Decontul cel mai aspru al referendumului il va plati PSD. E partidul care i-a impus lui Tariceanu evacuarea PD din Palatul Victoria, promitandu-i sustinerea parlamentara, dar fara sa se implice imediat si direct in guvernare, ci soptindu-i premierului pretentiile. Apoi, social-democratilor le-ar fi suras ideea de a intra in Cabinet, dar n-au spus-o clar si asumandu-si riscul. In istoria referendumului, au avut, de asemenea, o prestatie bearca, stiind ce vor ? rasturnarea lui Basescu ?, dar nefiindu-le clar ce munitie sa foloseasca si imaginandu-si ca-s suficiente cateva alice, cum au fost motivele slab argumentate la declansarea procedurii si pe parcursul campaniei.
Improvizatie net sanctionata de electorat. Nici dupa referendum PSD nu arata limpede si hotarat ce vrea. L-ar sustine pe Tariceanu, dar nu se stie pana cand. Ar fi dispusi si la trocuri jenante pentru ei, cum ar fi o colaborare cu PD, dar saptamana trecuta Basescu a sugerat mai mult decat straveziu ca solutia crizei politice o vede intr-o refacere a Aliantei D.A. (inclusiv PLD), evident fara Tariceanu si apropiatii lui. Dincolo de balbaielile si bajbaielile la zi, PSD mai plateste electoratului sau si politele pentru pacaleala pe care i-a tras-o asta-iarna, cand, la si dupa congres, reforma interna a fost de fatada. Atat timp cat un Hrebenciuc va continua practic sa faca si sa desfaca aliante de conjunctura, cat alti baroni dicteaza din umbra, cat un Ponta si alti tineri maraie nemultumiti, iar Grupul de la Cluj e tot mai iritat de politica de la sediul central, PSD, coborat pe la 17% si pierzand tot mai mult electorat, inclusiv din cel rural, captiv candva, nu poate spera decat sa nu cada si mai jos. Oricum, cu procentul actual, abia daca ar mai obtine jumatate din mandatele din 2004.