ComenteazăCuprins:
Istoria semaforului
Semafoarele din ziua de azi și actuala lor schemă de culori își au originea într-un sistem utilizat de industria feroviară pe la 1830.
Companiile feroviare de atunci aveau nevoie de o modalitate prin care să știe când să oprească locomotivele sau când să încetinească.
Astfel, roșul a fost ales pentru a opri deoarece majoritatea oamenilor asociau această culoare cu ceva periculos sau grav. Mai mult, roșul are cea mai mare lungime de undă din spectrul de culoare și poate fi văzut de la distanțe mai mari, permițând operatorilor să încetinească mai repede.
Apoi, au folosit albul pentru a le „spune” conductorilor că pot continua deplasarea și verdele pentru prudență.
Alegerea luminii albe s-a dovedit o mare greșeală. În 1914, o lentilă roșie căzută din suportul ei a lăsat expusă lumina albă din spatele acesteia, ceea ce l-a derutat pe un conductor care nu a oprit la semnal așa cum ar fi trebuie. Drept urmare, trenul acestuia a intrat în coliziune cu un alt tren.
Pentru a evita repetarea unor astfel de incidente grave, autoritățile feroviare de atunci au eliminat albul, au fixat verdele ca semnal că se poate continua deplasarea, iar pentru precauție a fost introdusă culoarea galben.
În Londra anului 1865 circulau sute de trăsuri trase de cai. Acestea se deplasau haotic pe străzile din oraș, iar pietonii mergeau fiecare după bunul lui plac deoarece nu existau reguli de circulație, astfel că în acea vreme s-au produs foarte multe accidente.
Când și unde a apărut primul semafor?
Cuvântul semafor provine din cuvintele grecești sêma, care înseamnă semn, și phoros, care înseamnă purtător. Deci, în esență, semafor se traduce prin purtător de semne.
În anul 1868 a fost introdus primul „semafor” în Londra. Creație a inginerului John Peake Knight, acesta a fost amplasat la intersecția străzilor „Great George” și „Bridge”, lângă Parlament.
Sistemul de funcționare al acestui semafor era foarte simplu. Pe timp de zi, un polițist acționa manual o mică barieră, care avea trei poziții: la orizontală circulația era interzisă, la verticală trecerea era permisă, iar înclinată la 45 de grade însemna atenție!.
Pe timp de noapte, bariera era înlocuită de niște felinare, care, de fapt, erau două borcane. Primul avea sticlă roșie și era pentru oprește!. Culoarea roșu era cunoscută ca semnificând ceva periculos, grav, o alertă sau ceva interzis. Roșul a avut ca „sursă de inspirație” casele de toleranță, de unde au și fost, de altfel, procurate, primele felinare.
Al doilea borcan, nu se știe din ce motiv, avea sticla verde și a fost special decupat. Acesta avea semnificația trafic liber.
Despre introducerea galbenului între culorile semaforului nu există nici o informație concretă, însă se presupune că era nevoie de o a treia culoare, care trebuia să fie complementară și cu o intensitate luminoasă mare.
Acest sistem a funcționat bine timp de aproximativ o lună. Din cauza unei scurgeri de gaz de la una dintre liniile care alimentau felinarele, sistemul a explodat rănindu-l grav pe polițistul care îl acționa. Astfel, în ciuda succesului său timpuriu, semaforul a fost abandonat în Anglia.
Cum au apărut culorile roșu, galben și verde?
Odată cu apariţia primelor maşini pe străzi la începutul secolului XX au apărut şi accidentele auto, fiind clar că erau necesare reguli de circulaţie.
Așa a luat naştere poliţia rutieră, iar în Statele Unite ale Americii a fost brevetat primul semafor automat care avea ca scop direcţionarea maşinilor în trafic.
În 1912, firma de electricitate „Lester Farnsworth Wire”, care era responsabilă cu divizia de trafic rutier a poliției din Salt Lake City (SUA), a realizat primul semafor cu lumini din lume. Acesta a fost instalat la intersecţia străzilor „Main” cu „Second South”.
Semaforul era acţionat manual şi avea doar două culori, roșu și verde, iar șoferii erau instruiți verbal cum să se comporte la schimbarea luminilor. Polițiștii fluierau pentru a-i anunța pe șoferi că lumina era pe cale să se schimbe.
Abia în anul 1920, William L. Potts, ofițer de poliție în Detroit, a conceput semaforul cu trei culori – roșu, galben și verde – pentru a controla traficul rutier. Câțiva ani mai târziu, luminile aveau să se schimbe la intervale de timp bine stabilite, iar dacă lumina roșie era aprinsă, dar nu exista trafic, un șofer putea claxona pentru a schimba culoarea.
Cu timpul, din cauza creșterii numărului de automobile, au apărut semafoare și în mai toate intersecțiile, nu doar pe teritoriul Americii, ci în toată lumea.
Se pare că prin anii 30 existau deja semafoare automate, care nu necesitau schimbarea manuală a luminilor. Cu toate acestea, nu peste tot erau folosite aceleași culori. Pentru a se evita confuzia, în 1935, Administrația Federală a Autostrăzilor de atunci a mandatat schema de culori roșu-galben-verde.
De asemenea, a stabilit linii directoare pentru semnele rutiere și pentru marcajele de pavaj, fiind standardizate multe dintre informațiile despre drumuri pe care le vedem astăzi.
Ce semnifică cele trei culori ale semaforului?
Roșu
Culoarea roșie a semaforului interzice trecerea. Șoferul trebuie să oprească mașina înainte de marcajul pentru oprire sau înainte de trecerea de pietoni, după caz. În lipsa marcajului, trebuie să oprească în dreptul semaforului electric. Dacă semaforul este montat deasupra sau dincolo de intersecție și nu există marcaj pentru oprirea și nici trecere de pietoni, mașina va trebui oprită înainte de marginea părții carosabile ce urmează a fi intersectată.
Galben
Culoarea galbenă a semaforului semnifică faptul că șoferul trebuie să încetinească pentru că urmează culoarea roșie. El nu trebuie să treacă de marcajul pentru oprire sau, după caz, pentru trecerea de pietoni, iar în lipsa acestuia, de semafor. Excepție face situația când, la apariția semnalului luminos, șoferul se află foarte aproape de acele locuri și nu mai poate opr în condiții de siguranță. Când galbenul funcționează intermitent, acesta permite trecerea, dar șoferul este obligat să circule cu viteză redusă și să respecte regulile de circulație aplicabile în acel loc.
Verde
Culoarea verde a semaforului ne indică faptul că putem circula. Semaforul mai poate avea o lumină verde intermitentă, montată la același nivel cu lumina verde normală a semaforului. Aceasta este sub forma unei săgeți orientată spre dreapta și semnifică faptul că mașinile au permisiunea de a vira la dreapta, indiferent de culoarea semaforului electric, cu condiția să acorde prioritate pietonilor și altor mașini care au drept de trecere.