ComenteazăDoar Traian Băsescu, aflat într-un supermarket, n-a observat cum se scumpeşte viaţa, ci a declarat că dezbaterile amendamentelor vădesc responsabilitatea parlamentarilor (!). Mai curând, 6.500 de amendamente înseamnă exces, iar “analizarea” lor în trei zile – superficialitate.
Boc se bizuie şi în 2010 pe două resurse: a) jupuirea populaţiei şi a agenţilor economici privaţi, în primul rând taxe etc., b) continuarea îndatorării galopante a ţării, aşteptând şi căutând noi împrumuri externe şi de pe piaţa bancară internă. Politica sa vicioasă nu stimulează producerea de resurse, investiţiile masive, reale şi controlabile, palpabile, ci cheltuirea sterilă (investiţii haotice, consultanţe şi studii de fezabilitate cu toptanul şi extrem de costisitoare, atribuite deseori suspect), alocări preferenţiale.
Nici Boc şi miniştrii săi n-au făcut-o de douăzeci de ani, nici predecesorii lor nu catadicsesc să prezinte în Parlament un decont clar, detaliat pe sume, domenii şi obiective concrete, nu global şi expediat, al cheltuirii banului public. Un bilanţ financiar limpede. Parlamentul nu-l strânge cu uşa, iar la Curtea de Conturi, Nicolae Văcăroiu şi ai săi dorm dulce. Turcul – pardon, românul – plăteşte.