Incendiile de vegetație care ard de luna trecută în mai multe țări din sudul Europei – declanșate de cauze naturale sau de mâna omului – sunt alimentate de secetă și de căldura extremă.
Oamenii de știință nu au nicio îndoială când spun că schimbările climatice sunt un factor-cheie pentru acest sezon extrem al incendiilor.
Ei spun, de asemenea, că incendiile de vegetație se vor agrava în următorii ani și că pregătirea țărilor afectate de acest fenomen este încă inadecvată.
Deutsche Welle explică de ce Mediterana și țările balcanice sunt predispuse la incendii și anticipează efectele din următorii ani.
Zeci de incendii în Grecia, trei dintre ele majore
Cele mai grave evenimente au loc acum în Grecia.
Incendiile active în toată țara, care fac ravagii de multe zile pe fondul temperaturilor neobişnuit de ridicate, s-au înteţit vineri, alimentate de vântul intens dinspre vest.
Vântul a provocat furtuni de foc, vineri, la nord de Atena, şi a declanşat noi incendii, a relatat televiziunea elenă de stat, citată de agenţia DPA.
Mai multe depozite şi fabrici situate de-a lungul autostrăzii dintre Atena şi nordul Salonicului au luat foc şi s-au produs explozii.
Photo of the fires in the northern suburbs of Athens 🇬🇷🔥🔥
This is the climate crisis unravelling 👇
By Kosmas Koumianos pic.twitter.com/hZcEWu3Zne
— Daniel Moser (@_dmoser) August 3, 2021
Cel puţin 18 persoane au fost rănite şi au fost spitalizate, majoritatea acuzând probleme respiratorii, a declarat vineri la televiziunea de stat ministrul sănătăţii, Vassilis Kikilias.
„Ne confruntăm cu zeci de incendii forestiere. Trei dintre ele – în Atena, Peloponez şi Evia – sunt de o intensitate şi o amploare enorme”, a declarat premierul grec Kyriakos Mitsotakis în timpul unui discurs la televiziunea de stat joi seara.
De ce arde regiunea Mediteranei?
Incendiile de vară sunt o parte obișnuită a vieții și deseori necesară în zona mediteraneană.
În deceniul care s-a încheiat în 2016, în jur de 48.000 de incendii de vegetație au ars în jur de 457.000 de hectare în fiecare an, în cinci țări din sud: Spania, Franța, Portugalia, Italia și Grecia.
Potrivit specialiștilor, incendiile pot curăța zonele afectate și pot alimenta biodiversitatea.
Din acest motiv, comunitățile din zonele aride și fierbinți au învățat să se descurce cu incendiile, instituind strategii mai sofisticate de prevenție, care au dus la un declin al numărului incendiilor.
Dar în ultimii ani, evenimentele de acest gen au crescut în intensitate și în amploare, scrie Deutsche Welle. Aceste evenimente au fost legate în mod inevitabil de seceta extremă și de valurile de căldură care au afectat Europa.
Incendii devastatoare în 2017 și 2018 au ucis sute de oameni în zona de sud, din Turcia până în Spania, în vreme ce țări din centrul și nordul Europei au fost și ele afectate, inclusiv Suedia.
Ce declanșează incendiile?
Iulie 2021 a fost a doua cea mai fierbinte lună iulie din istoria înregistrată a Europei.
Sudul continentului a fost afectat de valuri de căldură extremă. Săptămâna aceasta, temperaturile din Grecia au atins un maxim de 47 de grade Celsius.
Grecia și vecina Turcia sunt lovite, de fapt, de ceea ce pare a fi cel mai rău val de căldură din ultimii 30 de ani.
Premierul elen a subliniat că țara se confruntă cu un „fenomen fără precedent, deoarece ultimele zile de căldură şi secetă au transformat ţara într-un butoi cu pulbere”.
În Turcia, în jur de 200 de incendii separate au făcut ravagii în țară în doar o săptămână, forțând localnicii și turiștii din unele zone de coastă să se refugieze în mare pentru a scăpa.
În vreme ce incendierea deliberată și cauzele naturale precum fulgerele sunt învinuite pentru izbucnirea acestor incendii, căldura extremă le-a crescut intensitatea și este, de fapt, adevărata vinovată pentru pagubele produse.
Concluzia este susținută și de cifre. Până pe 5 august, în Europa a ars deja o suprafață cu 55% mai mare decât media ultimilor 12 ani.
Problema este agravată de managementul defectuos al pădurilor sau, uneori, de protejarea excesivă a unor zone.
Spre exemplu, un incendiu din 1 august care a afectat Pineta Dannunziana, o pădure urbană de pini din orașul italian Pescara, a forțat evacuarea a 800 de oameni.
Pentru că zona este una protejată, ea nu a fost obiectul unui management forestier.
În acest timp, strategiile în vigoare pentru controlul incendiilor nu au fost adaptate pentru a face față impactului încălzirii globale asupra zonelor unde sălbăticia se întâlnește cu zonele urbane aflate în plină extindere.
Incendiile de la marginea suburbiilor din Atena sunt un exemplu în acest sens.
Ce legătură are clima cu incendiile?
În vreme ce suprafața arsă din zona mediteraneeană s-a micșorat ușor în ultimii 40 de ani, acest lucru se datorează în special eforturilor mai eficiente de controlare a incendiilor, potrivit Agenției Europene pentru Mediu (EEA).
Încălzirea globală crește însă frecvența și intensitatea fenomenelor, așa cum s-a văzut și în Australia sau California în ultimii ani.
Inevitabil, schimbările climatice au crescut riscul de incendii de vegetație în întreaga Europă, inclusiv în zona centrală sau nordică.
Seceta și valurile de căldură de anul acesta din regiunea mediteraneeană aduc aminte de evenimentele din 2018, când „mai multe țări au fost afectate mai mult ca niciodată de incendii de amploare”, potrivit EEA.
În Grecia, peste 100 de oameni au murit în incendiile din Attica din 2018.
Situația se înrăutățește. „O extindere a zonelor cu risc de incendiu și perioade mai lungi de incendii sunt prognozate în cele mai multe regiuni europene”, a avertizat EEA.
În acest timp, emisiile de carbon, care generează încălzirea globală, nu sunt reduse suficient de repede pentru a limita această încălzire, în ciuda unor acorduri globale, precum cel de la Paris.
Care sunt repercusiunile încălzirii climatice globale?
La nivel global, incendiile de vegetație sunt responsabile pentru o parte substanțială a emisiilor cu efect de seră și pentru 5-8% din decesele premature cauzate de calitatea proastă a aerului, potrivit organizației de mediu Carbon Brief.
Dar emisiile de carbon generate de incendiile de vegetație au intrat în declin în ultimii ani.
Problema care rămâne este severitatea sau intensitatea incendiilor, care au și ele un efect mult mai puternic asupra cantității de emisii de carbon în general, din moment ce pădurile ard și nu se mai refac.
În 2017, emisiile de carbon de la incendiile de vegetație din sud-vestul Europei (din Peninsula Iberică, sudul Franței și Italia) au ajuns la cel mai înalt nivel din 2003 și până la acel moment – aproximativ 37 teragrame de CO2.
Dacă incendiile vor arde suprafețe substanțiale de pădure anul acesta, efectul asupra climatului va fi cu atât mai devastator.