Din păcate, mulți părinți fac, încă dinainte cu o lună-două, educație sub amenințarea lui Moș Crăciun. Sintagme precum “Fii cuminte, că altfel nu vine Moșul!” sau “Spală-te pe dinți, că altfel Moșul nu îți aduce nimic!” auzim tot mai des.

 

“În primul rând, expresiile de tipul “dacă…, atunci” induc o condiționare, respectiv crează o legătură prin care comportamentul copiilor este condiționat de primirea unor recompense. Acest mod poate fi folosit cu echilibru și este eficient mai ales la vârstele mici. Totuși, acest mod de educație nu trebuie folosit în exces, ci în alternanță cu o abordare mai liberă, prin care copilul experimentează și consecințele propriilor comportamente. Pe parcursul înaintării în vârstă, educația trebuie de-condiționată treptat, pentru a forma deprinderi de luare a deciziilor la copii și a le exersa comportamente responsabile, asumând consecințele deciziilor și faptelor lor”, explică Oana Moșoiu (foto), lector în domeniul Științelor Educației și expert în educație pentru părinți în cadrul programului Școala Familiei, fiind coordonatorul programului de formare a părinților.

În al doilea rând, o serie de aspecte sunt o sursă de neplăceri în relația cu Moș Crăciun. “Amenințarea constantă că bucuriile așteptate de la Moșul vor fi anulate, vor avea consecințe negative”, mai spune Oana Moșoiu. 

Iată de ce nu e bine să îl folosim pe Moș Crăciun pe post de instrument de educație coercitivă:

  1. Creăm confuzie. În condițiile în care copiii noștri sunt învățați din toate sursele că Moșul e bun, aduce cadouri, ba chiar premii (așa cum se folosește în anumite reclame), să-i spunem că Moșul se supără și nu mai face cadouri copilului nostru crează confuzie în sistemul lui de valori – este Moșul bun sau rău?
  2. Promovăm un model greșit de corecție. Educația cu ajutorul pedepsei este un model depășit, iar ideea de ”amenințare cu Moșul” este și ea greșită. Educația prin amenințare și pedeapsă rezolvă poate pe termen scurt situația, dar pe termen lung, produce prejudicii educaționale semnificative – de la duplicitarism, la evitarea asumării responsabilității.
  3. Arată o vulnerabilitate a autorității părintelui. Acesta nu este capabil să regleze situațiile relaționale cu copiii și atunci apelează la un personaj imaginar, care să rezolve ceea ce părintele nu poate soluționa printr-o relație optimă cu propriul copil.
  4. Este o minciună, pur și simplu. În fapt, părinții sunt cei care nu vor mai aduce nimic copiilor, deci părinții se folosesc de un personaj pentru a minți și a amenința.

Care este atitudinea potrivită?

Oana Moșoiu susține că trebuie să încercați să înlocuiți “Moș Crăciun” din toate sintagmele de amenințare. Asumați-vă poziția în relația cu copilul și formulați direct, la persoana I, așteptările: “Eu, mama/tatăl/ mătușa voi fi tare supărată/supărat pe acest comportament al tău/ceea ce faci/lipsa ta de atenție la ceea ce spun/fac/aștept…”.

Ar fi bine ca Moș Crăciun să rămână, așa cum a fost creat, un Moș bun, darnic și generos, iertător și prieten al copiilor și al întregii familii.

Citește și:

REPORTAJ/Drama copiilor cu părinții în străinătate: ”Nu-mi doresc de la Moș Crăciun decât să mi-i aducă acasă” | FOTO

De ce e bine să le iei copiilor 3 cadouri de Crăciun, nu mai multe, nici mai puține

Urmărește-ne pe Google News