ComenteazăYoon Mi-so spune că avea 11 ani când a văzut pentru prima dată un bărbat executat pentru că a fost prins urmărind o dramă sud-coreeană. Întregul cartier a primit ordin să vegheze la respectarea legii.
„Dacă nu o faci, ar fi fost clasificată drept o trădare”, a spus ea pentru BBC din casa ei din Seul. Paznicii nord-coreeni se asigurau că toată lumea știe că pedeapsa pentru contrabanda cu videoclipuri ilicite este moartea.
„Am rămas cu amintirea bărbatului care a fost legat la ochi, încă îi văd lacrimile curgând. A fost traumatic pentru mine. Cârpa cu care a fost legat la ochi s-a umplut de lacrimi. L-au dus la un țăruș și l-au legat, apoi l-au împușcat”, a povestit Yoon Mi-so.
Viața în Coreea de Nord poate fi descrisă ca un „lockdown permanent”, mai scrie BBC: fără internet, rețelele de socializare și doar câteva canale de televiziune controale de stat.
În plus, oricine este prins cu publicații din Coreea de Sud, Statele Unite sau Japonia riscă pedeapsa cu moartea. O pedeapsă mai „blândă” este de 15 ani de lagăr.
Acum, pe lângă toate acestea, Kim Jong-un a cerut, printr-o scrisoare transmisă Ligii Tineretului, să fie luate măsuri împotriva „comportamentului neplăcut, individualist, antisocialist” din rândul tinerilor.
Kim Jong-un vrea ca tinerii să nu vorbească limbi străine, să aibă doar anumite tunsori și să se îmbrace într-un anumit fel. Căci orice vine din afara granițelor țării este o „otravă periculoasă”.
Daily NK, o publicație online din Seul cu surse din Coreea de Nord, a transmis că trei adolescenți au fost trimiși într-o tabără de reeducare pentru că și-au tuns părul ca idolii K-pop și au purtat pantalonii deasupra gleznelor. BBC nu a putut însă verifica informația.
Care este scopul acestor reguli
Prin aceste reguli stricte, Kim se asigură că oamenii sunt încă hrăniți cu propaganda statului, elaborată cu atenție, și nu ajung să-și dorească o viață precum cea din Seul, capitala Coreei de Sud, unul dintre cele mai bogate orașe din Asia.
Pandemia de COVID a dus chiar și la o izolare mai mare a țării, prin urmare și la o adâncire a sărăciei. Aprovizionarea și comerțul vital din China vecină aproape s-au oprit. Deși unele produse au reînceput să treacă, importurile sunt încă limitate.
Analiștii spun că se încearcă să se oprească informațiile externe care ajung la oamenii din Coreea de Nord, deoarece viața în țară devine din ce în ce mai dificilă.
La începutul acestui an, Kim însuși a recunoscut că populația se confruntă cu „cea mai gravă situație din toate timpurile, situație pe care trebuie să o depășim”.
Publicația sud-coreeană Daily NK a fost prima care a obținut o copie a legii. „Se afirmă că, dacă un muncitor este prins cu filme asupra sa, inclusiv șeful fabricii la care lucrează poate fi pedepsit. Dacă un copil este „problematic”, părinții pot fi pedepsiți și ei. Sistemul de monitorizare reciprocă încurajat de regimul nord-coreean este reflectat în mod agresiv în această lege”, a precizat pentru BBC redactorul-șef al publicației, Lee Sang Yong.
El spune că acest lucru are ca scop „spulberarea” oricărui vis sau fascinație pe care generația tânără o poate avea pentru Coreea de Sud.
Cu alte cuvinte, regimul a concluzionat că s-ar putea forma un sentiment de rezistență dacă ar fi introduse culturi din alte țări.
Redactor-șef Daily NK, Lee Sang Yong:
Choi Jong-hoon, unul dintre puținii dezertori care au reușit să fugă din Coreea de Nord în ultimul an, a declarat pentru BBC că „cu cât vremurile sunt mai grele, cu atât regulile, legile, pedepsele devin mai aspre”.
Cum au fost fentate regulile
Represiunile anterioare au demonstrat doar cât de inventivi au fost oamenii când venea vorba să se uite la filme străine, acestea fiind, de obicei, introduse prin contrabandă peste granița cu China.
De câțiva ani, filmele erau aduse pe stick-urile USB ușor de ascuns și sunt, de asemenea, criptate prin parolă.
„Dacă introduceți parola greșită de trei ori la rând, USB-ul își șterge conținutul. Puteți chiar să îl setați, astfel încât acest lucru să se întâmple după o singură introducere incorectă a parolei, dacă conținutul este extrem de sensibil. Există, de asemenea, multe cazuri în care USB-ul este setat, astfel încât să poată fi vizualizat o singură dată pe un anumit computer, astfel încât să nu îl puteți conecta la alt dispozitiv sau să-l dați altcuiva. Numai dv. îl puteți vedea”, spune un localnic pentru BBC.
Mi-so își amintește cum s-a străduit acasă, în cartierul ei, să urmărească filme. Ea spune că odată au împrumutat o baterie de mașină și au conectat-o la un generator pentru a obține suficientă energie electrică pentru a alimenta televizorul. Își amintește că a văzut un serial sud-coreean numit „Stairway to Heaven” – o poveste de dragoste despre o fată care se luptă mai întâi cu mama vitregă și apoi cu cancerul, populară în Coreea de Nord în urmă cu aproximativ 20 de ani.
Începutul represiunii
Ulterior, regimul din Phenian a început să nu mai tolereze producțiile străine.
Choi își amintește că securitatea statului a efectuat un raid asupra unei universități în jurul anului 2002 și a găsit peste 20.000 de CD-uri. „Aceasta a fost doar o singură universitate. Vă puteți imagina câte au fost în toată țara? Guvernul a fost șocat. Atunci au înăsprit pedepsele”, a spus el.
Kim Geum-hyok spune că avea doar 16 ani în 2009, când a fost capturat de membrii unei unități speciale înființată pentru a aresta pe oricine deține videoclipuri ilegale.
Îi dăruise unui prieten câteva DVD-uri cu muzică pop sud-coreeană pe care tatăl său le adusese din China.
A fost tratat ca un adult, fiind dus într-o cameră secretă pentru interogatoriu, unde gardienii nu l-au lăsat să doarmă și l-ar fi bătut timp de patru zile.
Am fost îngrozit. Am crezut că lumea mea se sfârșește. Au vrut să știe cum am obținut aceste videoclipuri și câți oameni le-au văzut. Nu le-am spus nimic, ci doar i-am rugat să mă lase să plec.
Kim Geum-hyok, nord-coreean care a fugit în Coreea de Sud:
Geum-hyok provine dintr-una din familiile de elită ale Phenianului, iar tatăl său a reușit în cele din urmă să mituiască gardienii pentru a-l elibera. Mulți dintre cei prinși pentru infracțiuni similare în acel moment au fost trimiși în lagăre de muncă.
„La început, sentința era în jur de un an într-un lagăr de muncă – apoi a urcat la 3 ani. Dacă mergeți acum în lagărele de muncă, mai mult de 50% dintre tineri sunt acolo pentru că urmăreau mass-media străină”, spune Choi.
Potrivit unor surse citate de BBC, dimensiunea câtorva lagăre de prizonieri din Coreea de Nord s-a extins în ultimul an.
„A viziona un film este un lux. Trebuie să te hrănești mai întâi înainte să te gândești chiar la vizionarea unui film. Când vremurile sunt grele, trimiterea unui membru al familiei într-un lagăr de muncă poate fi devastatoare”, a mai spus Choi.
De ce riscă oamenii în continuare
„Nimeni nu ne poate înfrânge curiozitatea. Am vrut să știm ce se întâmplă în lumea exterioară”, a spus Geum-hyok. Pentru Guem-hyok, aflarea în cele din urmă a adevărului despre țara sa i-a schimbat viața. El a fost unul dintre puținii privilegiați nord-coreeni cărora li s-a permis să studieze la Beijing, unde a descoperit internetul.
„La început, nu mi-a venit să cred (n.r. – descrierile despre Coreea de Nord). Am crezut că oamenii din Occident mint. Wikipedia minte, cum pot să cred asta? Dar inima și creierul meu erau împărțite. „Așa că am urmărit multe documentare despre Coreea de Nord, am citit multe ziare. Și apoi mi-am dat seama că probabil sunt adevărate pentru că ceea ce spuneau avea sens”, a declarat Guem-hyok.
„După ce mi-am dat seama că se întâmplă o tranziție în creierul meu, era prea târziu, nu mai puteam să mă întorc”, a adăugat Guem-hyok. În cele din urmă, Guem-hyok a fugit la Seul.
Mi-so își trăiește visul de a fi consilier de modă. Primul lucru pe care l-a făcut în noua ei țară a fost să viziteze toate locurile pe care le-a văzut în Stairway to Heaven. Dar poveștile ca ale lor devin mai rare ca niciodată. Părăsirea țării a devenit aproape imposibilă odată cu actualul ordin de „împușcare mortală” la granița controlată cu strictețe.
„Oamenii nord-coreeni au în inimă o sămânță de nemulțumire, dar nu știu spre ce se îndreaptă nemulțumirea lor. Este o nemulțumire fără direcție. Mă simt frânt că nu pot înțelege nici măcar când le spun. Este nevoie ca cineva să-i trezească, să-i lumineze”, a conchis Choi.
Foto: EPA