Decenta si indecenta

Sloganul comun al partidelor si guvernelor de dupa 1989 este nesomnul lor spre a asigura natiei un trai decent. Ca nu s-au tinut de cuvant, ca majoritatea populatiei traieste indecent de prost, chiar sub limita saraciei, din cauza unor politici economice bicisnice, nu-i nimic. Promisiunea ramane valabila pentru urmatoarea legislatura. Cand spera – mai ales daca vor fi in continuare parasutati pe liste si nu vor trece prin sita votului uninominal – sa ocupe aceleasi demnitati profitabile prin veniturile directe indecent de mari si prin posibilitatile de a-si face afacerile si mai prospere. Mai un contract, mai o functie de aur pentru progenituri, mai un loc intr-un consiliu de administratie ori intr-o comisie de privatizare, se aduna si se aduna bine. Declaratiile de avere actuale – oricum fara efect, in absenta ANI, care sa le verifice – n-au alt efect decat a mai aduce o data in prim plan prosperitatea demnitarilor, indecenta intr-o tara saracita.

Dincolo de sumele imense incasate de diversi demnitari, de la buget, in afara salariului si a nenumaratelor sporuri pe care, de regula, uita sa le mentioneze, sa recunoastem ca unele declaratii mai provoaca si zambete. Seful statului afirma ca anul trecut a vandut o masina veche si a mai economisit din diurna de deplasare peste 7.000 de euro. Mi-l si imaginez in misiune la Paris, sa zicem, zgarcindu-se la bacsisul pentru hamal sau soferul de taxi, tragand la o pensiune ieftina si multumindu-se cu un sandvis sau un fursec si-un pahar cu apa la vreo receptie. Si ocolind buticurile, ca sa adune cent cu cent. Dar, daca ne amintim ca decembrie ’89 l-a prins cu 60.000 $ si un milion de lei, inseamna ca din tinerete a fost chibzuit. Astfel de sinceritati am intalnit in multe declaratii. Sa fim seriosi!

Urmărește-ne pe Google News