Ca majoritatea românilor fugiţi din România pe vremea lui Ceauşescu, şi Lucian Asandi are povestea lui. A reuşit să scape din lagărul comunist împreună cu alţi şase prieteni, cu care în 1988 a trecut înot Dunărea, pe la Turnu-Severin. Pe tărâm iugoslav, cei şapte au mers până la Trieste, iar apoi au ajuns în Austria. Lucian s-a stabilit la Viena, s-a lăsat de lupte şi şi-a căutat un loc de muncă. Vreme de câteva luni a lucrat ca spălător de vase într-un restaurant.

“Cred că am spălat vagoane întregi de vase! Datorită faptului că mă descurcam în limba engleză, m-am făcut remarcat repede. Văzând că sunt un om căruia îi place să înveţe, patronul m-a sprijinit şi m-a promovat. Lucram 10-12 ore zilnic, iar în paralel frecventam cursurile de specialitate din cadrul companiei. Apoi am trecut la învăţământul superior privat. După câţiva ani, foştii mei şefi de origine austriacă mi-au devenit subalterni”, povesteşte românul. După Revoluţie, Asandi şi-a adus în Austria şi soţia lăsată în România.

L-a servit pe secretarul ONU, Boutros Boutros Ghali

Între 1992 şi 1997, Lucian a lucrat în sediul Naţiunilor Unite din Viena. “Iniţial, am fost supervizor, apoi am preluat şi serviciul de catering al VIP-urilor. Echipa noastră din sediul ONU deservea zilnic până la 5.000 de oaspeţi. Am avut onoarea să organizez de mai multe ori mese de protocol pentru secretarul general Boutros Boutros Ghali, pe care l-am servit personal”, şi-a amintit Lucian.

“Până în 2007, am lucrat la una dintre cele mai mari companii de turism din Austria, unde, prin foarte multă muncă am parcurs aproape întreaga scară ierarhică, luptând zilnic împotriva prejudecăţilor cu privire la români. În ultimii ani, mi s-a conturat însă tot mai clar dorinţa de a le oferi servicii de cazare turiştilor români. Am decis că a sosit momentul să folosesc pentru mine ceea ce am învăţat 20 de ani în concernul devenit între timp greoi şi inflexibil”, mărturiseşte Lucian.

În anul 2000, românul a reuşit să-şi ridice o casă în localitatea Maria Ellend, pe malul Dunării, la 30 de kilometri de capitala Viena.

Cinci ani mai târziu, Asandi şi-a transformat vila în pensiunea Lucinel 1, dedicată turiştilor români. Cu banii câştigaţi din turism, dar şi din afaceri imobiliare, românul şi-a mai deschis o pensiune: Lucinel 2. Anul trecut, fostul luptător a devenit şi patron de hotel: împreună cu un partener austriac a cumpărat Hotelul Arion din localitatea Schwechat, chiar la marginea Vienei.

Face turism pentru români

La pensiunile lui Lucian Asandi, preţul cazării începe de la 39 de euro/zi camera dublă, în timp ce la hotel costă 59 de euro/zi, cu parcare şi cu mic dejun incluse. “Pe perioada sejurului oferim gratuit GPS-uri pe care sunt setate obiectivele turistice vieneze”, a precizat românul, care caută turişti printre conaţionali.

 
 

Urmărește-ne pe Google News