De ce nu mai poate statul român să recupereze nimic de la Dan Voiculescu, Ovidiu Tender și Puiu Popoviciu. Sentințele care le-au salvat milionarilor peste 250 de milioane de euro

Avocații afaceriștilor au obținut – în cadrul unor căi extraordinare de atac – ori suspendarea, ori anularea executării deciziilor de condamnare pe motiv că prejudiciile au fost calculate greșit, că măsura confiscării ar fi fost extinsă în mod abuziv, ori că prejudiciul nu a existat, deoarece afacerile lor ar fi fost perfect legale.

Libertatea face analiza ultimelor „victorii” pe care trei dintre condamnații VIP ai României le-au înregistrat pe rolul instanțelor în 2023 și 2024 împotriva statului român:

1. Cum i-a convins Dan Voiculescu pe judecători să-l scape de sechestrul pe 100 de milioane de euro, sumă reținută ca prejudiciu în Dosarul ICA;
2. De ce a iertat-o instanța pe firma lui Ovidiu Tender, SC Tender SA, de plata a 32 de milioane de euro;
3. Cum a reușit Puiu Popoviciu să scape de sechestrul instituit pe terenurile de 224 de hectare, pe care le-a preluat ilegal de la Universitatea de Agronomie.

Inculpații din Dosarul ICA au reușit să îl convingă pe un judecător de la Tribunalul București să suspende executarea obligațiilor civile stabilite prin decizia de condamnare a lui Dan Voiculescu pentru privatizarea frauduloasă a Institutului de Cercetări Alimentare.

Hotărârea unui singur magistrat de la Tribunalul București răstoarnă astfel deciziile instanțelor din România și ale celor internaționale, care au statuat că Dan Voiculescu a avut parte de un proces echitabil, că e vinovat și că trebuie să plătească 100 de milioane de euro.

Recomandări

Calmul dinaintea furtunii prezidențiale. Nimeni de la PSD nu a prevăzut înfrângerea lui Marcel Ciolacu

„Victoria” lui Dan Voiculescu din data de 24 mai 2024 vine după ce alți doi „moguli” – Ovidiu Tender și Puiu Popoviciu – au reușit, la rândul lor, să scape de plata prejudiciilor, cu ajutorul unor căi extraordinare de atac.

Cererea de revizuire a fost depusă pe rolul Tribunalului București în 2019, la 5 ani de la hotărârea definitivă prin care Dan Voiculescu a fost condamnat la 10 ani de pușcărie, pedeapsă din care a executat doar 3 ani.

Nu Dan Voiculescu a cerut revizuirea, ci unul dintre cei 13 inculpați condamnați, dar legea îi permite și lui să profite de pe urma demersului. Chiar dacă omul de afaceri a executat pedeapsa cu închisoarea, el are în continuare sechestru pe avere. Statul n-a recuperat nici până în prezent prejudiciul din Dosarul ICA.

Pe lângă decizia de condamnare din 8 august 2014, instanța a dispus confiscarea specială a aproape 100 de milioane de euro de la Dan Voiculescu, asta deoarece mogulul „Antenelor” înstrăinase prin donație, înainte de pronunțare, mare parte din avere către fiicele sale, Camelia și Corina.

Cum l-a trimis CEDO „la plimbare” pe Dan Voiculescu

Recomandări

Cine este Călin Georgescu, surpriza alegerilor prezidențiale 2024, turul 1. A ieșit pe locul trei în exit-poll

După condamnare, Dan Voiculescu și fiicele lui s-au plâns la CEDO, susținând că decizia instanței a fost una politică și că judecătorii au instituit ilegal măsura confiscării extinse asupra averii.

În anul 2022, judecătorii CEDO au respins ca inadmisibile plângerile formulate de Dan Voiculescu și de Camelia Voiculescu împotriva statului român, ca urmare a confiscării instituite de judecătoarea Camelia Bogdan în Dosarul ICA.

În cuprinsul respectivei decizii, judecătorii de la Strasbourg notează, negru pe alb, că decizia de condamnare a lui Voiculescu nu a fost una politică, așa cum susținea acesta, că magistrații au fost imparțiali și, mai presus de toate, că mogulul a avut parte de un proces echitabil:

• „În ceea ce privește independența instanțelor naționale, Curtea a remarcat că procedura nu a fost arbitrară, domnului Voiculescu i s-a acordat oportunitatea de a-și prezenta argumentele în condiții de contradictorialitate și deciziile adoptate au fost temeinic motivate pe baza faptelor și a legii aplicabile.
• Nu există nicio dovadă că autoritățile ar fi influențat procesul, ceea ce a determinat Curtea să respingă plângerea ca vădit nefondată.
• Celelalte susțineri formulate de domnul Voiculescu nu îndeplineau cerințele de admisibilitate ale Curții și astfel au fost respinse”, au argumentat judecătorii CEDO.

Recomandări

Live Text Rezultate BEC alegeri prezidenţiale 2024, turul 1. Elena Lasconi l-a depășit pe Marcel Ciolacu și a intrat în turul doi al alegerilor

Complicii lui Dan Voiculescu în afacerea cu terenurile ICA

În România, revizuirea Dosarului ICA nu a fost cerută de patronul GRIVCO (n.r. – Grupul Industrial Voiculescu și Compania), ci de Jean Cătălin Sandu – omul lui Dan Voiculescu la AVAS (Autoritatea de Valorificare a Activelor Statului – n.r.), cel care l-a ajutat pe afacerist să cumpere nejustificat de ieftin terenurile ICA.

„Afacerea ICA” a avut loc în urmă cu mai bine de două decenii. Atunci, Dan Voiculescu a intrat în posesia terenurilor Institutului de Cercetări Alimentare, aflate într-o zonă a Bucureștiului extrem de bine cotată imobiliar.

Pentru asta, Dan Voiculescu a beneficiat, pe de-o parte, de ajutorul lui Gheorghe Mencinicopschi (directorul de atunci al institutului), căruia mogulul i-a promis că va moderniza ICA și va susține financiar cercetare alimentară. Mencinicopschi l-a crezut și s-a ales cu 8 ani de pușcărie, din care a executat 2 ani.

Pe de altă parte, Jean Cătălin Sandu a fost complice la subevaluarea cu 94,5% a patrimoniului ICA, iar acum acesta spune că specialistul DNA a falsificat raportul de expertiză. Pentru complicitatea la infracțiunile lui Dan Voiculescu, Jean Cătălin Sandu a fost condamnat la 6 ani de închisoare.

Motivele cererii de revizuire: o expertă influențată de procuror

Principalul motiv invocat în cererea de revizuire este că procurorul de caz al Dosarului ICA, Emilian Eva, ar fi constrâns-o pe experta Aurelia Nicolae „să umfle” prejudiciul, potrivit încheierii de ședință a Tribunalului București din data de 12 februarie 2024:

• „În cauza de faţă, reţine tribunalul, specialista (Nicolae Aurelia – n.r.) cu intenţie, în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 11.06.2008 şi în suplimentul la raportul de constatare din data de 19.09.2008, a denaturat datele şi concluziile pe care le-a inserat în aceste acte, acceptând producerea unui act de injustiţie, formă specifică intenţiei indirecte.
• Pentru realizarea elementelor constitutive este suficientă această modalitate a intenţiei. Norma legală nu cere ca autorul să fi acţionat într-un anumit scop. Astfel, cu privire la motivaţii, acestea rămân în afara zonei întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii.
• Apărarea a solicitat şi aplicarea dispoziţiilor art. 453, alin.1, lit.d, C. proc. pen (n.r. – revizuirea) reclamând vehement faptul că procurorul de caz, (Eva Emilian – n.r.), a săvârşit infracţiunea de instigare la mărturie mincinoasă. În urma administrării probatoriului, în cauză nu au fost decelate elemente care să conducă în mod indubitabil la concluzia că martora (Nicolae Aurelia – n.r.) a săvârşit infracţiunea ca urmare a instigării săvârşite de procurorul (Eva Emilian – n.r)”, se arată în documentul citat.

Cum „a umflat” experta emotivă prejudiciul din Dosarul ICA

Dânsa lucra la un material plângând. Atunci mi-a spus că a venit procurorul la ea şi că pune presiune pe ea şi că a urlat efectiv la ea, că până mâine raportul să fie gata. Acum înţeleg că a fost mai mult de atât: i-a cerut să umfle prejudiciul…

Avocații din Dosarul ICA au depus și declarația unui martor, coleg al expertei, care susține următoarele:

Cum anume ar fi umflat experta prejudiciul de circa 100 de milioane de euro din Dosarul ICA la „presiunile” lui Emilian Eva aflăm din același document al Tribunalului București, din data de 12 februarie 2024:

• „Martora adună (aritmetic, însumează, adiţionează) rata inflaţiei pe o perioadă de 3 ani, însă aceşti ani nu sunt cei 3 ani consecutivi anteriori privatizării (cum reclama norma pe care martora o aplica în speţă), ci sunt cei trei ani, până la 31.12.2001 (şi nu până la 2002, cum era normal, în raport de anul privatizării ICA, 2003).
• Potrivit datelor pe care tot martora le-a inserat în raport, pentru cei trei ani anteriori anului privatizării (2003), suma ratei inflaţiei este de doar 88,8%. Acest aspect a constituit ulterior un motiv de retractări din partea martorei, care, la solicitarea instanţei de judecată (în cursul procesului) a emis apoi alte opinii, avansând alte cifre (115,96% iniţial, apoi, 102,7%).
• A depus martora la dosar note scrise, ulterior audierii acesteia, în care menţiona faptul că, într-adevăr cifrele erau greşite, arătând însă că «efectele juridice rămân aceleaşi, chiar dacă am greşit modul de calcul al ratei inflaţiei mai sus-menţionate», arătând în esenţă faptul că în situaţia respectivă se foloseşte metoda indicilor cu baza în lanţ.
• A explicat apoi martora cu privire la acest aspect, fiind reaudiată: «… Arăt faptul că am greşit calculul inflaţiei la momentul la care am întocmit raportul de constatare tehnico-ştiinţifică în cauză, în sensul că am identificat ulterior momentului întocmirii raportului faptul că rata inflaţiei nu era de 125%, ci de 115,96%, astfel cum a rezultat din calculul pe care l-am efectuat personal» (…)”, se arată în document.

Din calculele refăcute, rezultă că rata inflației era, în realitate, cu 37% mai mică decât cea reținută de expertă în raport.

Rata inflației este însă doar o variabilă din suma celor pe care experții le iau în calcul la stabilirea unui prejudiciu. Chiar greșită fiind, luând în calcul valoarea ridicată a terenurilor ICA, rata inflației singură nu e de natură a schimba în mod semnificativ cuantumul prejudiciului.

Revizuirea lui Jean Cătălin Sandu a fost respinsă, inițial, de Tribunalul București, apoi Curtea de Apel a trimis cauza spre rejudecare, iar a doua oară a fost „cu noroc”.

În prima soluție de respingere, din data de 18 decembrie 2019, instanța nota că Raportul de expertiză, chiar greșit, nu e singura probă pentru condamnarea inculpaților:

„Astfel, chiar de-ar fi reale susținerile revizuentului cu privire la caracterul fals al acestui raport, convingerea instanței cu privire la vinovăția condamnatului nu s-a bazat exclusiv pe acest raport, ci pe ansamblul probelor administrate atât în faza de urmărire penală, dar și în faza de cercetare judecătorească”, nota Tribunalul în prima hotărâre.

Ovidiu Tender, „iertat” anul trecut de plata a 32 de milioane de euro

SC Tender SA (firma magnatului Ovidiu Tender, patronată în prezent de soția sa, Nicoleta Tender) a obținut în instanță, definitiv, anularea măsurii de confiscare extinsă instituită în 2015 prin decizia de condamnare a omului de afaceri la 12 ani și 7 luni de pușcărie în Dosarul RAFO-Carom.

Pe data de 25 octombrie 2023, Curtea de Apel București a admis una dintre multiplele contestații la executare pe care avocații SC Tender SA le-au depus pe rolul instanțelor, astfel că firma a scăpat de sechestrul pe 162.993.336 de lei (aproximativ 32 de milioane de euro).

Înainte de a reda motivarea deciziei prin care instanța a admis contestația la executare, iată câteva repere din Dosarul RAFO-Carom:

• Dosarul RAFO-Carom este primul rechizitoriu „de calibru” al Alinei Bica – fostă șefă a DIICOT, în prezent condamnată la 4 ani chiar pentru favorizarea lui Ovidiu Tender – și unul dintre cele mai ample procese din istoria postdecembristă, desfășurându-se între anii 2006-2015.
• Din completul de judecată care i-a condamnat în 2015 pe Ovidiu Tender și pe Marian Iancu a făcut parte fosta judecătoare Camelia Bogdan, aceeași care l-a condamnat pe Dan Voiculescu.
• Ancheta și cercetarea judecătorească au vizat grupul infracțional format în 2002-2003 din oamenii de afaceri Ovidiu Tender și Marian Iancu pe de-o parte, respectiv persoane din conducerea RAFO și Carom, pe de altă parte.
• Pe data de 8 iunie 2015, Ovidiu Tender a primit pedeapsa de 12 ani și 7 luni de închisoare, pe când Marian Iancu a fost condamnat la 14 ani.

Motivarea instanței: faptele lui Ovidiu Tender n-au legătură cu Tender SA

SC Tender SA a formulat contestație la executare pe motiv că judecătoarea Camelia Bogdan ar fi dispus în mod abuziv măsura confiscării speciale atât împotriva omului de afaceri, cât și împotriva firmei acestuia.

• „Reţine Curtea că, prin decizia penală din data de 8.06.2015, pronunţată în dosarul nr. 28726/3/2006, Curtea de Apel Bucureşti (…) dispus confiscarea aceleiaşi sumei de bani, de 162.993.336,8 lei RON (n.r. – circa 32,5 milioane euro la cursul valutar din prezent), atât de la inculpatul (Tender Ovidiu Lucian – n.r.), cât şi de la partea responsabilă civilmente SC Tender SA.
• Acesta este şi aspectul care a condus la formularea prezentei contestaţii la executare şi care, din punctul de vedere al Curţii, reclamă lămurirea.
• Pe de-o parte, partea responsabilă civilmente nu poate să fie subiect al aplicării măsurii de siguranţă, decât dacă a cunoscut scopul folosirii bunurilor de către făptuitor, nu şi în temeiul art. 112, alin. 1, lit. e Cod penal (n.r. – pentru despăgubirea persoanei vătămate).
• Pe de altă parte, executarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale nu este compatibilă cu solidaritatea (plata despăgubirilor în solidar – n.r.), aceasta din urmă fiind proprie răspunderii civile delictuale şi nu răspunderii penale: or, reţine Curtea, natura de sancţiune penală a măsurii de siguranţă a confiscării speciale este în afara oricărui echivoc.
• Curtea reţine că, în cauză, confiscarea specială a bunurilor care aparţin SC Tender SA s-a dispus în considerarea săvârşirii a două infracţiuni de spălare a banilor de către inculpatul (Tender Ovidiu Lucian – n.r.), săvârşirea acestor infracţiuni fiind reţinută de către Curtea de Apel Bucureşti, cu putere de lucru judecat, prin decizia penală din 8 iunie 2015.
• De asemenea, din cuprinsul şi dispozitivul acestei decizii rezultă care este suma ce trebuie confiscată de la inculpatul (Tender Ovidiu Lucian – n.r.), ca produs al celor două infracţiuni de spălare a banilor.
• Curtea nu regăseşte, la nivelul legislaţiei penale, nicio normă care să permită oferirea către contestatoarea SC Tender SA a unei lămuriri cu privire la măsura confiscării speciale dispuse asupra bunurilor sale.
• Confiscarea se dispune de la inculpat, iar în situaţia în care acesta a înstrăinat bunul către un terţ, numai în situaţia în care rezultă fără echivoc că înstrăinarea bunului a fost simulată, terţul fiind de rea credinţă, iar actul simulat fiind inopozabil statului.
• Or, din decizia a cărei executare este atacată prin prezenta contestaţie la executare, rezultă fără echivoc că bunurile a căror confiscare se solicită nu au fost transferate de la (Tender Ovidiu Lucian – n.r.) la SC Tender SA”, se reține în motivarea deciziei din data de 25 octombrie 2023.

Cum a scăpat Puiu Popoviciu de sechestru pe terenuri de 123 de milioane de euro

Puiu Popoviciu a scăpat pe 4 ianuarie 2024 de sechestrul asigurător instituit de procurorii DNA în Dosarul terenurilor din Băneasa asupra imobilelor în valoare de 123 de milioane de euro, pe care afaceristul le-a obținut ilegal de la Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară (USAMV).

Este vorba despre sechestrul pus pe terenurile SC Băneasa Investments SRL și ale SC Băneasa Business and Technology Park SA, firme controlate de Puiu Popoviciu. Aceste terenuri au fost evaluate în 2012 de DNA la 615.624.263 de lei, adică aproximativ 123 de milioane de euro.

Apărarea lui Puiu Popoviciu a reușit pe 26 mai 2023 să obțină revizuirea deciziei definitive de condamnare, făcând referire la un document nou, necunoscut instanțelor de judecată la data pronunțării pedepsei, care ar demonstra că terenurile USAMV nu erau în proprietatea statului, ci a Universității.

Terenul de 224 de hectare al Fermei Băneasa în legătură cu a cărui achiziție Puiu Popoviciu a fost condamnat definitiv la 7 ani de pușcărie s-ar fi aflat în proprietatea Universității de Agronomie încă din 1929, printr-un Decret al Regelui Mihai I. Proprietatea USAMV era, așadar, una privată.

Ca o paranteză, este vorba de un decret de pe vremea când Regele Mihai I avea 8 ani, documentul fiind semnat de un consiliu de regență, format din principele Nicolae, patriarhul Miron Cristea și șeful Înaltei Curți de la vremea respectivă.

După instaurarea regimului comunist, terenurile au fost naționalizate, ajungând în patrimoniul statului și în folosința Ministerului Învățământului Public.

Înscrisul nou despre care judecătorul a considerat că e de natură a „răsturna” tot dosarul este o adresă din 6.12.2022, emisă de Ministerul Afacerilor Interne – Arhivele Naţionale.

Prin acest document al MAI se arată că nu au fost identificate solicitări ale Ministerului Învăţământului Public (n.r. – din perioada comunismului) adresate instanţelor judecătoreşti privind transcrierea dreptului de proprietate/folosinţă asupra terenului situat în Bucureşti, sectorul 1, șoseaua Bucureşti-Ploieşti, nr. 42-44.

Așadar, cum Ministerul comunist al Învățământului nu a cerut niciodată „înscrierea în cartea funciară” (n.r. – nici pe vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, nici pe vremea lui Nicolae Ceaușescu), după Revoluție a rămas în vigoarea legea Regelui Mihai I, de pe vremea când suveranul era copil.

Vezi rezultatele alegerilor prezidențiale – turul 1 și află când este turul al doilea al votului pentru președinție!  

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro