Comentează“Noţiunea de tren urban nu există în România şi, din păcate, suntem un caz izolat nu doar în Europa, ci în Europa de Est. Până şi Rusia are trenuri urbane, Bulgaria, Ungaria, şi nu mai vorbesc de celelalte ţări occidentale. Acolo au înţeles de mult timp că, pentru a deplasa oamenii prin oraş, soluţia nu este maşina, ci trenul”, explică Mihai Crăciun.
Exemplul londonez
Reprezentantul Asociaţiei ”Construim România” susţine că, în Anglia, trenul urban transportă mai mulţi călători la Londra decât întreaga reţea britanică. Iar acest lucru vine pe fondul unor strategii gândite şi aplicate pe termen lung.
“Londra, la 1900, avea aproximativ populaţia Bucureştiului de astăzi. Şi încă de atunci, cei care planificau oraşul, au înţeles că viitorul este extinderea oraşului spre exterior. Şi au început cu a construi căi ferate prin câmp, spre sate. Cum am construi noi acum o cale ferată din Pipera, spre Tunari, Căciulaţi, Moară Vlăsiei. Ar fi o prelungire perfectă a Magistralei 2 de metrou. În momentul în care s-ar construi aşa ceva, o dată, oamenii ar începe să se mute în zonele respective şi nu ar mai pune presiune pe centru şi, a doua oară, n-am mai avea blocajele de dimineaţă, înspre Pipera, venind din comunele nordice”, explică MIhai Crăciun.
Metroul de suprafaţă
Cât priveşte extinderile de metrou în marile metropole, acestea nu înseamnă neapărat tuneluri: “Au dezvoltat o reţea imensă de metrouri la suprafaţă. Metroul nu trebuie să fie subteran. Acolo, s-a pus problema în felul următor: metroul trebuie să fie subteran în centru, pentru că sunt foarte scumpe exproprierile, iar deranjul în zona centrală ar fi cu impact mare pe perioada construcţiei. Dar, de îndată ce părăseşte zona 0, începând la noi cu inelul Şoseaua Mihai Bravu, Şoseaua Ştefan cel Mare, metroul ar trebui să iasă la suprafaţă şi, ca să nu deranjeze reţeaua stradală, să stea pe estacadă, cum este Pasajul Basarab, pe doi kilometri. Aşa se practică în tot Occidentul: în Londra, Berlin, Frankfurt sau Barcelona”, continuă acesta.
”Sfântul” studiu de fezabilitate
Implementarea unor proiecte ample de infrastructură în România a generat aproape de fiecare dată controverse privind studiile de fezabilitate. Asta deşi Uniunea Europeană nu ar cere astfel de documente pentru accesarea fondurilor comunitare destinare transporturilor.
“Ministerul Transporturilor de la noi a devenit un fel de Ministerul Punătorilor de Întrebări la Consultanţi. Legislaţia europeană nu cere acele zeci de studii de fezabilitate ample. Uniunea Europeană cere ca banii pe care îi acorda să producă rezultatele scontate şi, atunci, miniştrii, consilierii, directorii din Ministerul Transporturilor trebuie să fie competenţi şi să-şi asume: acesta este metroul pe care îl facem, pentru că noi ştim că va fi bine. Şi chiar să-l facă. La noi este, un joc de a ne ascunde după studiile de fezabilitate, când ei, de fapt, sifonează bani, se fac dosare care nu produc niciun efect, care nu au nicio semnificaţie, pentru că oricum nu se implementează”, mai spune reprezentantul Asociaţiei ”Construim România”.
Cum se lucrează în Occident
“Dacă am fi în logica Occidentală, am stabili: în decurs de un an-doi, facem proiectul tehnic, după încă un an sau doi, obţinem avizele necesare, iar peste 3-4 ani, începem construcţia efectivă, dar îi predăm constructorului tot, amplasament, proiect tehnic, studii geotehnice în aşa fel încât, în decurs de alţi patru ani, să poată construi metroul. Şi, iată, vorbim de 7-8 ani pentru a avea o linie de metrou. Noi nu putem rezolva mâine problemele de transport public din Bucureşti, care sunt abandonate de zeci de ani. Dacă am începe de azi şi am avea un plan, şi ne-am ţine de el, în nişte ani am ajunge la un rezultat”, conchide Mihai Crăciun.
Citește și:
Dosarul “microfonul de la Carmen Dan” a fost clasat. Dispozitivul ar fi fost plasat chiar de cel chemat să verifice – surse
VIDEO/ Prima bibliotecă digitală cu cărți în limbă aromână din lume va fi la București. Sunt scanate 7.000 de volume, unele unicat
VIDEO/ Cătălin Măruță încearcă să salveze viața unei studente grav bolnave. “Haideți să o ajutăm pe Adina”