană ca pe o urgență și ca pe o scuză pentru a accesa resurse neexploatate anterior de la societatea rusă pentru a umple aceste goluri din efortul de război. Ocuparea de către ucraineni a teritoriului rus ar fi putut oferi o justificare pentru o nouă rundă de mobilizare militară pentru a reînnoi rândurile forțelor armate. De asemenea, ar fi putut justifica introducerea unei noi legislații care să permită statului să direcționeze resursele de muncă către acele domenii ale economiei care au cea mai mare nevoie.

Recomandări

Filmul intervenției medicale în cazul lui Silviu Prigoană, prezentat pas cu pas de DSU: „Au efectuat fără oprire manevrele de resuscitare”

Acesta este genul de măsură pe care guvernele le-au introdus în timp de război. De exemplu, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial în Marea Britanie, femeile au fost obligate să se înregistreze pentru recrutare și puteau fi trimise să lucreze în fabrici sau să muncească pământul.

Marea oportunitate a lui Putin?

Așadar, de ce a ratat Putin o astfel de ocazie de aur, atât pentru a-și consolida narațiunea aleasă despre caracterul și semnificația războiului Rusiei în Ucraina, cât și pentru a cere și mai mult de la societatea rusă pentru a duce poverile războiului?

Răspunsul s-ar putea găsi într-un interviu recent cu sociologul Alexei Levinson de la Centrul Levada, care este singura organizație independentă de sondare rămasă din Rusia. Levinson a descris societatea rusă ca fiind „amorțită emoțional” în fața războiului Rusiei din Ucraina. Potrivit lui Levinson, majoritatea rușilor preferă să ignore războiul și să-și continue viața de zi cu zi ca și cum nu s-ar întâmpla.

O ridicare colectivă din umeri

Este posibil ca Putin să fi ales să minimizeze incursiunea Ucrainei pe teritoriul Rusiei pentru că se temea că societatea rusă pur și simplu nu va răspunde unui apel mai larg de sprijin. O ridicare colectivă din umeri față de o declarație de urgență națională a liderului țării ar fi fost profund umilitoare – poate chiar mai umilitoare decât o invazie a forțelor străine.

Orice crede Putin însuși cu adevărat, el pare să realizeze că majoritatea concetățenilor săi nu acceptă argumentul său că războiul din Ucraina este un conflict existențial pentru Rusia. În timp ce puțini ruși se opun în mod deschis și activ războiului – parțial, fără îndoială, din cauza riscurilor de amenzi și închisoare – cercetările lui Levinson sugerează că sprijinul lor este pasiv și s-ar putea să nu fie nici măcar atât, dacă rușilor li se cere să facă sacrificii personale semnificative.

Cu cât acest război continuă, cu atât îi va fi mai greu lui Putin să izoleze o mare parte din societatea rusă de efectele sale.

Urmărește-ne pe Google News