Comentează„Taică-meu mi-a spus răspicat că nu se va vaccina: ni-cio-da-tă! Și l-am informat că niciodată o să fie și când o să-și vadă singurul nepot. Nu l-a mai văzut de vreo 6 luni”, mărturisește Maria, o tânără de 34 de ani care și-a întrerupt relația cu familia, fiindcă părinții ei nu vor să se vaccineze.
Este mama unui băiețel de trei ani, care nu poate fi vaccinat și pe care nu vrea să-l supună riscului de a se infecta cu noul coronavirus de la părinții săi, sceptici în fața imunizării.
„Tatăl meu este absolut convins că totul e o conspirație, deși au oameni apropiați care au murit de Covid. Crede că, de fapt, au murit de alte chestii și oculta mondială încearcă să ne microcipeze și să ne manipuleze. Mai ales pe el, care e practic șomer de zeci de ani”, explică Maria* situația din familia ei.
Crede că ar fi putut să-și convingă mama să se vaccineze, dacă „nu ar asculta tot timpul de ce zice taică-miu. Ea suferă că nu-și poate vedea nepotul.”
Cazul din familia Mariei nu este însă unul izolat. Motivele sunt explicate de sociologul Iulian Stănescu și de psihologul Anca Nemțeanu, pentru Libertatea.
Conspirațiile și „aura” oamenilor de la TV
Motivele pentru care relațiile între oameni apropiați se destramă sunt de mai multe feluri, de la conspirații și neîncredere la tranziția unei societăți, explică sociologul Iulian Stănescu. Unii aleg să creadă în persoane influente antivaccin pentru că acele persoane dețin „o aură de credibilitate”, dată de prezența în media, în special la TV, subliniază sociologul.
„Apropiaţii, chiar dacă relaţiile sunt bune, nu beneficiază de această aură. S-a spus mai de mult că mediul creează mesajul. Prezenţa mesajului respectiv în mass-media este de natură să-i dea credibilitate, nu atât conţinutul său”, susține el.
Oamenii filtrează din mulțimea de mesaje cu care sunt bombardați zilnic fix pe acelea care sunt în linie cu modul lor de gândire, completează sociologul.
În plus, conspirațiile ne fac să ne simțim speciali, spunea și psihologul Mircea Miclea într-un interviu pentru Pressone. Iar „frica” este, de asemenea, un factor determinant, adaugă psihologul Anca Nemțeanu, „care vinde foarte bine”.
Tranziția și neîncrederea din ultimii 30 de ani
La toate explicațiile despre cum funcționează conspirațiile se adaugă și un context istoric care nu trebuie ignorat, precizează sociologul Iulian Stănescu. Studiul, publicat de Institutul de Cercetare a Calității Vieții, în iunie 2021, susține că aproape unul din șapte români n-ar recomanda apropiaților să se vaccineze anti-COVID, iar unul din patru spune că n-ar da niciun sfat în privința vaccinării.
România și Bulgaria, țări aflate pe ultimul loc la rata de vaccinare, sunt societăți care prezintă caracteristici comune, ce trec dincolo de etnicitate, religie ori alți factori culturali.
„Toate aceste societăţi sunt mai puţin dezvoltate economic, cu inegalităţi foarte mari de venit şi avuţie, cu un stat mic şi slab (clasă politică şi administraţie puţin eficiente, cu probleme de corupţie, venalitate, clientelism, servicii publice insuficiente cantitativ şi calitativ) şi traumatizate de tranziţia spre capitalism”, spune el.
În contextul prezent trebuie să ținem cont de trauma tranziției și că cei mai mulți dintre oameni, explică Stănescu, caută soluţii individuale și „nu prea mai cred că se pot aştepta la ajutor din partea celorlalţi, tind să nu aibă încredere în alte persoane, în stat sau în liderii politici”.
Pe scurt, încrederea în „ceilalți”, inclusiv în propriii copii, a fost erodată încontinuu în ultimii 30 de ani.
În cadrul unor astfel de societăți fracturate, divizate și dezbinate, mesajele antisistem și cele conspiraționiste își găsesc relativ ușor aderenți.
„Te-au spălat pe creier și pe tine”
Paul*, un tânăr de 33 de ani din București, povestește pentru Libertatea cum unchiul său a căzut victimă unor astfel de conspirații.
„Încă de la început era cu «Covid e făcut în laborator / Dar ce, viroză și gripă nu mai există?» etc. Nu îi era nici lui clar cine sunt «ăștia» și de ce ne vor răul, ci doar că ni-l vor. Nici măcar când a făcut o formă moderată de COVID, cu simptome specifice și pneumonie, nu a recunoscut că există virusul și inițial a refuzat să ia medicamentele. A vorbit cu cinci medici până când a dat de un iresponsabil care să-i valideze opinia că e doar o viroză și n-are sens să se trateze. Așa a ajuns la spital”, explică Paul care dorește să nu-și dezvăluie identitatea, tocmai pentru a nu adânci prăpastia care s-a format în familia lui din cauza discuțiilor despre COVID și vaccinare.
Psihologul Anca Nemțeanu menționează un studiu realizat în Marea Britanie și Turcia, în 2020, unde cercetătorii au ajuns la concluzia că persoanele care acceptă cu mai multă uşurinţă vaccinul sunt cele care cred ca originea virusului este una naturală, spre deosebire de persoanele care cred că virusul are origini artificiale (e.g. a fost fabricat în laborator) şi refuză în mod categoric serul anti-Covid.
„Înainte ca bunicul meu de 80+ să facă rapelul, fiul lui l-a vizitat și se pare că i-a dus în dar ceea ce bunicul a descris ulterior drept «cea mai rea răceală, am zis că mă duc». Unchi-miu nu a spus nimănui, în schimb i-a dus în secret vitamine și medicamente. După două luni, când am aflat ce s-a întâmplat, bunicul rămăsese cu oboseală, amețeli și miros slab în urma bolii, așa că am simțit nevoia să am o discuție așezată cu unchiul meu”, povestește Paul.
A făcut-o, însă a descoperit că unchiul său era convins că bunicul s-a simțit rău din cauza primei doze de vaccin.
„Te-au spălat pe creier și pe tine, sunteți o generație care trăiește numai artificial, modificat genetic, de la burgeri la vaccinuri”, i-a spus lui Paul.
Psiholog: „Respectă diferențele pentru a putea comunica eficient”
„Am încetat comunicarea vreo jumătate de an, până când am primit mesajul clasic cu: un semn n-ai mai dat și tu. Am acceptat că sunt oameni care trăiesc în realitatea fake news, guvernați de frică și alte emoții din astea primare. Îi evit fizic și evit să discut cu ei despre știință, dacă vreau să păstrez relația”, mărturisește tânărul.
Psihologul Anca Nemțeanu susține că multe persoane care au reticență față de vaccinul anti-COVID-19 nu au aceeași reticență față de toate celelalte vaccinuri, iar specialiștii care au studiat mecanismul de luare a deciziilor medicale au ajuns la concluzia că unii oameni sunt pur și simplu indeciși.
Cu toate astea, dacă ne dorim să avem conversații bazate pe respect cu o persoană care nu crede în vaccin, explică psihologul, este esenţial să înţelegem că sunt implicate motivaţiile, emoţiile şi valorile fiecăruia dintre noi.
„Respectarea diferenţelor va face, cu siguranţă, comunicarea mai eficientă şi mai plină de compasiune”, adaugă ea.
Societatea, divizată în două mari curente de opinie
Dar ca unchiul lui Paul mai sunt mulți alți români. Câți? Nu avem idee, fiindcă nu există date despre cum gândesc românii legat de Covid și vaccinare și, mai ales, de ce gândesc așa.
Astfel de cercetări primesc foarte greu finanțare, explică Iulian Stănescu.
Sociologul expune un context identificat în cadrul cercetării realizate de institut în prima parte a anului 2021.
La sfârșit de mai, societatea era divizată în două mari curente de opinie pe subiectul vaccinare:
- cei care blamau lipsa de informare, proasta informare, manipularea sau dezinformarea, inclusiv ignoranţa, prostia şi indiferenţa (44% cu totul)
- respectiv cei cu atitudini rezervate sau ostile vaccinării (48%) – teama de reacţii adverse, inclusiv de moarte, neîncrederea în serurile existente, neîncrederea generală în vaccinare.
Datele cercetării nu au acoperit și lunile de vară și început de toamnă, însă Iulian Stănescu susține că relaxarea restricţiilor din vară şi lipsa unei campanii robuste, serioase de comunicare pe tema vaccinării au facilitat o relaxare generală în rândul majorităţii populaţiei şi o creştere a curentului cu atitudini rezervate sau ostile vaccinării.
Astăzi părerile pro și contra vaccin duc și pot duce la destabilizarea relației dintre oameni. Atunci când au libertatea de a decide, oamenii tind să comunice pe acele subiecte pe care găsesc consens la ceilalţi. Dacă nu întâlnesc acelaşi mod de a vedea lucrurile, evită subiectul sau persoana în cauză, explică sociologul.
Un argument valabil pentru ambele tabere.
„Relațiile sunt umbrite de o mare dezamăgire”
„Realizez că strictețea și vehemența pe care le manifest în jurul meu îmi afectează relațiile cu oamenii din viața mea. Și mă doare că am investit energie și timp în aceste relații la care acum sunt nevoită să renunț. Însă nu pot accepta egoismul și, până la urmă, prostia, manifestate de oamenii care nu se vaccinează, fie ei prieteni sau cunoștințe”, mărturisește Lavinia Udrea, doctor în cercetare de etică aplicată.
Lavinia spune că pandemia a lăsat-o cu un mix de emoții grele, „un amestec de furie și anxietate generalizată” și a împins-o să renunțe la oameni care altădată îi erau dragi.
„În fiecare zi, mă trezesc cu aceeași angoasă, că trebuie să mă protejez de inamicul invizibil, virusul, și că trebuie în continuare să îmi restricționez nevoile și dorințele. Am obosit și, sincer, m-am plictisit de toată izolarea asta”, spune ea.
Îi este dor de viața pre-pandemie și ar vrea să trăiască într-o normalitate mai apropiată de ce a cunoscut în viață. Recunoaște că a dat „unfriend pe Facebook la toate cunoștințele vocale în campania antivaccinare”.
Mi-am schimbat total părerea despre ei și simt că relațiile acestea sunt umbrite de o mare dezamăgire, peste care nu știu dacă voi putea trece.
Lavinia:
Lavinia spune că ar putea găsi justificări pentru decizia oamenilor de a nu se vaccina, dar nu mai vrea să facă asta, văzându-și soțul – medic – epuizat și că „se chinuie zilnic să aibă grijă de pacienți nevaccinați”.
Iulian Stănescu încheie însă cu o concluzie care a reieșit dintr-un raport realizat de Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii (ICCV) în perioada stării de urgență:
„Indiferent că vorbim de vaccinare, distanţare, restricţii de circulaţie ori simpla purtare de mască, orice măsură trebuie să fie înţeleasă şi acceptată de o masă critică a populaţiei, de o largă majoritate.”
Dar odată ruptă legătura de încredere dintre autorități și această masă critică a populației, aceasta devine foarte greu de restabilit.