Ideea indiguirii Luncii Dunării a implinit anul acesta un secol. Iniţial, au fost două proiecte, aprig disputate, cel al lui Anghel Saligny şi cel al lui Grigore Antipa. A câştigat Saligny, dar astăzi se poate concluziona că ideea lui Antipa era mai bună. Pentru remedierea situaţiei, România se pregăteşte să spargă digurile.

Biologul Grigore Antipa (1867-1944) a pus bazele şcolii româneşti de hidrobiologie şi a contribuit decisiv la reorganizarea pisciculturii din ţara noastră. Planul său a dus la dublarea producţiei de peşte a României în numai 10 ani! Academicianul Anghel I. Saligny (1854-1925), inginer constructor, este unul dintre pionierii tehnicii mondiale în proiectarea şi construirea podurilor metalice. A proiectat sistemul de poduri vechi de la Cernavodă

Până acum 50 de ani, Lunca Dunării era zonă inundabilă. Toamna, apele acopereau zone mari de teren, iar primăvara se retrăgeau. Aluviunile rămase erau deosebit de bune pentru agricultură. Problema îndiguirii Luncii Dunării a fost discutată ştiinţific pentru prima dată în anul 1910, când doi titani ai ştiinţei româneşti au venit, fiecare, cu un proiect de amenajare. Anghel Saligny a propus îndiguirea totală a luncii, în aşa fel încât să nu mai lase să treacă apa, chiar şi la cele mai severe viituri. Ideea lui presupunea valorificarea în circuitul agricol permanent a 573.000 de hectare, până atunci inundabile. Grigore Antipa a venit cu altă idee, pornind de la principii ecologice. El a propus amenajarea unor diguri care să lase apa să treacă, periodic, în mod controlat. Astfel, urmau să fie ferite de inundaţii zonele populate de pe maluri, prin eliberarea apei în surplus pe terenuri nelocuite, iar în incinte să se acumuleze aluviuni.

S-a redus enorm fondul piscicol

Antipa a subliniat că secarea totală ar duce cu timpul la distrugerea terenului agricol, la modificări ale climei, dar mai ales la distrugerea patrimoniului piscicol. În paranteză trebuie spus că, din datele Facultăţii de Biologie Bucureşti, în acest moment, fondul piscicol al Dunării este cu 98% mai mic decât la începutul secolului al XX-lea. De asemenea, inundaţiile din 2006 din sudul judeţului Dolj i-au dat dreptate lui Antipa – digurile periclitează localităţile riverane Dunării.

Abia la începutul anilor 60, comuniştii au început îndiguirea după ideea lui Saligny. Concomitent, au fost desecate majoritatea lacurilor şi au fost săpate reţele de irigaţii care brăzdează zona de luncă a fluviului. Aceste reţele au avut atât scop agricol, cât şi militar: e sistemul de apărare antitanc de pe flancul sudic al ţării. Blindatele inamice, odată intrate în şanţ, nu mai pot ieşi şi pot fi “vânate” foarte uşor.

Deşertificarea, efect al îndiguirii

Cel mai rău efect al îndiguirii şi al desecărilor a fost seceta, determinată de dereglarea circuitului apei în Câmpia Română, respectiv relaţia baltă-nori-ploaie-baltă. Practic, a început ceea ce meteorologii denumesc azi deşertificarea Câmpiei Române. De aceea, România a semnat în anul 2000, împreună cu statele riverane Dunării, proiectul “Coridorul Verde”, care presupune inundarea a 1.000.000 de hectare de teren în Lunca Dunării şi în Deltă şi refacerea ecosistemelor anterioare îndiguirii. Acum, se cercetează impactul asupra mediului.

Someşul a luat 56 de vieţi în 1970

Cele mai grave inundaţii din istoria ţării noastre au avut loc pe 14 mai 1970, când Someşul a ieşit furios din matcă, i- nundând oraşele Satu Mare, Dej şi Gherla, omorând 56 de oameni şi distrugând sute de mii de hectare de teren. Martorii povestesc că, în acele zile, a plouat non-stop zeci de ore, cantitatea de precipitaţii căzute într-o singură zi, 100 l/mp, echivalând cu dublul mediei unei luni întregi! Viitura, care a atins şi doi metri înălţime în centrul oraşului Sa-tu Mare, s-a pornit dimineaţa, în zori, şi a acoperit zone uriaşe din localităţi, punând la pământ mii de case şi areale cultivate agricol. Trenurile nu au mai circulat multă vreme, în Satu Mare şi Dej nivelul Someşului atingând cote-record, de peste 8 metri! Pe 16 mai 1970, Nicolae Ceauşescu sosea în vizită la Satu Mare şi stabilea directivele reconstrucţiei oraşului şi a zonei după calamitate.

Conducătorila apă

Alexandru Ioan Cuza a profitat de inundaţiile din Bucureşti pentru a-şi înfia copiii nelegitimi.

“În martie 1865, o inundaţie teribilă a măturat Bucureştiul. Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a fost în mijlocul sinistraţilor, călare, în timp ce apa ajungea până la şaua calului. În unele locuri, viitura depăşea chiar şi trei metri. O legendă urbană spune că A.I. Cuza avea la vremea aceea, în secret, doi băieţi, cu amanta sa, Maria Obrenovici. Soţia domnitorului, Elena, nu ştia nimic despre aventură. Cu ocazia inundaţiei din 1865, domnitorul i-a adus pe băieţi acasă, i-a prezentat soţiei drept sinistraţi şi a zis că s-a hotărât să îi înfieze”, ne-a povestit istoricul Dan Falcan.

Ceauşescu, alături de sinistraţii din Satu Mare

Băsescu a intrat şi el la apă, în Moldova

Inundaţiile catastrofale din această lună, când revărsarea Siretului a produs 23 de victime, i-au prilejuit preşedintelui Traian Băsescu câteva vizite în zona calamitată. Cu apa până la genunchi, Băsescu a intrat în conflict cu sinistraţii, pe care i-a acuzat că mint sau că fac politică, deşi au apa la gură.

Ieri: oraşul Cernavodă, acoperit de ape

– Ploile torenţiale din ultimele zile şi infiltraţiile din canalul Dunăre-Marea Neagră au inundat Cernavodă. În centru, nivelul apei a ajuns la un metru.
– Şi în Brăila Dunărea a inundat câteva străzi. Ca să facă haz de necaz, oamenii au ieşit cu undiţele pe trotuar, să prindă peşte.
– Hidrologii au anunţat că pe Siret va veni, din Ucraina, o altă viitură. Codul roşu de inundaţii a fost declarat şi pe Prut, în Botoşani. (Cătălin Schipor)

Vezi care e prezența la vot la alegerile parlamentare 2024 și ce candidați sunt pe listele partidelor!
 

Urmărește-ne pe Google News