De cum luminile oraşului lucesc în noaptea care se aşterne peste Catania, zeci de românce se înşiră de-a lungul bulevardului Viale Africa, o arteră care taie oraşul de la Gara Centrală până la Piaţa Europei. O veritabilă stradă a prostituatelor pe care o ştie orice amator de plăceri carnale tarifate. În grupuri de două, trei sau chiar patru, „fetiţele” româncele îşi împart zona şi, în aşteptarea clienţilor care, spun ele, nu le ocolesc nici pe timp de criză, îşi ondulează provocator trupurile în lumina galbenă a farurilor maşinilor. Poveştile lor, uimitor de asemănătoare, se împletesc dramatic la adăpostul întunericului care le ascunde zbuciumul nevăzut al făpturii. Toate sunt tinere, toate ar vrea să facă altceva, dar acesta este singurul început care le-a marcat destinul. „Stăm câteva săptămâni pe aici după care plecam, ne găsim altceva…Nu e o lume în care să rezişti prea mult pentru că e plină de pericole. Bulgăroaicele ne atacă mai mereu cu spray-urile…”, imi spune Ingrid, una dintre „păsările nopţii” care se laudă că se descurcă în 12 limbi străine.
Discuţia este curmată de un moment de sărbătoare pe care curvele românce – care şi-au mai dezlegat limbile şi datorită prezenţei Ancăi Polmolea, presedinta Asociatiei SIRO din Catania – nu îl vor uita, cu siguranţă, prea curând. Deputatul William Brînză, preşedintele PDL Diaspora, a oferit cu ocazia Zilei Femeii flori şi mărţişoare tuturor prostituatelor pe care le-a găsit la „serviciu”, în aşteptarea clienţilor. „Am luat la pas tot bulevardul pe care lucrează româncele. Cred că sunt cu zecile. Fiecăreia dintre ele i-am oferit, ca simbol al primăverii, un mărţişor şi o floare. O bucurie de care, multe dintre ele, sunt convins că nu au mai avut parte ani de zile. Am fost la ele pentru a le afla poveştile, cele mai multe cutremurătoare. Le-am îndemnat să se lepede de această meserie care le distruge viaţa şi să meargă la ceea ce reprezintă liantul în societate, la biserică, la asociaţia de români, chiar şi la Consulatul României astfel încât, să fie la curent cu drepturile pe care le au, dar şi oferta de muncă de pe piaţa italiană. Aceste femei nu trebuie înlăturate, stigmatizate sau ignorate, ci trebuie găsită soluţia pentru a le convinge să se integreze în societate. Eu am găsit potrivită calea dialogului şi un gest omenesc, creştinesc, acela de a oferi o floare, un marţisor şi de a le îndemna să găsească şi alte mijloace de trai, pentru că au tot ce şi-ar dori orice tânăr plin de viaţă, fără vreun handicap. Dacă jumătate dintre ele se vor „salva” pentru mine este o mare realizare , pentru că în faţa lui Dumnezeu toţi suntem egali şi a nu recunoaşte că avem astfel de cazuri înseamnă să dai dovadă de o mare ipocrizie”, a declarat deputatul democrat-liberal William Brînză, preşedintele Comisiei pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării.
Cristian Burcioiu, corespondenţă din Sicilia, Italia





 
 

Urmărește-ne pe Google News