ComenteazăDependenţa noastră de televizor capătă forme din ce în ce mai grave, iar în jurul meu toţi se agită să-şi cumpere încă şi încă un televizor în plus pentru acasă. Însă obişnuinţa de a-ţi lipi pupila de micul ecran funcţionează la fel de obsesiv şi în afara casei (la birou, în maşină, la bar) şi între pereţii propriilor cămine. Dusă este epoca în care televizorul trona în buricul livingului, iar cei care doreau să urmărească programele transmise prin cablu erau nevoiţi să se înghesuie pe aceeaşi sofa. Micul animal cu mutră de sticlă a făcut pui, iar aceştia s-au instalat în toate cotloanele călduţe ale locuinţei.
Cel de-al doilea televizor şi-a fixat musai ca destinaţie dormitorul. Tolănit în pat, înainte de culcare, ai nevoie de o infuzie de iluzii de împrumut ca să poţi momi visul. În America sfârşitului de mileniu al doilea, explicaţia aşezării unui al doilea mic ecran în camera somnului n-a fost legată în nici un caz de dorinţa de a vedea filme erotice care să revigoreze libidoul tuflit al cuplului. Pur şi simplu, oamenii aveau nevoie să stea lungiţi în aşternut şi să vadă un film sau o emisiune de divertisment înainte de a pune geană pe geană.
Abia după ce obiceiul s-a împământenit, un procent minuscul dintre aceştia, mai puţin de 4%, au descoperit posibilele binefaceri ale unui video player care să deruleze imagini. Vizionarea făptuită în locul potrivit, la momentul potrivit, poate să dea un zvâc bine-venit poftei de a-ţi invita tu însuţi partenera sau partenerul la o scenă în care The End-ul nu vine după generic, ci după orgasm. Dar aşezarea unui televizor în camera de culcare are şi repercusiuni care merg, cel mai adesea, într-o direcţie complet opusă.
După ce te holbezi seara la talk-show-uri în care se dezbat chestiuni arzătoare pentru societatea în care trăieşti, trudeşti şi înnebuneşti, nu-ţi mai vine cheful să îmbrăţişezi nici măcar perna, darămite fiinţa vie de lângă tine. Emisiunile care dezbat probleme grave sau filmele încâlcite ori violente nu funcţionează prea bine pe post de preludiu.
Filmele în care un musculos se luptă cu hoarde de inamici şi-i doboară pe toţi pot face adrenalina masculilor să ţâşnească. Dacă, însă, neinteresată de scenele de măcel, nevasta plictisită îşi va încerca norocul strecurându- şi mânuţa pe sub tricoul colegului de pat, s-ar putea să primească o replică în stare să-i mătrăşească libidoul pe termen lung: “Stai, muiere! Arnold, dă-i la operaţie!”.