”Tatae” Jean Chelba și familia sa au trecut prin mare parte din tragediile României din ultimii 40 ani: a fost întemnițat de regimul comunist, soția i-a fost practic ucisă de Securitate, iar fiul de neglijența statului român față de răniții de la Colectiv, se arată într-un documentar Deutsche Welle. Însă până la finalul vieții, Chelba a luptat împotriva unui stat opresiv și nepăsător cu cetățenii săi, la Revoluția din 1989, la protestele împotriva OUG 13 sau la manifestația reprimată de jandarmi pe 10 august.
Printre oamenii care s-au aflat la proteste în Piața Victoriei, în fața Guvernului, în caniculă și pe ger au fost ”Tatae” Jean Chelba și fiica lui, Irina Chelba, prietenii lor, George Stancu, arestat și bătut la Revoluție, Marian Moroșanu Tivilic (zis Ceaușescu), împușcat în picior la Revoluție, închis și torturat la Mineriade, care în urma bătăilor îndurate și-a pierdut darul vorbirii pentru mai bine de 10 ani.
Ultima fotografie pe care Irina Chelba o are cu familia ei este de la un Crăciun. În acea fotografie sunt tatăl ei Jean, mama ei Dana și fratele Alexandru. Tatăl, mama și fratele ei sunt astăzi cu toții morți, uciși, spune ea, de statul român criminal. Fotografii nu au mai făcut, așa cum o familie, care a fost pe fugă și în anonimat, nu lasă urme.
În noiembrie 1985, tatăl Irinei, Jean Chelba, decide să fugă din dictatura care îl ținea în spatele granițelor închise. Este prins la frontieră, arestat, schingiuit, închis (numai în perioada anilor 1980-1989, 16 000 de persoane au încercat să părăsească România. 12 000 de frontierişti au fost prinşi, și doar 4 000 au izbutit să ajungă în vestul Europei).