1 comentariu- Pavel*, 37 de ani, IT-ist: „Cred că occidentalii fie nu înțeleg ce se întâmplă în Rusia, fie sunt ipocriți. Sancțiunile nu vor opri războiul, nici eventualele proteste masive ale cetățenilor. Este destul de evident că regimul Putin nu ține cont de părerea rușilor”.
- Nikolai, 64 de ani, artist: „Am fost arestat de două ori pentru proteste împotriva războiului. Când voi fi reținut a treia oară, voi primi o amendă uriașă, pe care cu siguranță n-o voi putea plăti și atunci va trebui înlocuită cu o pedeapsă cu închisoarea. Însă, dacă mă arestează și a patra oară, instanța îmi va da cel puțin trei ani și jumătate de închisoare. Sigur că nu-mi doresc acest lucru, mai ales că fiul meu este deja închis și trebuie să-l susțin. De ce fac asta? Are sens? Nu știu! Dar sunt sigur că trebuie să fac ceva, nu doar să privesc de pe margine”.
„HET BOЙHE” („Nu războiului”) a fost mesajul care a apărut încă din după-amiaza zilei de 24 februarie pe străzile Rusiei și pe rețelele sociale ale cetățenilor din Moscova și Sankt Petersburg și până în Siberia. După zece zile de proteste, Kremlinul a dat o nouă lege, care interzice descrierea acțiunilor militare din Ucraina drept „război” și condamnă mesajele de „discreditare” a Armatei Ruse.
Ca urmare, peste 15.400 de arestări au avut loc în Rusia de la începutul invaziei din Ucraina, pentru acțiuni care au legătură cu manifestări împotriva războiului, conform organizației pentru drepturile celor persecutați politic OVD-Info. Pedepsele posibile variază de la amenzi la ani grei de închisoare.
Totuși, atrocitățile comise de armata rusă în Ucraina au trezit indignarea cetățenilor din întreaga lume. „De ce nu se revoltă poporul rus în fața imaginilor din Bucha? De ce nu văd butaforia de carton a propagandei?” Acestea au fost întrebările pe care mulți le-au lansat public, de multe ori aruncând o vină colectivă asupra poporului rus.
Doi cetățeni din Rusia explică pentru Libertatea de ce oamenii nu ies în număr mare la proteste față de Kremlin, ce sentimente planează în societate și ce i-a determinat pe ei să aleagă să iasă în stradă sau să rămână prudenți. Iată mărturiile lor.
A rupt legăturile cu tatăl său, care susține acțiunile Kremlinului
Pavel (* numele este schimbat pentru a-i proteja identitatea, n.r.) este un tânăr IT-ist din Rostov-pe-Don, un oraș cu un milion de locuitori, aflat la 32 de kilometri de Marea Azov. Bărbatul, în vârstă de 37 de ani, are doi copii, de 12 și 14 ani.
Pavel spune că problema războiului din Ucraina nu a divizat doar societatea rusă, ci chiar propria lui familie: după invazie, a rupt legăturile cu tatăl său, care este un susținător al acțiunilor Kremlinului.
Mărturia lui Pavel: „Sancțiunile nu vor opri războiul, nici eventualele proteste masive. Putin nu ține cont de părerea rușilor”
„Simt că societatea rusă trăiește acum «din inerție». Oamenii au în continuare posibilitatea de a-și duce viața în mod obișnuit și chiar încearcă s-o facă. Merg la concerte, la cafenele, la magazine și săli de sport.
Dacă nu citești știrile, s-ar putea să ți se pară că nimic nu s-a schimbat.
Până când condamnarea deschisă a războiului n-a fost amenințată cu urmărirea penală, mulți s-au opus pe rețelele sociale. Chiar și acum, unii îndrăznesc să critice regimul. Și dacă nu critică războiul direct, atunci vorbesc despre sentimentele lor – asta încă n-a fost interzis.
Chiar și în conversațiile mele private cu cei mai neașteptați interlocutori – de exemplu, cu șoferii de taxi, care de obicei au opinii marginale și susțin autoritățile – se exprimă neîncrederea în oamenii statului, nemulțumirea față de invadarea Ucrainei și simpatia pentru ucraineni.
„Mulți ruși sunt deja dezamăgiți de proteste”
Cred că atunci când a început invazia Ucrainei, toată lumea ar fi trebuit să iasă în stradă. Cu cât ar fi ieșit mai mulți oameni în stradă, cu atât ar fi fost mai în siguranță. Din păcate, acest lucru nu s-a întâmplat.
Cum îmi explic asta? Mulți ruși sunt deja dezamăgiți de proteste. Din 2012, protestele au fost dispersate de poliție, multe persoane au sfârșit la închisoare. Dacă nu erai reținut la protest, puteai fi arestat ulterior – la mitinguri erau prezenți polițiști în civil care filmau.
Când și-au dat seama că efectele protestelor sunt mici, iar riscurile sunt mari, oamenii nu le-au mai văzut rostul.
Pavel, cetățean rus:
Rușii nu sunt pregătiți pentru o confruntare violentă cu regimul
În anii 2000, în perioada de relativă prosperitate și relativă liberalizare în Rusia, oamenii și-au permis să uite de politică, să uite cum să protesteze. Au pierdut controlul civil asupra autorităților.
Protestele au început să se întoarcă după alegerile pentru Duma de Stat din 2011 și revenirea lui Putin la președinție, în 2012. Atunci au început rușii să înțeleagă că sunt înșelați, că Putin acaparează puterea.
Dar rezultatul nefericit al protestelor a fost intensificarea represiunii. Efectul combinat a fost unul deprimant asupra oamenilor: rușii sunt dezamăgiți de protestele pașnice, dar nici nu sunt pregătiți pentru o confruntare violentă cu regimul.
Proteste mute și amenințări fățișe
Eu am ieșit să protestez chiar în prima zi de război. S-au adunat atunci 30-40 de oameni din orașul meu, însă erau de două ori mai mulți polițiști. N-am avut afișe și nimeni n-a scandat nimic. Din exterior, nici nu părea un protest. Era evident pentru toată lumea că, la cel mai mic pretext, vom fi cu toții arestați.
Pe lângă acel miting, am ajutat la înregistrarea și transmiterea video a acțiunilor publice derulate de amicii mei și am vorbit mult pe rețelele sociale. La un moment dat însă, niște necunoscuți mi-au sunat părinții și le-au cerut să opresc live streamingul, ceea ce i-a speriat foarte tare. Mi-am dat seama că, fiind atât de puțini cei care protestează public, cu fiecare gest atragi atenția asupra ta și-ți asumi riscuri.
Când ieși în stradă, îți dorești ca acțiunile tale să aibă ecou, să producă o schimbare, ca să simți că riscul e justificat. Dar, în ultimele zile ale protestelor, poliția i-a reținut nu doar pe cei care au încercat să protesteze, ci și pe simplii trecători. Până la urmă, am decis să nu mai vorbesc public până nu-mi scot copiii din țară. Cred că nu voi mai avea nimic de pierdut atunci când ei vor pleca.
„Kremlinul se teme de proteste”
Din păcate, noi, rușii, suntem încă foarte departe de a înțelege puterea protestului. Evident, Kremlinul se teme de proteste, altfel nu le-ar reprima cu atâta îndârjire. Forțele de securitate și serviciile speciale luptă din greu împotriva liderilor opoziției și a organizatorilor de proteste. Iar protestele în masă nu pot avea loc fără coordonare. Prin urmare, orice încercare de a organiza un protest va fi monitorizată, iar organizatorul va fi trimis la tribunal.
Poporul nu știe cum s-ar putea opune regimului. Masele de oameni vor ieși în stradă doar dacă vor fi într-o stare de mare disperare, care este încă departe, cred eu.
Pavel, cetățean rus:
„Am sperat ca Putin să fie ucis sau destituit”
Cred că sfârșitul regimului va veni doar odată cu moartea lui Putin sau cu îndepărtarea de la putere a cercului său. Eu am sperat, cu adevărat, că va fi răsturnat imediat după ce au fost impuse sancțiuni oficialilor și oligarhilor noștri.
În primele zile ale războiului, mă trezeam în fiecare dimineață sperând să citesc știrile că a fost ucis sau destituit. Am sperat și că armata s-ar putea revolta, după ce a devenit clar că militarii au fost trimiși să moară și să comită crime.
Pavel, cetățean rus:
Cred că singurul lucru care i-ar scoate pe mulți oameni în stradă ar fi înfrângerea Rusiei în război. Asta ar putea provoca o neîncredere totală în propagandă și în putere și ar trezi nemulțumirea susținătorilor activi ai războiului.
Mă tem că atunci nu se va întâmpla o revoluție, ci un război civil. Dar văd posibile o răscoală, o revoluție sau un război civil mai degrabă după ce regimul Putin este zdruncinat.
Vina Occidentului în relație cu Rusia lui Putin
În aceste condiții, e ciudat să-ți fie milă de ruși în vreme ce armata Rusiei ucide cetățenii Ucrainei. Totuși, cred că occidentalii fie nu înțeleg ce se întâmplă în Rusia, fie sunt ipocriți. Sancțiunile nu vor opri războiul, nici eventualele proteste masive ale cetățenilor. Este destul de evident că regimul Putin nu ține cont de părerea rușilor, iar asta nu se întâmplă de ieri, de azi, ci de multă vreme.
În tot acest timp, occidentalii au comunicat cu Putin, au făcut comerț cu el, închizând ochii la încălcările drepturilor omului și la propaganda agresivă. I-au iertat anexarea Crimeei și războiul din Donbas. Le-au permis oamenilor lui Putin, care au jefuit poporul rus, să exporte capital către băncile occidentale, să cumpere proprietăți imobiliare și să-și educe copiii în universitățile occidentale. După toate astea, mi se pare că politicienii occidentali sunt fie proști, fie trișori”, își încheie mărturia Pavel.
Fiul arestat și tatăl care protestează cu riscul pierderii libertății
Pe 21 ianuarie 2018, Yuliy Nikolaevici Boyarshinov, atunci în vârstă de 27 de ani, a fost arestat în orașul natal, Sankt Petersburg. Acuzația care i-a fost adusă: participare la rețeaua teroristă Network.
Fără să existe probe, după cum susține Amnesty International, autoritățile ruse au reținut 30 de tineri activiști, începând cu 2017, și un tribunal militar i-a condamnat. Pe 22 iunie 2020, Yuliy a primit 5 ani și jumătate de închisoare.
Opoziția rusă și organizațiile pentru drepturile omului au protestat față de deschiderea acestui dosar, considerându-l „revenirea la procesele-spectacol ale stalinismului”.
Tatăl lui Yuliy, Nikolai Boyarshinov, a ieșit permanent la proteste pentru eliberarea deținuților politic. A continuat să facă asta și după izbucnirea războiului din Ucraina – cauza lui a fost dublă. În vârstă de 64 de ani, artistul din Sankt Petersburg spune că știe cu cine se luptă, dar, cu fiul în închisoare, nu mai are nimic de pierdut.
„Înțeleg că pentru ceea ce am spus pot primi câțiva ani de închisoare, dar sper să nu se întâmple asta. Și chiar dacă se întâmplă, acesta nu este un motiv să tac”, ne-a spus Nikolai Boyarshinov la finalul discuției, când i-am propus opțiunea de a vorbi sub anonimat.
Mărturia lui Nikolai: „De ce protestez? Are sens? Nu știu! Dar știu că trebuie să fac ceva”
„După prăbușirea URSS, toți oamenii erau siguri că schimbările vor fi ireversibile, că mergem în direcția bună, că Rusia va fi o țară europeană normală. Singura întrebare era cât timp va dura.
Anii ‘90 au reprezentat cea mai liberală perioadă din Rusia. Dar euforia s-a evaporat rapid, când oamenii s-au confruntat cu realitatea dură. N-a fost posibilă trecerea rapidă în «tărâmul capitalismului dezvoltat». Pentru mulți, a fost o perioadă foarte grea din punct de vedere financiar.
„N-am vrut să mă implic în politică”
Am salutat faptul că țara a devenit liberă, dar n-am vrut să mă implic în politică. M-am gândit: «Eu o să-mi fac treaba mea de artist și o să-i las pe politicieni să se ocupe de politică. Nu mai există cale de întoarcere, totul va fi bine». Mulți oameni din jurul meu au simțit același lucru.
A fost o perioadă în care s-au făcut multe greșeli, dar cea mai mare este că KGB-ul nu a fost desființat, ci doar i-au schimbat numele. A fost o greșeală și să acceptăm ca șeful țării să provină din KGB.
A fost greșit să mă dau înapoi de la ceea ce se întâmpla atunci. Au fost multe motive, dar principalul a fost că eram sigur că nimic nu depinde de o singură persoană. Acum nu mai cred asta.
Nikolai Boyarshinov, cetățean din Rusia:
Patru ani de proteste continue
Ancheta fiului meu a durat mai bine de trei ani, apoi au urmat procesele. În tot acest timp, am făcut câte un protest individual în fiecare săptămână. După verdict, am protestat mai rar, dar am continuat s-o fac. Sunt mulți deținuți politic noi, închiși pentru protestele antirăzboi, dar aș vrea să nu fie uitați nici ceilalți.
Când am aflat că Rusia a atacat Ucraina, am fost șocat și am simțit că trebuie să fac ceva. Am tipărit afișe și le-am lipit prin oraș. Apoi, când am ieșit pe Nevsky Prospekt (bulevardul principal din Sankt Petersburg, n.r.), am văzut o mulțime de oameni care protestau față de război. Erau și foarte mulți polițiști. Au fost multe arestări.
De îndată ce cineva scotea un afiș sau striga ceva, era prins, târât și băgat într-o dubă. Când o dubă se umplea, apărea alta.
Nikolai Boyarshinov, cetățean din Rusia:
Eu am fost arestat de două ori pentru proteste față de război. În ambele cazuri, am primit amenzi pe care prietenii mei m-au ajutat să le plătesc. Când voi fi reținut a treia oară, voi primi o amendă uriașă, pe care cu siguranță n-o voi putea plăti și atunci va trebui înlocuită cu o pedeapsă cu închisoarea. Însă, dacă mă arestează și a patra oară, instanța îmi va da cel puțin trei ani și jumătate de închisoare. Sigur că nu-mi doresc acest lucru, mai ales că fiul meu este deja închis și trebuie să-l susțin.
De ce fac asta? Are sens? Nu știu! Dar sunt sigur că trebuie să fac ceva, nu doar să privesc de pe margine.
Un plan naiv: adoptă un „zombi”
Din păcate, majoritatea oamenilor au fost supuși unei propagande aprige. Influența propagandei e extrem de puternică. Nici nu vă puteți imagina!
Este sfâșietor să vezi cum o persoană pe care o cunoșteai ca fiind foarte blândă și isteață se transformă brusc într-un zombi care spune că uciderea este o măsură necesară.
Nikolai Boyarshinov, cetățean din Rusia:
Când mi-am dat seama că tot ceea ce fac – pliante, proteste individuale – nu este eficient, am început să mă gândesc la ce aș putea face pentru a obține rezultate. Mi-a venit în minte ceea ce mi s-a părut o idee grozavă.
Acum, în Rusia, aproximativ 75% dintre oameni sunt zombi ai propagandei, iar 25% și-au păstrat bunul-simț. Dacă fiecare persoană sănătoasă alege doi zombi dintre rudele, colegii, cunoștințele sale și-i convinge că sunt mințiți, atunci se vor adăuga încă 50% la cei 25%.
S-a dovedit a fi nu dificil, ci imposibil. De parcă propaganda ar fi lansat niște procese ireversibile în creier.
A fost naiv din partea mea să mă gândesc că în epoca internetului, când poți găsi orice informație, este greu să înșeli oamenii pentru o lungă perioadă de timp. Dar internetul funcționează în ambele direcții, iar acest lucru este folosit foarte activ de propagandă.
„Protestele din 2011 și 2012 au speriat autoritățile”
Există și oameni care nu sunt de acord cu ceea ce se întâmplă, dar nu cred că au puterea de a schimba lucrurile și se tem că dacă își exprimă deschis nemulțumirea vor ajunge în închisoare, iar rudele și cei dragi vor suferi.
Unii oameni – din păcate, o minoritate – protestează, pentru că nu le-a mai rămas nimic altceva de făcut.
Protestele din 2011 și 2012 au speriat foarte mult autoritățile. De atunci, s-au pregătit intens să le reziste: au creat Garda Națională (Rosgvardia, n.r.), a cărei sarcină este să lupte împotriva propriului popor.
Numărul membrilor Gărzii Ruse a depășit deja numărul forțelor terestre ale Armatei ruse. Acest lucru indică de ce amenințare se tem mai mult autoritățile – externă sau internă.
Nikolai Boyarshinov, cetățean din Rusia:
„Mi-e teamă de varianta: «Marea Coree de Nord»”
Opoziția rusă este foarte divizată. Cei mai străluciți lideri ai opoziției au fost Nemțov și Navalnîi. Nemțov a fost ucis, Navalnîi e în închisoare. Hodorkovski și Kasparov sunt în exil. În Rusia, chiar dacă s-ar putea uni toată opoziția, acest lucru nu este suficient pentru a îndepărta legal regimul.
Mi-e foarte teamă că așteptăm varianta: «Marea Coree de Nord». Este groaznic, dar devine o perspectivă tot mai reală. Și cel mai rău lucru, din punctul meu de vedere, este că liderii occidentali preferă o opțiune mai previzibilă, precum Coreea de Nord, decât o mare răsturnare în interiorul Rusiei.”
Sper că într-o zi, de preferință în viitorul apropiat, va avea loc un proces la Haga, unde cei care au făcut propagandă să fie judecați la fel de aspru precum cei care au ucis.
Nikolai Boyarshinov, cetățean din Rusia:
Foto: EPA