Răpirea și deportarea copiilor ucraineni au fost atât de bine documentate, încât atunci când forțele rusești au început să se retragă din Herson, toamna trecută, medicii de la un spital din oraș s-au grăbit să ascundă bebelușii și să le falsifice dosarele.
Când soldații ruși au sosit, personalul de la Spitalul Regional din Herson a spus că bebelușii sunt prea grav bolnavi pentru a fi mutați, și-a amintit Olha Piliarska, șefa departamentului de anestezie neonatală.
„Au pus dispozitive de ventilație pulmonară lângă toți copiii”, a spus ea pentru New York Times. Eforturile medicilor au salvat 14 bebeluși.
O practică asemănătoare a fost descrisă pentru The Guardian de Volodimir Sagaidak, angajatul unui orfelinat din același oraș sudic eliberat anul trecut de ucraineni.
Când Hersonul a fost ocupat în februarie 2022, a spus Sagaidak, „aveam 52 de copii aici – 17 orfani, iar alții din diferite motive – familii cu probleme sau altele asemenea”, a explicat el.
Știam că rușii luau copii și a trebuit să îi ascundem, ca niște conspiratori care conduc o operațiune clandestină. Nici măcar unii dintre vecini nu știau că sunt aici.
Volodimir Sagaidak, angajatul unui orfelinat din Herson:
„Personalul a sperat timp de trei luni că armata noastră îi va evacua cumva”, continuă Sagaidak, „dar când a devenit evident că acest lucru nu se va întâmpla, am făcut aranjamente pentru ca aceia care aveau rude în viață să fie strecurați la bunici, prieteni sau vecini”, a spus el.
Astfel au rămas cei 17 orfani, care au fost scoși și duși acasă de către personal. O profesoară a luat trei copii, cu vârste de trei, șapte și opt ani. „A trebuit să falsificăm documente și povești pentru a trece prin punctele de control rusești”, a continuat Sagaidak.
La vedere
Mandatul de arestare emis de Curtea Penală Internațională pe numele liderului de la Kremlin pentru deportarea forțată a copiilor ucraineni în Rusia adaugă numele lui Putin pe o listă de despoți și dictatori acuzați de cele mai grave atrocități ale umanității.
Cazul este neobișnuit prin faptul că acuzațiile au fost anunțate nu la ani după ce au început abuzurile, ci efectiv în timp real, scrie New York Times.
Instanța s-a aflat sub o presiune intensă de la debutul invaziei Rusiei în Ucraina, când 43 de țări – o treime din membrii curții – i-au cerut aproape imediat să intervină.
Principalii donatori, inclusiv Uniunea Europeană, au trimis bani și zeci de procurori pentru a accelera birocrația greoaie. Iar anchetatorii tribunalului, care sunt adesea împiedicați de guverne ostile, au primit o cooperare totală din partea autorităților ucrainene.
Judecătorii de la Haga au invocat necesitatea de a acționa urgent în privința deportărilor, deoarece „se presupune că sunt în curs de desfășurare”.
Deși instanța a mai emis rapid mandate de arestare – împotriva colonelului Muammar el-Qaddafi din Libia, spre exemplu – investigațiile privind crimele de război durează adesea ani de zile, ceea ce înseamnă că acuzațiile nu sunt anunțate decât mult timp după ce au avut loc atrocitățile.
Președintele Omar Hassan al-Bashir din Sudan a fost acuzat în 2009 de crime de război care au început în 2003.
Doar că autoritățile ruse nu au ascuns deportările și au expus copiii aduși din Ucraina în fotografii din Piața Roșie și la concerte fastuoase de sărbătorire a războiului. De asemenea, oficialii de la Moscova au semnalat că deportările vor continua.
Rusia va continua „să lucreze”
În tot sudul Ucrainei, potrivit New York Times, liderii locali împuterniciți de Rusia emit în prezent noi „ordine de evacuare” înainte de o ofensivă militară ucraineană așteptată în această primăvară. Astfel de ordine au fost adesea un preludiu la intensificarea deportărilor.
În urmă cu aproximativ o lună, forțele rusești au închis toate drumurile care duc din zonele ocupate în restul Ucrainei, făcând fuga oamenilor mult mai dificilă. Acum, singurele drumuri deschise se îndreaptă spre teritoriul ocupat sau spre Rusia.
„Rușii deportează din ce în ce mai multe persoane din districtele temporar ocupate Zaporojie și Herson”, a declarat vineri Centrul Național de Rezistență Ucraineană, agenția guvernamentală care monitorizează evenimentele din Ucraina ocupată, luând act de declarațiile publice ale autorităților locale ruse.
Oficialii ucraineni au declarat că mandatul de arestare a evidențiat imperativul moral al conflictului.
„Liderii mondiali se vor gândi de două ori înainte de a-i strânge mâna sau de a sta cu Putin la masa negocierilor”, a declarat Andrii Kostin, procurorul-șef al Ucrainei, cu referire la mandatul de arestare. „Este un alt semnal clar pentru lume că regimul rus este criminal”, a spus acesta.
Rusia, care, asemenea Statelor Unite, nu recunoaște jurisdicția Curții Penale Internaționale, a respins însă mandatul ca fiind lipsit de sens. Liderii săi au precizat că intenționează să continue deportarea copiilor, pe care o motivează cu argumente umanitare.
Tribunalul de la Haga a emis, de asemenea, un mandat de arestare pentru Maria Lvova-Belova, comisara Kremlinului pentru drepturile copilului, care este imaginea publică a programului de deportare.
Ea însă a vorbit cu mândrie despre organizarea sistemului care a permis deportarea copiilor din Ucraina. După mandatul de arestare, ea a promis „să continue să lucreze”.
Într-o întâlnire televizată cu Lvova-Belova, luna trecută, Putin i-a remarcat munca aprobând-o. „Numărul de cereri din partea cetățenilor noștri privind adopția de copii din republicile Donețk și Luhansk, din regiunile Herson și Zaporojie este, de asemenea, în creștere”, a spus el, potrivit New York Times.
Câți copii au ajuns în Rusia?
ONU estimează că 2,9 milioane de ucraineni au ajuns în Rusia de la debutul invaziei, dar este imposibil de cuantificat câți au plecat de bunăvoie și câți au fost forțați. Acest număr include aproximativ 700.000 de copii, potrivit atât rușilor, cât și ucrainenilor, și se crede că cei mai mulți sunt în Rusia cu familiile lor.
Numărul exact al copiilor separați de părinți sau orfani nu este cunoscut. Rusia a recunoscut că a transferat 2.000 de copii fără tutore. Oficialii ucraineni spun că au confirmat 16.000 de cazuri, deși unii dintre ei ar putea fi în Rusia cu o rudă.
Procurorii Curții Penale Internaționale au identificat „cel puțin sute de copii luați din orfelinate și case de copii”, a declarat Karim Khan, procurorul-șef al instanței.
El a spus că aceste deportări, făcute cu intenția de a-i îndepărta definitiv pe copii din propria lor țară, reprezintă o încălcare a Convenției de la Geneva și echivalează cu crime de război.
Transferul forțat al copiilor de la un grup național la altul cu intenția de a distruge grupul respectiv poate fi considerat chiar genocid, iar ucrainenii speră că așa va și fi încadrat, la un moment dat.
„O operațiune de salvare”
Kremlinul a folosit în repetate rânduri copiii ucraineni ca parte a campaniei sale de susținere a războiului, scrie New York Times.
De exemplu, atunci când copiii dintr-un cămin de copii au fugit din fața bombardamentului rusesc asupra orașului Mariupol, la începutul războiului, ei au fost opriți la un punct de control rusesc. Martorii au declarat că echipele de presă pro-ruse s-au grăbit să ajungă la fața locului, iar camerele de luat vederi i-au urmărit pe copii în timp ce erau duși în teritoriul controlat de Rusia.
Totul a fost prezentat ca o operațiune de salvare.
„Toate canalele rusești au arătat că ucrainenii sunt răi”, a explicat Oleksandr Iaroșenko, un voluntar care a asistat la incidentul de la punctul de control.
Un raport realizat în octombrie anul trecut de Laboratorul pentru Drepturile Omului al Universității Yale, citând o gamă largă de surse deschise din Rusia și Ucraina, a identificat numeroase motive pentru răpirea copiilor: inclusiv așa-numita „evacuare” din instituțiile de stat, transferul copiilor în tabere – adesea în Crimeea – uneori cu consimțământul părinților, fie că au fost sau nu constrânși, scrie The Guardian.
Intervievată de The Guardian la Kiev, mediatoarea guvernamentală pentru copiii răpiți, Daria Gerasimciuk, a adăugat și alte „scenarii”.
„Îi ucid pe părinți, indiferent de motiv, și răpesc copilul. În alte cazuri, pur și simplu iau copilul direct din familie, poate pentru a pedepsi acea familie. Alții trec prin taberele de filtrare, colectați, îndoctrinați și pregătiți pentru «adopție», de genul celor cu care s-a lăudat chiar comisarul Lvova-Belova”, a spus ea.
În Herson, oficialii locali și martorii au explicat că răpirile au fost orchestrate. La scurt timp după ce forțele rusești au cucerit orașul, acestea au lucrat cu colaboratori locali pentru a întocmi liste cu copiii din spitale, orfelinate și școli, potrivit procurorilor și martorilor ucraineni.
Imaginile surprinse de camerele de supraveghere au arătat soldați ruși înarmați intrând într-un orfelinat în octombrie, iar oficialii locali au declarat că 50 de copii au fost luați din instituție. Unii dintre ei, potrivit locuitorilor din Herson, au defilat ulterior în fața camerelor de luat vederi ale presei de stat din Rusia.
Transferul copiilor ucraineni în Rusia, mai scrie New York Times, amintește de unul dintre cele mai sinistre capitole din istoria Rusiei, când Stalin a folosit deportările pentru a consolida controlul Kremlinului.
Din 1936 până în 1952, cel puțin trei milioane de oameni au fost adunați de la casele lor de-a lungul granițelor vestice ale Uniunii Sovietice și din alte regiuni și au fost trimiși la mii de kilometri distanță în Siberia și Asia Centrală, potrivit estimărilor Agenției Națiunilor Unite pentru refugiați.
La spitalul de neonatologie din Herson, personalul a reușit să salveze majoritatea copiilor, dar doi dintre ei au fost luați, a declarat directoarea spitalului, Inna Holodniak.
„Unii dintre copiii din Herson sunt încă în Crimeea. Îi putem vedea uneori în presa rusă”, a declarat ea din spitalul care a fost supus bombardamentelor în ultimele zile.
„Ceilalți au dispărut pur și simplu și nu știm nimic despre ei”, a spus femeia.
Trandafir • 21.03.2023, 08:12
Tribunalul de la Haga nu este recunoscut nici de SUA, Israel, Ucraina, China, Rusia, etc.
bozo76 • 20.03.2023, 16:01
***
Acest comentariu a fost moderat pentru: limbaj vulgar sau jignitor.