De lângă Kiev, rabinul-șef al Ucrainei, Moșe Reuven Azman, în exclusivitate pentru Libertatea: „Rușii ne lovesc cu rachete balistice, noi vom răspunde cu rachete cabalistice”

• „Suntem la Anatevka, alături de Bucha – loc devenit deja celebru prin tragedia de acolo”. 
• „Acum vedem că nu tancurile germane atacă, ci cele rusești. Rușii cu care am trăit alături și am luptat alături acum trag în noi: mor civili, oameni nevinovați”. 
• „Cum intenționează regimul Putin să aplice «denazificarea»? Avem președinte evreu. Până și președintele opoziției este evreu”.
• E foarte interesant că un copil mic, un nepot, tot a auzit de rachete balistice și a zis: dar noi de ce nu le răspundem cu rachete cabalistice? În tradiția iudaică se spune că în vremurile noastre ultimii proroci sunt copiii – ei spun adevărul.
• „Pentru a proteja viața. Numai adevărul poate proteja viața. Așa că noi vom răspunde cu «rachetele cabalistice»”.

Moșe Reuven Azman (născut în 1966 la Leningrad – URSS -, a emigrat în 1987 în Israel) este rabinul-șef al sinagogii Brodski din Kiev și președintele Congresului ucrainean al comunităților religioase hasidice evreiești. 

În 2005, a fost ales Mare Rabin al Ucrainei în cadrul unei reuniuni a reprezentanților din toate regiunile Ucrainei. Ca lider religios influent și tată a 11 copii (20 de nepoți), pe 1 martie a înregistrat un discurs video adresat cetățenilor ruși și evrei din Rusia, acuzând regimul Putin de crime de război făcute în Ucraina.

Recomandări

Migranți transportați în cuști metalice sudate sub caroserie. Fost polițist, lider al grupării infracționale: „Dacă îs mari, mai mult de 6 nu”

Acesta trăiește tragedia războiului în Anatevka, oraș din suburbiile Kievului, unde există o comunitate evreiască puternică. 

În interviul online acordat scriitorului Vasile Ernu, rabinul Moșe Reuven Azman demontează teoria denazificării Ucrainei clamată de Vladimir Putin și compară practicile armatei rusești cu ale celei naziste.

„Venim din această tradiție a păcii”

Vasile Ernu: Bună ziua și vă mulțumesc că ați acceptat această discuție. Știu că sunteți foarte ocupat. V-am urmărit cu atenție. Interesant este că avem multe lucruri comune: ca istorie, limbă și practică de viață. Să începem… V-ați născut la Leningrad, în perioada sovietică, și ați fost educat în cultura rusă și evreiască. Vorbiți rusă, ca și mine. Sunteți acum șeful comunității evreiești din Ucraina. V-ați fi gândit vreodată că aceste două comunități, popoare cu o lungă istorie comună, vor fi în război una cu cealaltă?
Rabinul Moșe Reuven Azman: Când ne-am născut noi era URSS, un anumit tip de cultură. E greu de crezut ceea ce trăim. Ceea ce face Rusia azi în Ucraina este greu de înțeles și imposibil de acceptat. Nimic din ce am învățat și de felul în care am fost educați despre război și pace nu lasă loc de interpretare. 

Recomandări

De ce vrea Maricel Păcuraru să-și anuleze condamnarea din 2014. Argumentul avocaților: „Infracțiunea de spălare a banilor nu mai este infracțiune”

Bunicii noștri au luptat alături să elibereze Kievul și Harkovul de fasciști. Leningradul, unde m-am născut, a fost în blocadă – au murit oameni de foame. Venim din această tradiție a păcii. Nu mai vorbesc de tradiția religioasă. 

Și acum vedem că nu tancurile germane atacă, ci cele rusești. Rușii cu care am trăit alături și am luptat alături acum trag în noi: mor civili, oameni nevinovați. Închid ochii și am un sentiment că trăiesc în cel mai mare coșmar al vieții mele. Dar acest coșmar nu e un vis urât, ci o realitate în care trăim zi de zi: e o tragedie fără margini.

„Suntem alături de Bucha – loc devenit deja celebru prin tragedia de acolo”

– Când Kievul era bombardat de ruși, mi-am amintit de rugăciunea „Șema Israel”, cu care evreii din Kiev mergeau spre Babi Iar (locul în care armata germană a făcut unul dintre cele mai mari masacre împotriva evreilor) în 1941, pe ultimul lor drum. Atunci erau fasciștii germani – acum rușii bombardează Kievul. Este de necrezut. Cum este posibil? Cum ați trăit acest eveniment?
– Când au început să bombardeze Kievul, eu eram alături, undeva în suburbia Kievului, la Anatevka, unde avem sinagogă și un centru iudaic. Suntem alături de Bucha – loc devenit deja celebru prin tragedia de acolo. Era multă lume, erau copiii noștri, nepoții mei care sunt mulți. Și, brusc, ne-am trezit ca pe un câmp de luptă: gloanțe, explozii. 

Recomandări

Exclusiv în limba română, în Libertatea, fragmente din cea mai așteptată carte a anului la nivel internațional, „Patriot”, memoriile lui Aleksei Navalnîi

Nu știam ce să facem: drumurile erau închise, nu reușisem să-mi evacuez copiii și pe cei mici. Nu știam dacă vom rămâne în viață: dar cel mai mult ne îngrijoram de viața copiilor. În acel moment, scopul era salvarea copiilor. Am reușit totuși. Dar a fost îngrozitor.

Atunci am decis să fac o declarație îndreptată spre cetățenii ruși și evrei din Rusia. Un soi de chemare la pace și mai ales la o trezire: a fost ca un strigăt din suflet.

–  Da, am ascultat mesajul video: un discurs curajos, emoționant, plin de empatie, dar și de chemare la responsabilitate și asumare. Care a fost reacția la acel mesaj sincer și direct?
– M-am adresat din inimă evreilor și rușilor din Rusia, tuturor celor de care poate depinde rezultatul acestui război. Le-am reamintit că nu pot sta în fața televizorului, nu-și mai pot continua viața obișnuită, că vor trebui să își asume responsabilitatea pentru ceea ce se întâmplă cu acordul lor tacit. 

M-au sunat mulți evrei și ruși din Rusia. Unii știau deja realitatea, alții mi-au mulțumit că le-am deschis ochii, unii spuneau că știau, dar se temeau să spună ceva despre asta și au prins curaj. E foarte important să nu tăcem, să rostim adevărul.

Rabinul Moșe Reuven Azman:

Mă bucur foarte mult că am reușit să deschid ochii oamenilor cu acest discurs sincer. Aici, în Ucraina, mi s-a spus că a oferit mult sprijin moral populației locale.

„Nimeni nu le-a cerut un ajutor pentru «denazificare»”

– Regimul lui Putin vorbește despre „denazificarea Ucrainei”. Mulți numesc regimul lui Putin drept fascist. Ce înseamnă fascismul astăzi? Cum se manifestă el astăzi în Ucraina și în timp de război?
– Cum intenționează regimul Putin să aplice „denazificarea”? Avem președinte evreu. Până și președintele opoziției este evreu. Acest nonsens poate fi crezut doar de cei care sunt zombificați de televizor, care difuzează tot felul de prostii. Sunt multe probleme aici, dar nu acesta e motivul războiului. Nicio persoană sănătoasă la cap nu ar crede asemenea motiv. Moscova a găsit pur și simplu o scuză pentru a-și satisface ambițiile imperiale și revanșiste.

Repet: oricâte probleme am avea aici, nimeni nu le-a cerut un ajutor pentru „denazificare”. De bine, de rău suntem o democrație, aici avem o libertate destul de mare. Avem libertate religioasă și de opinie. 

Culmea e că au bombardat orașe precum Mariupol și Harkov, care sunt predominant rusești. Au bombardat partea rusească a Ucrainei, adică zona unde sunt majoritari sau unde sunt comunități mari rusești. Aceasta este „denazificarea” rusă? De Bucha și alte tragedii ce să mai vorbim. 

Mai degrabă felul în care duc acest război ne arată că ceea ce face armata rusă seamănă cu practicile armatei fasciste germane. Cum putem numi ceea ce face armata rusă în Ucraina? Asta se numește eliberare și denazificare? Eu am fost acolo, am văzut cu ochii mei pe teren: e înfricoșător.

„Dar noi de ce nu le răspundem cu rachete cabalistice?”

– Da, înfricoșător e chipul războiului. Spuneați: Ei ne lovesc cu rachete balistice – noi vom răspunde cu rachete cabalistice. Ce înseamnă asta? Spuneți-mi, vă rog, care este funcția unui lider religios în timp de război? Cum se apără o cetate?
– Noi acum suntem mereu sub focuri – asupra noastră se trage. E foarte interesant că un copil mic, un nepot, tot a auzit de rachete balistice și a zis: dar noi de ce nu le răspundem cu rachete cabalistice? În tradiția iudaică se spune că în vremurile noastre, ultimii proroci sunt copiii – ei spun adevărul. Am rămas surprins la această afirmație înțeleaptă. 

Practic, noi avem răspunsurile la aceste tragedii imense, la război, la moarte în cărțile noastre sacre, după care ne conducem viețile de mii de ani. Arma noastră principală se află în învățătura noastră care de milenii luptă să protejeze viața – cel mai de preț lucru pe care-l avem.

Noi trebuie să înțelegem că lumina și întunericul nu sunt identice și egale. Lumina e mai puternică decât întunericul: cu o lumânare intri într-o cameră întunecată și întunericul este învins, luminat. Nu există jumătate întuneric și jumătate lumină: puțină lumină învinge un mare întuneric. Lumina va învinge chiar dacă este mai mică și neputincioasă. Mulți înțelepți rabini ne-au explicat asta în multele tragedii prin care poporul nostru a trecut. 

Noi suntem oamenii cărții, noi știm aceste lucruri și trebuie să le rostim: adevărul trebuie rostit cu riscul vieții pentru a apăra viețile celorlalți. Pentru a proteja viața. Numai adevărul poate proteja viața. Așa că noi vom răspunde cu „rachetele cabalistice”.

Rabinul Moșe Reuven Azman:

Mai există un element important care-l discut cu colegii evrei din Rusia. Noi suntem iarăși într-un fel de Ieșire din Egipt. Noi suntem acum în Pesah – sărbătoarea Ieșirii din Egipt, care este simbolul eliberării: este libertatea noastră. Ieșirea din sclavie. Atunci am primit și Tora, care ne învață că omul se naște liber, dar el trebuie să lupte să rămână liber – să se elibereze, să nu fie sclav. Noi asta ne dorim. Bătălia care se duce acum este o bătălie mult mai complexă, care se duce pe multe planuri: dar noi trebuie să luptăm pentru libertate. 

Despre patriarhul Kiril: „Eu nu vreau să judec liderii altor religii, să le țin lecții de morală”

– Am o întrebare mai delicată. Una dintre marile tragedii ale acestui război este faptul că patriarhul Kiril – liderul Bisericii Ortodoxe Ruse – susține în mod deschis războiul. Credeți că este o atitudine corectă din partea unui lider religios?
– Corect ar fi să întrebați liderii bisericii ortodoxe, ce cred ei despre asta. Eu nu vreau să judec liderii altor religii, să le țin lecții de morală. Dar eu cred că în acest moment, toți liderii religioși, indiferent de religie și confesiune, trebuie să spună adevărul. Nu pot tăcea. A tăcea astăzi înseamnă a încuviința războiul. Tăcerea te face părtaș la război, la crimă, la această tragedie. 

Cum eu văd zi de zi cu ochii mei ce se întâmplă aici, nu pot tăcea: eu am obligația să spun adevărul și să transmit lumii întregi ceea ce se întâmplă aici. Iar aici avem un război de ocupație în care mor oameni nevinovați, mor civili – e o tragedie. Dar eu nu învinuiesc pe nimeni din liderii religioși: eu doar încerc să spun adevărul. Fiecare trebuie să decidă cum procedează în situație de război și fiecare se face vinovat de felul în care tace sau vorbește.

– Am multe de întrebat – experiența comunității evreiești în acest spațiu este enormă. Au fost mai întâi în perioada țaristă în „rezervații” (certa osedlosti – zonă obligatorie de locuire) – fără drepturi, au urmat sutanele negre, pogromuri, Holocaustul, fascismul, comunismul, iar acum se află în menghina războiului. Eu chiar am scris o carte despre faimosul Pogrom de la Chișinău (Izgoniții). Cum interpretați ceea ce se întâmplă? Care este secretul supraviețuirii comunității evreiești?
– Zilnic vorbesc cu mulți evrei, ucraineni, ruși din Ucraina și Rusia. Le spun: uite, acest popor a trecut prin nenumărate tragedii, războaie, robie, pogromuri și Holocaust – și-au pierdut țara mii de ani. Și nu am fost înfrânți pentru că noi întotdeauna am privit spre viitor și am protejat viața. Am privit în viitor, am mers spre viitor zi de zi, fără a uita o clipă trecutul – nicio iotă nu rămâne uitată. 

Dar nu trăim în trecut, ci ne mișcăm spre viitor. Știind să protejăm viața – valoarea supremă. Fiecare generație care vine construiește viitorul pe ceea ce primește. Nu o luăm de la capăt, ci continuăm – e o continuitate. 

Fiecare tragedie prin care trecem e ca o încercare, ca o probă care nu ne rupe, ci ne întărește: noi privim optimist și tragedia. Nu avem voie să privim tragedia cu disperare, ci cu speranță: fiecare tragedie e o speranță spre ceva mai bine. Vom ieși din război mai puternici, mai înțelepți, mai buni. 

Pentru că istoria noastră trebuie văzută ca o istorie care are un sens. Dacă nu-l ai, intri în depresie, disperare și moartea pândește la ușă. Noi avem un sens aici, în istorie: să sperăm în ziua de mâine și să protejăm viața. Iar acum avem o ocazie unică să dovedim că suntem protectorii vieții, copiii păcii și speranței. E o binecuvântare alături de copiii și nepoții noștri să  luptăm pentru viață și speranță.

Rabinul Moșe Reuven Azman:

Lecția solidarității

– Au trecut deja peste 60 de zile de război. Ce lecții putem învăța din acest război?
– Prima lecție pe care o putem învăța este lecția solidarității – lecția lui a fi împreună, să ne ajutăm. Cine credea că ucrainenii vor rezista atât timp? Iată că solidaritatea, lupta împreună ne face puternici. Și nu doar în luptă, ci în toată sfera vieții: ne organizăm să ajutăm pe toți în necaz. Fără solidaritate nu putem face nimic – dacă învățăm să fim împreună, suntem invincibili și putem rezolva orice problemă. Aceasta e o lecție pe care o știm de mii de ani, dar o uităm mereu – solidaritatea este secretul vieții, e o forță teribilă. 

Este importantă ideea de sacrificiu în diversele ei forme: pentru în ceea ce crezi, pentru patrie, pentru familie, pentru ideile tale. A te sacrifica, a te jertfi pentru celălalt este fundamental. 

Cei ce vor război de ocupație nu au o motivație morală, ci doar o dorință de acumulare, răzbunare. Răul nu cunoaște sacrificiul, dragostea și devotamentul pentru celălalt. Răul, egoismul, individualismul omoară viața. Sacrificiul este forma supremă de protecție a vieții.

Ceea ce trăim noi aici prin solidaritate și sacrificiu trebuie să devină o lecție de viață pentru lume și dincolo de război.

– Nu știm când se va termina războiul. Suntem în sărbătorile pascale: evrei, protestanți, catolici și ortodocși. Sărbătoarea fundamentală pentru noi: sărbătoarea jertfei pentru salvarea celuilalt. Toți așteptăm pacea. Dar întrebarea este: cum vom trăi mai departe? Ce-i de făcut?
– Cum să trăim mai departe? Ce-i de făcut? Nu avem altă soluție decât să învingem. Binele, Lumina, Solidaritatea, Sacrificiul vor învinge. Viața trebuie să învingă Moartea. Nu aceasta este sărbătoarea prin care au trecut creștinii acestei zile? Suntem obligați să învingem.

Urmărește-ne pe Google News