De Ce Sunt Importante Testările De La Clasa A II-a, A IV-a și A VI-a Pentru Copii și Profesori

Bogdan Cristescu a făcut parte din echipa care a creat aceste testări implementate acum opt ani. Astăzi este directorul Direcției de Curriculum, Evaluări și Examene din cadrul Centrului Național de Politici și Evaluare în Educație (CNEE).

Copiii nu primesc note și asta oferă multor elevi și părinți o relaxare. Rezolvarea fiecărei probleme are însă un cod care îi oferă profesorului un profil educațional complet al fiecărui elev. Află unde trebuie să mai facă ajustări în metodele de predare, de ce puncte tari ale acelui elev se poate folosi și unde ar trebui să insiste.

Școala 9: De ce sunt aceste evaluări importante?
Bogdan Cristescu: Pentru că sunt niște evaluări care au drept scop ajutorul profesorului și elevului.

Sunt evaluări formative, pentru învățare. Eu trebuie să descopăr care sunt punctele tari pe care le pot folosi, cu care construiesc și trebuie să descopăr aspectele de îmbunătățit, pentru că nu pot construi în gol. Atunci abordarea constructivistă îmi arată mie, pe de o parte, dacă am treapta pe care să construiesc și, pe de alta, instrumentele pe care să le folosesc în viitor.

Aceste evaluări au fost gândite în 2013, pilotate și de atunci s-au implementat. Foarte des sunt prezentate ca evaluări fără miză. Acest lucru este important pentru că nu sperie copilul, dar putem pica și în cealaltă parte, să considerăm că nu trebuie luate în serios. Sunt niște evaluări care nu trebuie să sperie. Sunt exact ca un control periodic care nu pune etichete, nu conduce la pedepse, ci poate propune modificări ale stilului de viață.

– Așadar, aceste rezultate ajung înapoi la învățător și profesor și îl ghidează în cum să-i ajute pe elevi în continuare…
–Profesorul este factorul esențial în această evaluare. Pentru el este un efort în plus. Este un factor esențial. Dar nu pentru că rezultatele ajung înapoi la el, ci pentru că el este parte a acestei evaluări. El este implicat în evaluări, el ne furnizează nouă mai departe rezultatele.

Un alt aspect foarte important al acestor evaluări este că se pot individualiza. Sunt între 180.000 și 200.000 de copii în fiecare generație, anual, pentru care sunt 10-15-20 de itemi separați care sunt codați. Fiecare copil are o listă de coduri. Aici intervine rolul esențial al profesorului. În afară de testul pe care îl vedem cu toții, apare un caiet al cadrului didactic, de evaluare.

Fiecare exercițiu are alocate coduri ca la testările internaționale, iar fiecare cod are un descriptor de performanță: elevul a făcut cutare și cutare, dar nu a făcut cutare, de exemplu, dacă nu este un răspuns complet. Dacă acele coduri posibile ar fi 2, 0, 1 și 9, profesorului i se spune: 2 dacă a rezolvat corect și complet și se dau mai multe exemple, fie din răspunsuri pilotate pe elevi, fie din răspunsuri ale specialiștilor.

– Deci pentru fiecare cod, el are și un descriptor în termeni de competențe și exemple pe care să se poată baza. Apoi, el trebuie să transforme aceste coduri în plan individualizat de învățare.
– Adică să își adapteze obiectivele de învățare dacă acestea nu au dat rezultate, să își schimbe strategia de învățare. Pentru că dacă un copil are un gol, e posibil să nu fi înțeles cu acea metodă și să trebuiască să-l abordez altfel. Și, bineînțeles, poate lua decizii legate de remediere, de fixare, de progres. Este o activitate extrem de complexă în spatele unui cod de două cifre.

„Noi avem senzația că evaluarea înseamnă clasificare”

– Este o evaluare pe care o dau copiii, dar îi evaluează și pe profesori?
– Nu, nu evaluează profesorii. Marea problemă cu o evaluare este faptul că noi avem senzația că evaluarea înseamnă etichetare sau clasificare. Din acest motiv, aceste evaluări nu au note, au coduri. Gândiți-vă la o asemenea evaluare ca la un mers la o analiză anuală la doctor. Dacă te temi că va descoperi că ești bolnav, că îți va da tratamente, nu ai tocmai atitudinea corectă. Pe de altă parte, dacă te evaluezi ca să vezi că modul tău de viață este potrivit sau trebuie să adaptezi ceva, medicul acela te ajută.

– Este nevoie de o pregătire pentru aceste testări?
– Nu e nevoie de pregătire. Mergând pe această paralelă, înainte de analizele anuale, vă schimbați modul de viață? Nu mai mâncați dulciuri, sărat, faceți sport? Mai au rost acele evaluări dacă faceți așa? Nu, își pierd din substanță.

Aceste evaluări vor să ajute profesorii prin a le furniza un instrument pe care ei, independent, nu l-ar putea crea. Sub nicio formă rostul lor nu este de a evalua profesorul. În mod cert se pot trage concluzii.

Vă dau un exemplu: s-a schimbat programa la gimnaziu. La matematică, aspecte ale cercului au început să fie făcute și în clasa a VI-a. În primul an în care ei ar fi trebuit să facă cerc din clasa a VI-a, unul dintre itemii din testare a fost legat de cerc. Noi ne-am dat seama dacă profesorii au mers în continuare pe programa veche sau pe programa nouă. Dar scopul nostru a fost să furnizăm, acolo unde era cazul, un suport, nu să controlăm, nu să tragem de urechi.

Mi-ar plăcea ca acestea să fie văzute ca o etapă normală în viața școlii, care n-ar trebui să sperie pe nimeni, care nu clasifică pe nimeni, care nu necesită alte pregătiri decât viața obișnuită la școală. Dar care ar fi ideal să fie folosite mai departe.