Decapitat din cauza unei femei

Pe 29 august, ortodocsii marcheaza Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul, cel despre care Mantuitorul Iisus Christos a spus ca a fost mai presus decat toti muritorii si proorocii. Moartea lui Ioan a fost hotarata de regele Iudeei, Irod Antipa, la una din serbarile zilei sale de nastere, in cetatea Sevastiei.

Sfantul Ioan devenise o persoana incomoda, din pricina faptului ca atrasese, in repetate randuri, atentia regelui Irod asupra desfraului de la curtea regala si, in principal, asupra conduitei sale imorale in ceea ce priveste casatoria cu cumnata sa, Irodiada, prin celebrele cuvinte: ‘Nu ti se cuvine sa o ai de sotie’.

In aceste conditii, regele a recurs la o practica folosita si in zilele noastre: l-a inchis pe Sfantul Ioan Botezatorul in temnita din cetatea Macherus. Aceasta masura avea un dublu scop: mai intai era inlaturata sursa mustrarilor care puteau lua proportii inspaimantatoare in sanul unui popor zelos cum era cel evreu si, in al doilea rand, aceasta incarcerare era menita sa dea un exemplu celor care ar mai fi avut curajul sa aminteasca in public de desfraul existent la curte.

Regele „a poftit” la fiica sa vitrega

Episodul a fost uitat pana in ziua in care regele Irod si-a serbat ziua de nastere. In acele momente, regele, mai mult decat ‘bine dispus’, a fost atat de incantat de dansul fiicei sale vitrege Salomeea, incat s-a declarat dispus sa-i dea acesteia orice va cere, pana la jumatate din regatul sau.

In momentul in care Salomeea i-a destainuit regelui dorinta de a avea pe tipsie capul lui Ioan Botezatorul, acesta s-a intristat si numai datorita presiunii pe care o exercitau cei de fata, martori la juramantul sau, a fost de acord cu aceasta cerere. In adancul fiintei sale, Irod isi daduse seama, in urma cuvintelor rostite de catre Ioan, ca ceea ce facuse nu era drept nici inaintea lui Dumnezeu, nici inaintea fratelui sau si nici inaintea oamenilor.

Irodiada observase acest lucru si ii era teama ca regele, in urma mustrarilor de constiinta, sa n-o repudieze. In acest caz, ea si fiica sa erau in pericol nu numai de a ramane pe drumuri, ci chiar de a fi ucise cu pietre de popor, pentru desfranare. Deci, atata vreme cat traia, Sfantul Ioan reprezenta pentru regina un pericol permanent, astfel ca ea a privit juramantul regelui Irod ca singura sansa de a scapa de o astfel de amenintare.

Moartea Sfantului Ioan Botezatorul a insemnat pentru ea o usurare si garantia ca va duce o viata fericita, bizuindu-se pe influenta ce i-o asigurau farmecele personale asupra regelui si gratiile in care se afla fiica sa in fata acestuia.

Astfel, seria faradelegilor era totala: o regina care isi dezonorase familia printr-un incest, isi necinstise sotul printr-un crunt adulter, isi pangarise sufletul prin desfranare, impusese uciderea unui sfant care ar fi putut intoarce pe multi alti rataciti pe calea cea dreapta si se pregatea, pentru confortul sau, sa-si impinga propria fiica la desfrau.

Urmărește-ne pe Google News