Comentează„Cascada Bigăr, unul dintre cele mai frumoase obiective turistice din Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița, s-a prăbușit astăzi, din cauze naturale”, a anunțat luni, 7 iunie, pe Facebook, Regia Națională a Pădurilor Romsilva.
Reprezentanții regiei au susținut că travertinul și mușchii care s-au acumulat în timp au crescut în dimensiuni și greutate, iar cascada Bigăr a cedat sub propria greutate.
Mircea Jumanca, activist pentru protecţia mediului, care este şi ghid de turism, susține însă că motivul prăbuşirii Cascadei Bigăr a fost intervenţia omului.
„Travertinul, roca din care este formată acea cascadă, este un calcar care se depune constant odată cu trecerea apei dulci. Dar apa din izbucul care alimenta cascada a fost deviată pentru o păstrăvărie, astfel că roca nu a mai avut parte de necesarul ei natural”, a spus Jumanca pentru Deutsche Welle, potrivit Mediafax.
Această ipoteză este însă negată de Romsilva, care precizează că păstrăvăria indicată a fost construită înainte de 90, deci nu avea cum să fie cauza prăbușirii.
Romsilva respinge cu fermitate informațiile false referitoare la prăbușirea Cascadei Bigăr, lansate în spațiul public de un ghid de turism și „activist de mediu”. Păstrăvăria Valea Miniș a fost construită în perioada 1986-1988, inclusiv o lucrare de captare pe izvorul Bigăr, iar în ultimii 33 de ani nu s-a mai efectuat nicio lucrare suplimentară, deci nu aceasta este cauza prăbușirii cascadei.
Comunicat Romsilva, pe 7 iunie:
„Prăbușirea era predictibilă”
Pe de altă parte, un alt activist de mediu, Florin Stoican, președintele Asociației Kogayon, susține că prăbușirea nu putea fi evitată, cel mult amânată, potrivit Newsweek.
„Ce înseamnă celebritatea: a bubuit internetul la știrea prăbușirii stâncii care forma cascada Bigăr. Și imediat trebuia găsit și un vinovat, ca să existe și o intrigă a evenimentului. La îndemână a fost o captare pentru o păstrăvărie. În realitate, prăbușirea este cât se poate de normală și era predictibilă”, a scris Florin Stoican pe Facebook.
„Depunerea de travertin era surplombată, suspendată deasupra râului și era chestiune de timp până să se fisureze și rupă. Pe măsură ce depunerile de minerale din apă cresc, stânca se îngreunează până cedează sub propria greutate”, a mai scris acesta.
Activistul de mediu a mai declarat că, dacă voia cineva să întârzie prăbușirea, putea pune un sprijin sub stânca suspendată și/sau restricționa traficul de pe drumul de deasupra, care producea trepidații.