Problema a apărut imediat, pentru că mai marii Mănăstirii Petru Vodă din Neamţ nu ştiu ce hotărâre să ia în acest caz, ori să fie îngrogat, ceea ce ar însemna un sacrilegiu dacă părintele ar fi considerat sfânt sau să pornească procedurile pentru expunerea corpului mumificat.
A prevăzut că va fi dezgropat
Numai că, oricât de complicată ar fi situaţia, ea îşi află dezlegare în chiar testamentul părintelui Gheorghe Calciu – Dumitreasa. Prevăzând parcă acest episod, el a indicat clar paşii ce trebuie urmaţi într-un testament.
„Diavolul s-ar putea folosi de această mitologie populară spre a împiedica putrezirea trupului meu şi atunci ar putea fi rătăcirea din urmă mai mare ca cea dintâi.
Dacă peste ani, din anumite nevoi de construcţie sau din alte cauze, trupul meu va fi dezgropat şi, spre uimirea multora, va fi neputrezit, preoţii să citească peste el rugăciuni de desfacere a blestemului, ca trupul să se risipească în cele din care a fost alcătuit, că nu de la Dumnezeu se va fi făcut minunea aceasta, ci din înşelarea celui rău. Să fie legaţi preoţii care m-au văzut să nu vorbească niciodată despre această minune falsă şi trupul pus într-o altă groapă spre a fi uitat pentru totdeauna. Prea Cuvioase Părinte Stareţ, pentru viaţa mea aţi fost o mare binecuvântare, şi obştea, şi mănăstirea. Pentru toate dau slavă lui Dumnezeu şi-L rog să mă ierte pe mine păcătosul că mi-a dat dulceţi duhovniceşti pentru care eu n-am mişcat un deget şi oameni pe care nu i-am meritat. Vă sărut dreapta cu smerenie şi lacrimi de pocăinţă”, scria, în 2006, de pe patul de spital, Gheorghe Calciu – Dumitreasa, potrivit site-ului roncea.ro
Cine a fost Gheorghe Calciu – Dumitreasa?
Pr. Gheorghe Calciu – Dumitreasa (n. 1927), fost deţinut politic între anii 1948 – 1964 şi între 1979 şi 1984, a absolvit Facultatea de Filologie şi Facultatea de Teologie Ortodoxă, după ce a fost eliberat.
A fost profesor la Seminarul Ortodox din Bucureşti în anii ’70 şi slujitor al Bisericii seminarului. În Postul Mare al anului 1979 a rostit şapte predici, numite „Cuvinte către tineri”, prin care a criticat regimul comunist şi în special dărâmarea bisericilor din Bucureşti. A fost din nou arestat şi închis.
Eliberat din închisoare la presiunile internaţionale, determinate în principal de Comitetul pentru Apărarea Părintelui Calciu, prezidat de Mircea Eliade, şi de Comitetul Intelectuali pentru Europa Libeă, prezidat de Eugen Ionescu, dar şi de intervenţiile unor lideri importanţi ai lumii, precum Margaret Thacher, Ronald Reagan sau Papa Ioan Paul al II-lea, în 1984 a fost silit să emigreze în SUA, care îi acordase cetăţenia de onoare.
A murit in 21 noiembrie 2006, la Washington şi, potrivit dorinţei sale, a fost înmormântat în ţară, în cimitirul Mănăstirii Petru Vodă.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro