„Deghizat” in simplu cetatean, am fost in audienta la o deputata: greu se ajunge cu jalba la alesi

Cum decurge dialogul dintre un deputat si electoratul sau? O intrebare la care am cautat raspuns, in calitate de simplu cetatean, apeland la deputatul de care apartin cu domiciliul: Aura Vasile -filiala PSD – sector 1, Piata Amzei.
Dupa un periplu telefonic pe la sediul central al partidului din sos. Kiseleff nr. 10, la cel municipal, am reusit sa ajung la sector pe lista de audiente a deputatei mentionate, fiind inregistat, conform programarii facute cu doua zile inainte, pentru vineri la orele 15.00.
Fix la ora indicata de secretara demnitarului, am ajuns in anticamera. Am fost al saselea. Trei batranei, doi barbati de varsta a doua si o tanara. Sediul este proaspat vopsit in alb. Miroase a vopsea de trasneste. Usile de la intrarea in imobil si cele de la etajul I unde se tin audientele sunt izbite cu putere. „Din cauza vopselei, ce sa faci?”, filozofeaza o batranica ajunsa mai tarziu. Pe cele sapte scaune din anticamera asteptam sa vina „sefa”, cum i se adreseaza secretara. Atmosfera de spital data de albul imaculat al peretilor e „inviorata” de portretul color al presedintelui partidului de guvernamant, Adrian Nastase, atarnat pe casa scarilor, intre parter si etajul I- gazda a audientelor. Probabil de frica unor posibile incendii, in anticamera erau asezate patru extinctoare, fiecare alt model. Deputatul Aura Vasile a sosit la intalnirea cu petentii cu o ora intarziere. Nici o scuza adresata celor sapte cetateni care stateau de o ora cu ochii pe ceas. Secretara, care a avut amabilitatea sa ne anunte din jumatate in jumatate de ora ca „doamna deputat intarzie putin, nu mult” si-a intampinat sefa cu un pupic curtenitor si a trantit usa. Atmosfera in randul petentilor blegiti de atata asteptare, in suspans „Vine, nu vine?” s-a destins. Mi-am declinat calitatea in fata doamnei secretare, informand-o ca am asteptat, in calitate de simplu cetatean, o ora peste programarea initiala. In calitate de ziarist am rugat-o sa o anunte pe doamna deputat daca are doua minute libere. Am fost primit de Aura Vasile. O prezenta agreabila. A aflat de la mine ca vinerea are programate audiente de la orele 15.00. „Auzi, tu, chiar asa? De la ora trei ?”, i s-a adresat secretarei. I-am amintit ca la intrare este trecut programul oficial, de la orele 15.00. „Ah! Am atatea de rezolvat! Sunt si secretar general, am fost si la alt sediu, stiti…” I-am mai spus interlocutoarei cat de dificil este sa ajungi pe lista audierilor: telefon la sediul central, dupa aceea la cel municipal si in fine la cel de sector. „E curios”, atat a spus deputata.
„Un masor mi-a cerut o functie de ambasador”.
Deputata Aura Vasile ne-a spus ca in anul 2001 a primit in audienta 500 de persoane. Printre solicitarile vizand probleme de reala stringenta – acordarea de locuinte sociale, gasirea unui loc de munca, ajutoare sociale, locuri in asezaminte pentru batrani, gradinite – unele au fost de-a dreptul hazlii. Bunaoara un barbat de 50 de ani, masor sportiv, a solicitat nici mai mult nici mai putin decat o functie de ambasador. In timpul audientei, el a spus ca era suparat pentru ca facuse o petitie la presedintele Iliescu si nu i se comunicase inca tara care ii fusese repartizata… Un alt petent, profesor de sport, i-a solicitat deputatei sa intervina pe langa „Corleone” sa i se dea postul de antrenor al echipei nationale. Un alt cetatean a spus ca are „in maneca” schema guvernului care ar putea duce Romania in Uniunea Europeana, cu conditia ca el sa fie numit viceprim-ministru.

Urmărește-ne pe Google News