Dezastru cu implicații mondene. Cuza și-a înfiat copiii din flori în urma unei inundații

“Nici un oraş din Europa nu a fost lovit de-a lungul timpului de atâtea evenimente nefericite cum a fost Bucureştiul: incendii, inundaţii, cutremure, epidemii”, spune istoricul Dan Falcan. Situaţia nu s-a schimbat prea mult nici astăzi. Doar că, pe atunci, nenorocirile aveau şi unele aspecte… mondene, ca pe vremea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, de pildă.

“Nu am fost scutiţi de nici o nenorocire. De aceea, în Bucureşti s-a construit mult, dar s-a şi dărâmat foarte mult. Aceasta este cauza pentru care ne-au rămas aşa de puţine vestigii ale secolelor XV, XVI, XVII, XVIII…”, ne-a explicat Dan Falcan.

Dan Falcan

La capitolul foc, cel mai mare incendiu bucureştean s-a petrecut pe 23 martie 1847, când a ars un sfert de oraş. Datele au fost prezentate în Libertatea de joi. Cele mai mari inundaţii produse în Bucureşti de râul Dâmboviţa împlinesc şi ele, în luna aceasta, 152 de ani. În martie 1865 s-a produs în Bucureşti o inundaţie care a rămas în memoria colectivă printr-un desen făcut de un artist maltez stabilit în Bucureşti.

În această lucrare, domnitorul Alexandru Ioan Cuza apare călare prin apă alături de medicul Alexandru Davila. Pe case se văd sinistraţii, care s-au refugiat pe acoperişuri din calea apelor.

Recomandări

13 români, dați dispăruți în inundațiile din Spania, anunță MAE

Domnitorul şi-a adus acasă copiii din flori

Momentul acesta are o anecdotă mondenă, care a fost foarte gustată în epocă. Moldovenii au un termen pentru oamenii care sunt necăjiţi, săraci: “parcă ar fi adunaţi de pe ape”. Cu ocazia inundaţiei din 1865, domnitorul Alexandru Ioan Cuza, moldovean, fireşte, şi-a “adunat de pe ape” copiii din flori, făcuţi cu o curtezană celebră – fosta soţie a prinţului Serbiei, Milan Obrenovici – şi i-a dus acasă, pentru a-i prezenta soţiei, Elena Doamna. Dar nu i-a spus că sunt ai lui, ci că sunt sinistraţi – şi i-a propus să îi înfieze. Înduioşată, Elena a acceptat. În acest mod, Alexandru Ioan Cuza, cam fustangiu, din câte spune istoria, şi-a înfiat propriii copii.

Elena Doamna, soţia domnitorului, nu a avut copii

Ultima inundaţie din Bucureşti a avut loc în 1892

“Cei doi minori, Alexandru şi Dimitrie, erau chiar copiii lui, făcuţi cu Maria Obrenovici, amanta sa. Profitând de această nenorocire, a reuşit să-şi adopte propiii copii. Dincolo de acest eveniment monden, dezastrul produs de inundaţiile din 1864-1865 a fost foarte mare, mii de locuinţe au fost distruse. Inundaţiile au continuat până la începutul anilor 1880, când, în timpul regelui Carol I, s-au luat măsuri de sistematizare a râului. Ultima inundaţie majoră din Bucureşti a avut loc în 1892”, ne-a spus istoricul Dan Falcan.

Recomandări

Guvernul vrea să înlocuiască sobele tradiționale ale românilor cu pompe de căldură. „Costurile sunt enorme”, spun specialiștii

Amanta locuia la câteva case de domnitor

Cuza i-a amenajat prinţesei Maria Obrenovici o locuinţă relativ mică, dar frumoasă, foarte aproape de el. Fiică a logofătului Costin Catargi şi a Smarandei Balş, Maria s-a căsătorit de timpuriu cu un general sârb, cu care a avut un fiu, Rubi Catargi. Tatăl a refuzat să-l recunoască, din motive necunoscute, şi copilul a fost crescut de sora Mariei. Câţiva ani mai târziu, Maria a pus mâna pe o altă partidă: principele Milan Obrenovici, cu care a avut un fiu, Milan, cel care va deveni viitorul rege al Serbiei. Maria a divorţat de principe şi, în căutarea unei alte partide amoroase avantajoase, a ajuns în braţele domnitorului Cuza.

Prinţesa Maria Obrenovici, o adevărată curtezană în acele vremuri

Domnitorul Alexandru Ioan Cuza era renumit în epocă ca având o slăbiciune pentru femei frumoase. La braţ cu prietenul său Kogălniceanu, domnitorul nu se ferea să fie client obişnuit al bordelurilor bucureştene. În momentul întâlnirii cu frumoasa Obrenovici, Cuza avea nenumărate aventuri amoroase la activ şi o căsnicie anostă cu doamna Elena Cuza, care îi tolerase toate escapadele. Se pare că motivul ei era simplu: nu putea avea copii.

Deşi a fost acuzată de colaborare cu complotiştii la abdicarea lui Cuza, în anul 1866, Maria Obrenovici a luat calea exilului cu domnitorul rămas fără ţară şi putere. S-a sinucis la Dresda, când a aflat că este bolnavă de cancer.

Recomandări

Câți bani au cheltuit principalii candidați la președinție pe Facebook și Instagram pentru promovare în precampania electorală

Desen realizat de un artist maltez după inundaţiile din 1865. Călăreţul din mijloc îl ilustrează pe domnitorul Cuza

Războiul lui Barbu Ştefănescu Delavrancea cu primarul Pache Protopopescu pentru Turnul Colţei

Turnul Colţei a fost timp de 180 de ani cea mai înaltă construcţie din Bucureşti

Una din nenorocirile care au lovit Bucureştiul frecvent în ultimele sute de ani a fost cutremurul. Cel mai devastator seism care a avut loc în Bucureşti a fost în anul 1802. A fost o mişcare seismică de 7,9 grade Richter, mult peste cel din 1940, de 7,4, sau cel din 1977, de 7,2.

Obiectivul cel mai afectat din Bucureşti a fost Turnul Colţei, construit în ultimii ani de domnie ai lui Constantin Brâncoveanu de către meşterii suedezi care rămăseseră aici în urma retragerii regelui Suediei, Carol al II-lea, după înfrângerea de la Poltave, din 1709.

Acest Turn al Colţei, pandant al spitalului şi al bisericii Colţei, era, la cei 50 de metri ai săi, cel mai înalt edificiu din Bucureşti la vremea respectivă.

Cutremurul din 1802 l-a afectat foarte puternic, s-a înclinat, a fost fisurat, dar a rezistat până în 1888, când a devenit primar al Bucureştilor Pache Protopopescu, unul dintre edilii cei mai cunoscuţi ai Capitalei. El a hotărât să lărgească Bulevardul Colţei, cum se numea atunci actualele Bulevarde Magheru şi Bălcescu, şi a decis demolarea Turnului Colţei.

“A fost un eveniment cu o puternică reverberaţie publică în mediile bucureştene, a apărut chiar şi un ziar numit Turnul Colţei, în care mari personalităţi ale vieţii publice, în frunte cu Barbu Ştefănescu Delavrancea, se pronunţau împotriva demolării. Până la urmă, decizia lui Protopopescu nu a putut fi schimbată”, ne-a mai spus istoricul Dan Falcan.

În caz de seism major, astăzi s-ar înregistra 6.500 de morţi

În Bucureştiul de azi, chiar şi o ploaie mai serioasă provoacă inundaţii

Conform Planului de Analiză şi Acoperire a Riscurilor al Municipiului Bucureşti (PAAR), principalele vulnerabilităţi naturale ale capitalei României sunt, ca şi în trecut, inundaţiile, cutremurele şi incendiile. Diferenţa este că acum incendiile nu pot fi provocate decât de ruperea conductelor de gaz, ca efect al unui seism puternic. “Cutremurul reprezintă un risc atipic, întrucât atunci când se manifestă poate produce declanşarea tuturor celorlalte tipuri de risc”, spune textual PAAR.

Tot seismul major ar putea rupe, spune documentul, barajul Lacul Morii, provocând o undă de viitură de aproximativ 20 de metri înălţime, până la Vitan. Ceea ce ar fi cu adevărat o catastrofă.

Oricum, faţă de trecut, când victimele se numărau cu zecile sau sutele (asta doar în caz de epidemie), acum un seism major ar provoca peste 6.500 de morţi şi 16.000 de răniţi grav, conform scenariului PAAR.

Urmărește-ne pe Google News