Deşi nu are mâini şi nici picioare, munceşte din greu ca să-şi asigure traiul: „Dacă îţi dă Dumnezeu, trebuie să suferi”

“Dacă tot m-am născut aşa, a trebuit să învăţ să trăiesc şi până acum, iaca, m-am descurcat”, zice senin Ion Benim. În loc de mâini are două cioturi. Alt bont are în locul piciorului drept, iar celălalt nu este dezvoltat. Aşa e nevoit vrânceanul să trăiască de 62 de ani. “Dacă îţi dă Dumnezeu, trebuie să suferi”, zice el resemnat. Are gospodărie, animale de care se îngrijeşte şi munceşte ca să-şi câştige pâinea, pentru că indemnizaţia de handicap nu îi ajunge. Nu cere de la nimeni şi pentru toate serviciile pe care i le mai fac alţii plăteşte cu banii jos. Când era mai tânăr muncea la pădure, căra lemne cu căruţa, dar de un timp nu îl mai ţin puterile pentru un astfel de efort şi mai face cărăuşie doar prin satul lui.
El îşi înhamă şi îşi deshamă calul, îşi pregăteşte căruţa şi mână cu pricepere pe toate drumurile pe care este nevoit să o ia. Aşa merge să-şi cumpere pâine şi alimente de la magazin. În ciuda traiului greu, nea Ion nu a cerut niciodată de pomană şi nu a primit nimic gratis, dar recunoaşte că din cauza bătrâneţii nu mai poate face multe singur. “Nu am decât televizorul ăsta, alte aparate nu. N-am cum să le iau şi nici nu ştiu dacă le-aş putea folosi… Ce să zic, mi-ar trebui multe, dar cui să-i spun? Îi mai spun lui Dumnezeu, cu El vorbesc…”, ne-a mărturisit bătrânul.

Recomandări

Nicușor Dan îi cere premierului interimar să trimită Corpul de Control la Salina Praid: „Să stabilească vinovații”

Aşa îşi câştigă pâinea

↑ Omul se urcă în căruţă cu o uşurinţă dobândită doar prin multă muncă. Atelajul şi calul l-au ajutat mereu să-şi câştige pâinea
↑ Chiar dacă are doar două cioturi, nea Ion mânuieşte hamurile cu iscusinţă
↑ Cu aceeaşi uşurinţă se dă jos din căruţă după o zi istovitoare de muncă