Iliescu, Roman, Voican, Măgureanu, Sârbu, Cozma – urmăriți penal pentru infracțiuni contra umanității

Doar Serviciul Român de Informații, Ministerul Afacerilor Interne și Complexul Energetic Hunedoara au fost introduse în Dosarul Mineriadei ca părți responsabile civilmente, ceea ce înseamnă că în caz de condamnare, la finalul procesului, doar ele vor fi obligate în solidar cu inculpații la plata despăgubirilor către peste 1.000 de persoane.

Procuroarea de la Secția Parchetelor Militare, maior magistrat Daniela Dediu, a dispus prin Ordonanța din 23 august 2024, respingerea cererilor victimelor Mineriadei prin care solicitau ca pentru chemarea minerilor la București să răspundă inclusiv statul român, Administrația Prezidențială, Guvernul sau Partidul Social Democrat, precum și alte instituții, cum ar fi Televiziunea Română, Parchetul General sau Ministerul Justiției.

(Facsimil 1)

Iliescu și oamenii lui, deocamdată suspecți în Dosarul Mineriadei. Când vor deveni inculpați

În acest dosar, prin Ordonanța din data de 18 aprilie 2024 (vezi facsimil) s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale pentru infracțiuni contra umanității față de:

  • Ion Iliescu – la data faptelor, președinte al României și șef al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională (CPUN),
  • Petre Roman – premier,
  • Gelu Voican Voiculescu – vicepremier,
  • Virgil Măgureanu – director al SRI,
  • Adrian Sârbu – consilier al premierului Petre Roman
  • Miron Cozma – lider de sindicat,
  • Vasile Dobrinoiu – general (r.), la data faptelor, comandant al Școlii Militare Superioare de Ofițeri
  • Petre Peter – general (r.), comandant al UM 0575 Măgurele.

Pe data de 25 aprilie 2024, la Parchet s-au prezentat doar Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu și Adrian Sârbu, cărora procurorii le-au comunicat efectuarea în continuare a urmăririi penale pentru infracțiuni contra umanității, fapt care nu echivalează cu o inculpare.

Toți cei enumerați sunt în continuare suspecți, așa cum reiese și din ultimul document al Secției Parchetelor Militare, respectiv Ordonanța din 23 august 2024. Ei vor deveni inculpați abia după ce vor fi audiați și li se vor comunica acuzațiile.

Urmărirea penală în Dosarul Mineriadei s-a reluat de la zero pe 16 iunie 2021, după ce în procedura de cameră preliminară, în 2019 (fond) și 2020 (contestație), Înalta Curte dispus restituirea cauzei la Parchet, pentru o serie de nereguli procedurale.

(Facsimil 2)

Cine a pus „pe butuci” Dosarul Mineriadei și cine îl instrumentează în prezent

Dosarul Mineriadei fusese trimis în judecată pe 15 aprilie 2019 de către magistratul colonel Cătălin-Ranco Pițu, fiind compus din 2.995 de volume strânse pe parcursul a trei decenii.

Cătălin-Ranco Pițu. Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Reamintim că de Dosarul Mineriadei s-a ocupat în 2007 și actuala șefă a Parchetului European, Laura Codruța Koveși, care, pe vremea când conducea Parchetul General, a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a lui Ion Iliescu, cercetat pe atunci de procurorul militar Dan Voinea pentru omor calificat și omor deosebit de grav sub forma participației improprii. 

Doi ani mai târziu, prin Rezoluția din 9 aprilie 2009, Kovesi l-a scăpat pe Iliescu și de Dosarul Revoluției.

Cauza în care sunt vizați Ion Iliescu și oamenii lui pentru chemarea minerilor la București în iunie 1990 este instrumentată, la mai bine de 34 de ani de la respectivele evenimente, de magistrat-maior Daniela Dediu.

Până acum, procuroarea le-a audiat pe victime sau pe urmașii acestora și le-a întrebat care vor să se constituie părți civile în viitorul proces. Procedural, părțile vătămate nu cer daune, pe când părțile civile sunt despăgubite de inculpați (persoane fizice) în solidar cu părțile responsabile civilmente, în acest caz particular, instituții.

Laura Codruța Kovesi. Foto: Hepta

Ce au cerut victimele Mineriadei la Parchet și ce au obținut

Cum Ion Iliescu era președinte la data faptelor, unele părți civile au solicitat ca în solidar cu acesta să plătească statul român sau Administrația Prezidențială.

Cu referire la Petre Roman, unele victime ale Mineriadei au considerat oportună atragerea răspunderii civile a Guvernului României sau pe cea a anumitor ministere, precum cel a Transporturilor (pentru că minerii au ajuns în Capitală cu trenurile și autocarele) sau Ministerul Justiției (pentru anii în care dosarul a fost tergiversat), dar și a unor instituții „de forță” (Poliția, Jandarmeria sau Armata).

Unii au considerat că și Televiziunea Română ar trebui să plătească despăgubiri, pentru modul în care a relatat despre protestele din Piața Universității sau chiar Partidul Social Democrat, ca succesor al Frontului Salvării Naționale condus de Ion Iliescu în 1990.

În Ordonanța din 23 august 2024, procuroarea Daniela Dediu de la Secția Parchetelor Militare explică de ce unele persoane juridice pot avea calitatea de părți responsabile civilmente în Dosarul Mineriadei, pe când altele nu.

SRI și MAI – bune de plată, alături de suspecți în Dosarul Mineriadei

Procuroarea de caz notează în Ordonanța din 23 august 2024 că, potrivit legii, introducerea în procesul penal a părții responsabile civilmente este strict legată de existența unui autor al faptei generatoare de prejudicii (care poate fi suspect sau inculpat) asupra căruia să se poată aprecia că persoana chemată să răspundă civil a exercitat direcția, supravegherea și controlul.

  • „Raportându-ne la calitățile pe care le aveau persoanele față de care s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale, se constată că întrunesc condiția existenței unui raport comitent-prepus pentru a fi introduse în calitate de părți responsabile civilmente următoarele:
  • Serviciul Român de Informații (în legătură cu suspectul Măgureanu Virgil)
  • Societatea Complexul Energetic Hunedoara SA (în legătură cu suspectul Cozma Miron)
  • Ministerul Afacerilor Interne (în legătură cu suspecții Dobrinoiu Vasile și Peter Petre).
  • Astfel, la data faptelor, suspectul Cozma Miron era încadrat la Exploatarea Minieră Lonea. Din datele disponibile la Oficiul Național al Registrului Comerțului, reiese că Exploatarea Minieră Lonea reprezintă o sucursală a SC Complexul Energetic Hunedoara SA.
  • În ceea ce privește pe suspectul Măgureanu Virgil, se constată că era încadrat la data faptelor în calitate de director al Serviciului Român de Informații.
  • Suspectul Peter Petre activa, la data faptelor, în calitate de comandant al UM 0575 Măgurele. În luna martie 1990, UM 0575 Măgurele a trecut în subordinea Ministerului de Interne (…) pentru ca, ulterior, să fie transformată în Comandamentul Trupelor de Jandarmi, structură militară fără personalitate juridică. Având în vedere aceste constatări, la data faptelor, suspectul Peter Petre era în relații de prepușenie cu Ministerul de Interne și nu cu Inspectoratul General al Jandarmeriei Române sau cu unitățile subordonate acestuia.
  • Legat de relațiile de prepușenie ale suspectului Dobrinoiu Vasile, se constată că, la data faptelor, acesta era comandantul Școlii Militare Superioare de Ofițeri a Ministerului de Interne.  (…) Prin urmare, comandantul Școlii de ofițeri activi era în raporturi de prepușenie cu Ministerul de Interne, astfel că acest prepus va fi introdus în cauză și nu Academia de Poliție”, se arată în Ordonanță.

De ce au scăpat de răspundere statul român, Președinția, Guvernul și PSD

Victimele Mineriadei din 13-15 iunie 1990 care s-au constituit părți civile în dosar au cerut introducerea în cauză ca părți responsabile civilmente a statului român, a Administrației Prezidențiale, a Guvernului României, a Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Economiei, a Partidului Social Democrat și chiar a Parchetului General.

Procuroarea de caz a respins solicitările victimelor Mineriadei pentru următoarele considerente:

  • „În ceea de privește Administrația Prezidențială, aceasta nu poate răspunde în calitate de comitent pentru faptele fostului președinte, suspectul Iliescu Ion. (…) Prin Administrația Prezidențială se înțelege serviciile publice aflate la dispoziția președintelui României, pentru îndeplinirea atribuțiilor sale. (…) Or, în aceste condiții, nu se poate aprecia că Administrația Prezidențială avea sau are prerogativa îndrumării, direcționării și controlării șefului statului, neputându-se verifica raportul de subordonare cerut pentru existența raportului de prepușenie, ci dimpotrivă, această instituție se află tocmai la dispoziția președintelui.
  • Referitor la introducerea în cauză a Guvernului României, (…) Guvernul reprezintă un organism colegial, fără ca vreo dispoziție să îi confere personalitate juridică și capacitatea de a avea drepturi și obligații civile, fiind alcătuit din prim-ministru, miniștri și alți membri stabiliți prin lege și poate sta în justiție în calitate de pârât numai în litigiile de contencios administrativ, nu și în cele de drept civil.
  • În ceea ce privește statul român, se constată că nu se verifică raportul de subordonare dintre suspecți și statul român, neputându-se reține că statul avea prerogativa îndrumării, direcționării și controlării persoanelor care exercitau în mod concret puterea la momentul faptelor, aceștia fiind în fapt cei care conduceau statul și instituțiile acestuia, dispuneau, chiar fără cadru legal, înființarea de instituții, angajări și numiri în funcții de conducere. Răspunderea comitentului pentru fapta prepusului nu funcționează și în sens invers (ca o răspundere a prepusului pentru fapta comitentului), aceasta fiind și practica unanimă a instanței supreme.
  • Statul român poate răspunde prin prisma prevederilor art. 224, alin. 1 Cod civil, potrivit cărora «dacă prin lege nu se dispune altfel, statul nu poate răspunde decât în mod subsidiar pentru obligațiile organelor, autorităților și instituțiilor publice care sunt persoane juridice și niciuna dintre aceste persoane juridice nu răspunde pentru obligațiile statului».
  • Totuși, acest caz de răspundere subsidiară a statului nu se întemeiază pe răspunderea civilă delictuală, ci statul este un garant al executării obligațiilor asumate de toate organele, autoritățile și instituțiile publice și nu un comitent în accepțiunea Art. 1373 Cod civil (n.r. – răspunderea comitenților pentru prepuși)”, se mai arată în documentul din 23 august 2024.

Procuroarea de caz a mai constatat lipsa unui raport comitent-prepus și în privința altor instituții sau organizații politice, cum ar fi: Ministerul Transporturilor, Televiziunea Română, Direcția Generală de Protecție Internă (fosta UM 0215), Parchetul General, Ministerul Justiției sau Partidul Social Democrat.

Suprimarea opoziției, miza principală pentru noii guvernanți din 1990

În Ordonanța de începere a urmăririi penale procurorii SPM notează că din luna aprilie 1990 în București au început manifestații-maraton – neautorizate, dar pașnice – care au durat până în cursul lunii iunie a aceluiași an, fenomen cunoscut ca protestele din Piața Universității.

  • „Manifestanții solicitau, în esență, identificarea persoanelor responsabile pentru represiunea armată din decembrie 1989 și demisia conducătorilor aflați la putere, pe care îi considerau responsabili pentru represiunea manifestațiilor anticomuniste din decembrie 1989.
  • În cursul lunii iunie 1990, persoane cu funcții importante politice și administrative din statul român au hotărât să se ia măsuri pentru a se degaja Piața Universității, instituind o politică ce viza suprimarea opoziției cu orice preț.
  • În acest sens, s-a planificat minuțios și s-a aplicat sistematic o politică de represiune îndreptată împotriva manifestanților și opozanților regimului politic aflat la putere.
  • Această politică represivă s-a manifestat printr-un atac generalizat și sistematic, desfășurat cu participarea nelegală a forțelor Ministerului de Interne, ale Ministerului Apărării Naționale, Serviciului Român de Informații, precum și a mii de mineri și a altor muncitori din mai multe zone ale țării, folosindu-se tancuri și muniții grele și armament militar, deși manifestațiile aveau obiective politice non-violente.
  • Atacul asupra populației civile care s-a produs în aceste împrejurări a avut ca urmare uciderea prin împușcare cel puțin a numiților Lepădatu Mitriță, Mocanu Velicu Valentin, Dunca Gheorghiță și Drumea Dragoș, torturarea unui număr necunoscut de persoane în unitatea militară de jandarmi de la Măgurele și alte locuri de detenție și arest preventiv, vătămarea integrității fizice și psihice a peste 1.000 de persoane, precum și restrângerea, pe criterii de ordin politic, a dreptului fundamental la libertate a unui număr de peste 1.000 de persoane”, se arată în documentul citat.
Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu, Adrian Sârbu. Fotografii: Dumitru Angelescu, Hepta

Manifestanții din Piața Universității, bătuți și gazați ca în lagăre

Venirea minerilor în Capitală a însemnat înăbușirea în sânge a manifestațiilor din Piața Universității, la care participau studenți, profesori și personalități din rândul intelectualilor.

Datele strânse de procurorii militari în Rechizitoriul Mineriadei arată că descinderea ortacilor din Valea Jiului la București n-a fost deloc o acțiune spontană, așa cum o prezentau organele de presă ale statului, ci era organizată chiar de autorități.

În fruntea autorităților se aflau atunci Ion Iliescu, președintele României, Petre Roman, care avea calitatea de șef al Guvernului, precum și Gelu Voican Voiculescu, pe atunci vicepremier, care avea pe mână armata, poliția și serviciile secrete.

Contingentele de ortaci au fost învestite, astfel, cu prerogative pe care nu le aveau, precum posibilitatea de a-i opri pe bucureșteni pe stradă, de a-i legitima, de a realiza filtre în trafic sau de a percheziționa autoturisme ori imobile.

În cursul acestor acțiuni, minerii au comis abuzuri inimaginabile pentru un stat democratic și greu de tolerat chiar și pentru pentru o societate care tocmai scăpase de un regim dictatorial.

Mineriada din Bucuresti, 13-15 iunie. Foto: Agerpres

Manifestanții din Piața Universității, intelectuali ai Opoziției sau simpli trecători au fost bătuți crunt de mineri, apoi au fost reținuți de forțele de ordine și lipsiți de libertate în mod ilegal în două unități militare de lângă București, la Băneasa și la Măgurele.

Martorii povestesc că acolo, pe timpul detenției ilegale, au fost supuși unui regim asemănător celui din lagărele de exterminare, fiind gazați în mod deliberat cu noxe de eșapament, militarii au simulat execuții în masă, iar unele persoane au fost violate.

Fotografii: Agerpres, Dumitru Angelescu, Hepta

 
 

Urmărește-ne pe Google News