ComenteazăAceastă caracteristică ar putea părea rezultatul unor accidente nefericite, având în vedere vechimea statuilor, dar având în vedere numărul mare al operelor fără nas, coincidența pare prea mare.
După ce au primit sute de întrebări referitoare la absența nasurilor statuilor, egiptologii au analizat problema în detaliu și au descoperit că nu este vorba de simple accidente.
Aceste statui au rupt nasurile deoarece locuitorii din Egiptul Antic credeau că statuile aveau suflet, un spirit interior, forța vieții, explică Adela Oppenheim, curator al Departamentului de Arta Egipteana de la Muzeul de Arta Metropolitana din New York City pentru revista Live Science.
Convingerea că statuile avea o forță a vieții a fost atât de răspândită încât i-a făcut pe cei care voiau să pjefuiască mormintele, de exemplu, să distrugă nasurile pentru a se asigura că această forță a vieții va rămâne blocată înăuntru și nu le va putea face rău sau blestemele nu-i vor ajunge.
„În principiu, ei voiau să neutralizeze această forță a vieții, iar o modalitate era cea de a le tăia nasurile astfel încât să nu poată respira”, a spus Oppenheim.
Cu toate acestea, uneori nu s-au oprit doar la nas. Unii au distrus sau si-au cu totul fețele statuilor și le-au rupt brațele și picioarele pentru a dezactiva forța vieții, a explicat Oppenheim.