• Mobila fusese recondiționată de un iranian stabilit în România și vândută lui Attila Szocs, un maghiar din Brașov.
  • Cei doi au descoperit documentele originale și ele au ajuns, în copie, la BNR.
  • Dosarul întocmit la cererea mareșalului Ion Antonescu în 1941 conține o evidență a Tezaurului României evacuat în 1916-1917 la Moscova, plus alte valori, care apar în premieră.
  • De fapt, nimeni nu a știut până azi că, încrezător în faptul că nemții și românii vor cuceri Moscova, Antonescu pregătise aceste 200 de pagini prin care revendica tezaurul.
  • Azi are loc, la BNR, o nouă întâlnire între reprezentanți ai Băncii Naționale și ai Ministerului Culturii, care au consultat documentele.

UPDATE: Ministrul Culturii și Identității Naționale, Valer-Daniel Breaz, a precizat că nu deține niciun document în legătură cu speța menționată, dar și că BNR nu a lansat nicio invitație pentru o discuție referitoare la acest subiect.

Răspunsul complet al Ministrului Culturii și Identității Naționale:

“Ministerul Culturii și Identității Naționale (MCIN) nu deține niciun document în legătură cu speța menționată în articolul de presă. Mai mult, conducerea Băncii Naționale a României nu a lansat nicio invitație până în acest moment către conducerea MCIN pentru o discuție referitoare la acest subiect, așa cum este menționat în articolul din Libertatea și dezinformează cu bună știință opinia publică. Este gravă atât insinuarea că un minister din Guvernul României ar gestiona întreaga poveste, câtă vreme documentele respective există la Banca Națională a României de foarte multă vreme și nu s-a întreprins niciun demers politic și diplomatic în acest sens, cât și lansarea informației false potrivit căreia, ieri, ar fi avut loc o nouă întâlnire între instituția pe care o reprezint și BNR. Nu am primit o invitație nici măcar pentru o primă întâlnire legată de un subiect de o importanță strategică și națională. Consider că Tezaurul României merită atât interesul, cât și implicarea tuturor factorilor politici și administrativi din această țară”.

Astăzi, Libertatea a publicat integral dosarul „Moscova 2”, despre Tezaurul României sechestrat de Rusia!

de Justin Gafiuc
Povestea e ca în filme, dar încercările istoriei bat filmele.

Bucătar de meserie, brașoveanul Attila Szocs, merge să ridice o vitrină elegantă de la un comerciant de mobilier vechi de la poalele Tâmpei, de la care obișnuiește să cumpere piese deosebite.

Restauratorul de mobilă e un iranian cunoscut în Brașov drept David, stabilit de 30 de ani în România, căsătorit cu o româncă cu sânge sas, cu care are două fete. Persanul nu deține deocamdată cetățenie română.

El aduce deseori mobilă elegantă de la Teheran sau o culege de prin casele românilor de pe întregul cuprins al țării, o recondiționează, dacă e cazul, și o revinde.

Suntem în mai 2018 și cei doi bărbați încearcă să urce vitrina de proveniență românească în mașină.

În interiorul piesei de epocă se aude un zgomot.

”Tezaur Moscova BIBLIORHAPT. 17416”

Coperta dosarului care le-a parvenit celor de la BNR prin intermediul unui avocat angajat de brașoveanul și iranianul care l-au găsit

Attila Szocs și restauratorul de mobilă se opresc. În obiectul lustruit de vreme se hâțână ceva, nevăzut.

Curioși, proprietarii și cumpărătorul se opresc din încărcare și descoperă un perete dublu, în care găsesc un vraf de documente care așteptau, de 80 de ani, să fie găsite. Și, împreună cu ele, se deschide o fereastră necunoscută a istoriei noastre.

E un dosar cu aproape 200 de pagini, cu coperți de carton alb-negru, tigrat. Eticheta îi lasă însă cu gura căscată: “Tezaur Moscova. BIBLIORHAPT. 17416”.

Alături de dosar e și un pașaport emis de Regatul României.

Pașaportul este pe numele Nicolae Roșca, județul Sibiu

Colile au margini maronii. “Situația tezaurului evacuat la Moscova”.

Într-o limbă română de secol trecut și cu o înșiruire precisă de cifre, calcule, locuri și evenimente, foile cuprind cele mai mici detalii ale valorilor transportate de la București și Iași către Rusia în 1916 și 1917 și nerecuperate nici azi!

Un dosar pregătit de Antonescu, despre care nimeni n-a știut că există

Situația tezaurului din 1916-1917 se găsește la Banca Națională, într-o contabilitate clară, cu semnăturile atât din partea română, cât și din partea rusă. Ce conține, de fapt, biblioraftul ascuns în mobila de epocă?

Din punct de vedere istoric, cele 200 de pagini originale și de o noutate absolută, nu se știa că așa ceva există.

“E vorba de un dosar pe care mareșalul Ion Antonescu l-a trimis, când armata română avansa, alături de nemți, în 1941, spre Moscova. Bucureștiul anticipa că nemții vor cuceri Moscova, iar Guvernul dorea să ia tezaurul înapoi de la ruși”, explică o persoană de la BNR, într-o declarație neoficială.

Este practic inventarul pregătit pentru recuperarea aurului, “bijuterii și alte obiecte de valoare”, așa cum scrie în acte, valori depozitate de România la Moscova!

  • Ceea ce se știa era că Banca Națională a trimis un raport lui Ion Antonescu despre Tezaur. Istoricul Gheorghe Buzatu scrie, în lucrarea “România şi Marile Puteri (1939-1947)”, publicată în 2003, de Editura Enciclopedică, despre Scrisoarea Băncii Naţionale a României, referitoare la Tezaurul Românesc de la Moscova, care a fost înaintată, pe 13 noiembrie 1941, Mareşalului Ion Antonescu, atunci conducătorul Statului.

În dosarul din 1941 tezaurul României apare mai mare decât cel știut până azi

Prima pagină din cele 200 descoperite în compartimentul secret al dulapului

Dosarul conține toate valorile deja știute, a căror situație riguroasă BNR o are, dar și unele în plus, despre care nu se știa.

“Inventarul din 1941 e ceva mai optimist decât cel despre care știam din 1916-1917”, spune BNR, într-o descriere de asemenea neoficială a ceea ce au găsit la o primă analiză.

E devreme ca autoritățile române să se pronunțe, dar e posibil:

  1. Ca valorile în plus care apar în dosarul găsit la Brașov să fie doar o încercare a lui Antonescu de a obține mai mult de la rușii “învinși”.
  2. Ca valorile în plus care apar în dosarul din peretele dublu de la Brașov să fie reale și să fi scăpat primei evidențe.

Cum războiul și-a schimbat cursul, nemții și românii n-au cucerit niciodată Moscova, iar dosarul de revendicare nu și-a produs niciodată efectul.

E o piesă de istorie contrafactuală, de istorie “cum ar fi fost dacă”.

Dar ce soartă a avut dosarul, odată descoperit în primăvara lui 2018?

Intră pe fir DIICOT

De aici, povestea se bifurcă.

Mai întâi, printr-o avocată din Brașov, cunoștință a lui Attila Szocs, toate documentele ajung la un tip pe nume Adrian Romică Vlad, care s-ar fi angajat că le va preda autorităților.

Omul i-a fost prezentat lui Attila cu titlul de general.

După câteva săptămâni, s-au prins că individul e un potențial escroc, au reclamat cazul la DIICOT, care a reușit să recupereze toate documentele de la cel care în prezent e anchetat.

Tipul se recomandă și ca jurnalist și ar fi făcut parte la un moment dat din colectivul redacțional al revistei Poliției Române.

DIICOT a predat mai departe documentele către autorități.

Încep discuțiile între autorități, BNR și Ministerul Culturii, care gestionează întreaga poveste din partea statului, și Attila Szocs, iranian și avocatul lor.

Astăzi are loc o întâlnire între părți, urmând ca statul să decidă dacă face o ofertă de cumpărare a dosarului.

Specialiștii de la BNR și de la Ministerul Culturii au analizat documentele din dosarul întocmit în 1941 și au găsit unele diferențe în inventarul Tezaurului României, de unde rezultă că Antonescu se pregatea să le ceară rușilor mai mult decat ce știe statul român că a dus la Moscova, în perioada 1916-1017

Urmărește-ne pe Google News