Decizia luată de judecători în cazul unui educator acuzat de viol într-un centru de plasament: „Dacă victima nu s-a împotrivit, înseamnă că a acceptat”

• Acesta este ultimul episod dintr-o serie despre abuzurile sexuale în cadrul DGASPC-urilor. Primele două episoade pot fi citite aici și aici. 
• În jumătate dintre DGASPC-urile din țară au fost înregistrate sesizări pentru fapte de violență sexuală în perioada 2005-2020, în care agresorii erau angajați ai instituției, iar victimele erau minori și persoane cu dizabilități din centre sau aflați în asistență maternală.

Într-o dimineață de la finalul lui ianuarie 2016, Andreea*, o tânără de 20 de ani, aflată într-un centru de plasament administrat de către DGASPC Sălaj, i-a povestit unui angajat că era abuzată sexual de mai multe luni.

Făptașul, a spus tânăra, era un educator din centru, în vârstă de 35 de ani. 

Zeci de mii de copii, instituționalizați

Instituționalizată de când era copil, tânăra locuia în centru, împreună cu alți 11 copii. Ea era cea mai mare. Avea 20 de ani la data la care a reclamat abuzul. 

 „În CTF (casa de tip familial, n.r.) respectivă erau mai mulți băieți și cinci fete”, cu vârste cuprinse între 6 și 20 de ani, în 2015, arată documente de la dosar.

Conform datelor oficiale, în 2016, aproape 57.000 de copii se aflau în sistemul de ocrotire al statului. Mai bine de 19.000 locuiau în centre de plasament. Numărul beneficiarilor a scăzut de-a lungul timpului, astfel că, la finalul lui 2020, în jur de 48.000 de copii erau sub protecție specială. 

Recomandări

Generalul Nicolae Militaru, artizanul diversiunilor cu „teroriști” care au dus la moartea multor soldați la Revoluție. De ce i-a oferit Ion Iliescu conducerea Armatei

Andreea a rămas în centru și după ce a împlinit 18 ani. 

Legea permite asta pentru încă maximum doi ani, dacă beneficiarii nu au o familie la care să se întoarcă și se confruntă cu riscul excluderii sociale, sau până la vârsta de 26 de ani, dacă își continuă studiile. 

„Persoana vătămată li se adresa cu mami și tati”

În centrul din Sălaj, erau patru educatori, printre care bărbatul pe care tânăra l-a acuzat de viol, precum și soția lui, angajată tot ca educator.   

„Persoana vătămată li se adresa cu mami și tati. Cu ei a dezvoltat o relație mai apropiată”, se precizează în rechizitoriu. 

Educatorii efectuau serviciul în ture de 24 de ore. Era un singur educator pe tură, conform documentelor de la dosar.

Rechizitoriu: „Acte de agresiune sexuală, prin constrângere”

În februarie 2017, la aproximativ un an după ce tânăra a povestit despre abuz, educatorul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de viol.

Fusese suspendat din funcție de către conducerea DGASPC, până când instanța avea să pronunțe o soluție definitivă. 

În perioada septembrie 2015 –  23 ianuarie 2016, (inculpatul, n.r.) a săvârșit în mod repetat, prin constrângere psihică, acte de agresiune sexuală asupra persoanei vătămate, aflată în plasament în această casă.

Informații din rechizitoriu:

Recomandări

Adevărata revoluție. Cei zece pași care chiar ar schimba România

Tânăra le-a povestit anchetatorilor că educatorul intrase de mai multe ori în camera ei, în timpul nopții, de-a lungul acelor luni, și a abuzat-o sexual. Acesta a pipăit-o și a penetrat-o cu degetul, conform mărturiei Andreei.

Raport de expertiză psihologică: „S-ar deduce credibilitatea victimei”

La dosar a fost inclus și un raport de expertiză psihologică. Citat în rechizitoriu, raportul arăta că:

• „S-ar deduce credibilitatea ipotezei vehiculate de persoana vătămată și existența unei consecvențe în declarațiile acesteia cu privire la abuzul sexual”.

• „Expertul exclude existența retardului, psihozelor sau altor tulburări psihiatrice majore”.

• „Victima percepe educatorul ca având un rol patern. Are încredere în acesta și că are emoții preponderent pozitive în legătură cu relația cu acesta”. 

Judecătoria Șimleu Silvaniei îl achită pe educator

În 25 aprilie 2018, educatorul a fost achitat de către Judecătoria Șimleu Silvaniei. Trecuseră mai bine de doi ani de la acuzațiile Andreei.

• „Nu există probe care să susțină acuzarea Parchetului. Îl va achita pe inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de viol”, arată motivarea.

• „Această declarație a persoanei vătămate (în vârstă de 20 de ani) este, de fapt, singura probă pe care se întemeiază acuzarea Parchetului.”

Recomandări

Coșul de cumpărături, mai ieftin în Ungaria decât în România | Experiment Libertatea

• „De reținut este că și raportul de expertiză psihologică nr. 3 din 2016 a fost întocmit pe baza declarațiilor persoanei vătămate, reținându-se în raport doar aspecte referitoare la actele de abuz relatate de către victimă”.

Motivarea a fost consultată de reporterul Libertatea la Judecătoria Șimleu Silvaniei, unde s-a judecat cazul, în primă instanță.

Andreea a avut un avocat din oficiu, în timp ce educatorul a avut un avocat ales.

Am luat legătura cu avocatul din oficiu al tinerei, dar acesta a spus că nu își mai amintește detalii despre caz.

„Nu puteam să plătim avocat, dar am sprijinit-o”, a spus pentru ziar Violeta Milaș, directorul DGASPC Sălaj.  

„Victima le-a acceptat”

Care au fost argumentele folosite de judecător pentru a-l achita pe educator? (Am păstrat majusculele și sublinierile folosite în document):

• „Așadar, chiar din relatările victimei, se poate observa că victima descrie destul de amănunțit acțiunea inculpatului, care dura de ceva timp. De unde rezultă că ea nu dormea în timp ce inculpatul acționa asupra corpului ei. Astfel instanța constată că, dacă într-adevăr aceste acțiuni ale inculpatului au existat în realitate, pe o perioadă de circa cinci luni, VICTIMA LE-A ACCEPTAT.”

• „Dacă victima spune că inculpatul a exercitat aceste acțiuni asupra corpului ei de 5 – 10 ori pe noapte (…) iar ea nu a contrat acțiunile inculpatului și nu a strigat la el, nu se poate trage decât concluzia că, dacă aceste acțiuni au existat pe o perioadă de cinci luni, VICTIMA LE-A ACCEPTAT”.

• „Chiar dacă victima susține că la început a fost confuză, speriată, derutată și nu știa dacă e vis sau realitate, nu se justifică nicidecum menținerea acestei stări emotive din partea victimei pe o perioadă de circa cinci luni”.

• „Poate că, într-adevăr, ar fi existat o constrângere psihică, o stare de frică și dependență, dacă în acea casă locuiau doar inculpatul și victima. Or, în respectiva casă familială locuiau împreună mai mulți copii și educatori, iar inculpatul, lucrând pe tură, nu era zilnic în prezența victimei și nu exista vreo probă că ar fi amenințat-o cu ceva”.

• „Instanța constată că nu are niciun temei susținerea victimei (femeie în vârstă de 20 de ani) în sensul că «nu m-am împotrivit deoarece mi-era frică» deoarece timp de circa cinci luni, victima nu a spus nimănui despre faptele inculpatului, deși o agresa încontinuu, victima nu și-a schimbat comportamentul față de colegi și de educator, ci din contră, în această perioadă de cinci luni, a mers de bunăvoie acasă la inculpat, a dormit la el peste noapte, într-un pat cu fiul acestuia”.

Andreea fusese invitată la ziua de naștere a fiului celor doi educatori. A rămas peste noapte în casa lor. Tânăra a spus că educatorul a abuzat-o și atunci, intrând noaptea în camera unde dormea. 

Este citată în motivare și declarația șefei de centru, care povestește că educatorul intra în camera fetelor și camera băieților să vadă dacă dorm și îi învelea, dacă era cazul. 

Cât contează evaluarea psihologică?

Evaluarea psihologică ar fi trebuit să conteze în decizia instanței, explică Simona Voicescu, fondatoarea Asociației Necuvinte, care oferă suport juridic victimelor violenței domestice și sexuale.

În astfel de dosare, evaluarea psihologică este foarte importantă. Vorbeam și săptămâna trecută cu polițiști din București. Pentru ei, evaluarea este determinantă. Uneori determină cursul anchetei.

Simona Voicescu, Asociația Necuvinte:

Ana Rădulescu, director al Asociației Asistenților Sociali din România (ASproAS), spune însă că „evaluarea psihologică nu este un document de care judecătorii țin cont, iar câteodată este normal că nu țin cont, pentru că evaluările psihologice nu sunt mereu credibile”.

„Pentru că noi nu am ajuns acolo să avem psihologi care să vină cu evaluări absolut incontestabile”, explică Rădulescu. 

„Motivarea, expresia prejudecăților față de victimele abuzurilor sexuale”

Solicitat de Libertatea să analizeze motivarea instanței, un procuror specializat în anchetarea victimelor minore ale unor infracțiuni sexuale, care a dorit să rămână anonim, a spus că această motivare „este expresia tuturor prejudecăților pe care, din păcate, mulți procurori și judecători le au cu privire la modul în care o victimă a unui abuz sexual ar trebui să reacționeze”.

Raționamentele nu au ținut cont de „mai multe elemente factuale – contextul în care s-au produs, raportul de autoritate dintre agresor și victimă”, explică anchetatorul. 

Aceste raționamente simpliste care presupun (fără niciun fundament) că anumite comportamente (faptul că victima nu dormea, că nu a contrat acțiunile, că nu a strigat) sunt expresia acceptării denotă o necunoaștere impardonabilă a psihologiei victimei.

Procuror:

„Nu poți să pui semnul egalității între o persoană acuzată, de exemplu, de un furt despre care martorii susțin categoric că nu ar fi în stare de așa ceva și o persoană acuzată de abuz sexual despre care martorii fac astfel de afirmații!”, precizează procurorul.

Acesta mai arată că este folosită în argumentare o falsă premisă, și anume că o victimă de genul acesta, odată abuzată sexual, va fugi de autor. 

„Dimpotrivă, foarte multe studii și spețe concrete confirmă caracterul ambivalent al relației dintre victimă și agresor. Când sursa agresiunii este aceeași cu sursa afecțiunii, victima va manifesta reacții și chiar sentimente contradictorii”.

„Femeie de 20 de ani”

În motivare, Andreea este prezentată ca o „femeie de 20 de ani” sau ca „o majoră având 20 de ani cu capacitate deplină de exercițiu”.

Capacitatea de exercițiu (care se referă la actul juridic civil) nu are nicio legătură cu capacitatea de a consimți valabil la un act sexual. Analogia este aberantă.

Procuror specializat în anchetarea victimelor minore ale unor infracțiuni sexuale:

Motivarea nu face nicio referire la vulnerabilitățile specifice ale copiilor și tinerilor care cresc în centre de plasament.  

Tinerii care părăsesc sistemul de protecție specială a copilului reprezintă unul dintre grupurile vulnerabile din România, potrivit Strategiei naționale privind incluziunea socială și reducerea sărăciei 2015-2020.

Andreea a crescut în mai multe centre de plasament, unul dintre ele fiind pentru copii cu handicap, conform documentelor de la dosar. 

„Eu am fost convins de acea fată. Dar dacă instanța așa a decis și a rămas definitivă… Noi am făcut ce a depins de noi”, precizează pentru ziar unul dintre anchetatorii care au lucrat la caz. 

Directorul DGASPC Sălaj, Violeta Milaș, spune însă că tânăra nu are nicio formă de handicap.

„Copiii noștri toți au niște probleme, sunt mai naivi, sunt mai labili, dar nu înseamnă că au o problemă psihică neapărat. Fata a avut foarte mare încredere, el fiind educator, într-o casă de tip familial. Ei au fost părinți sociali o perioadă. Probabil de aici a fost șocul și al nostru, și al lui, căci îl privea ca pe un tată”, precizează Milaș.

Cercetător: Majoritatea victimelor violurilor încearcă să se comporte ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic

„Trauma, prin definiție, este insuportabilă și intolerabilă”, scrie cercetătorul, psihiatrul și psihoterapeutul Bessel van der Kolk în cartea „Corpul nu uită niciodată” (The body keeps the score. Brain, Mind, and Body in the Healing of Trauma, n.r.), o cercetare despre efectele traumei pe termen lung.

„Majoritatea victimelor violurilor, a copiilor care au fost molestați sexual sau a soldaților care se întorc de pe front sunt atât de apăsați când se gândesc la ceea ce au trăit, încât încearcă să îndepărteze evenimentul din minte, încercând să se comporte ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic și să meargă mai departe”, scrie van der Kolk. 

Cercetătorul arată că majoritatea celor care trec prin experiențe traumatice se luptă cu rușinea față de felul cum au reacționat sau nu au reacționat la momentul traumei. 

„Se disprețuiesc pe ei pentru cât de speriați, dependenți, excitați sau furioși s-au simțit”, explică van der Kolk. 

Educatorul a primit retroactiv salariile din perioada anchetei

Curtea de Apel din Cluj, unde s-a judecat apelul, a menținut decizia primei instanțe. 

„În anul 2018 s-a finalizat procesul, angajatul a fost achitat, iar ulterior  acesta a demisionat din funcția de educator, fiindu-i încetate raporturile de muncă, cu plata despăgubirii egală cu salariile indexate, majorate, reactualizate pe toată perioada suspendării contractului de muncă”, a precizat DGASPC Sălaj pentru Libertatea.

Andreea* este un pseudonim folosit pentru a proteja identitatea tinerei. 

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro