ComenteazăÎn Arestul Central al Poliției Capitalei, cel supranumit ”monstrul din Caracal” a continuat să trăiască după propriile legi interioare. Rece și distant cu arestații, respectuos cu gardienii, prieten doar cu cazanul cu mâncare al centrului de deținere, dar dispus să-și descarce sufletul în fața unui preot pe care l-a chemat la beci pentru spovedanie.
Dincă e un monument de indiferență, e ca o piatră în care poți să dai gaură și nu curge nimic. Pare că nimic nu poate să-l miște pe acest om, nimic nu i se citește pe chip. Oricum, cât a fost în arest, celula i-a fost verificată de șase-șapte ori, atât în prezența lui, cât și în lipsă, în razii inopinate. Am fi descoperit anumite indicii.
Surse judiciare:
Coleg de celulă cu un tâlhar și cu un traficant de droguri
Multa vreme, Dincă a fost cazat într-una dintre celulele Arestului Poliției Capitalei. Un loc care nu i-a schimbat câtuși de puțin atitudinea, comportamentul extrem de interiorizat, dus până la însingurare. Coleg de cameră cu alți doi arestați – unul cercetat pentru furt și tâlhărie și altul pentru trafic de droguri, acesta s-a limitat la o viață extrem de simplă, marcată prin orele de masă și cele petrecute în curte, la aer, pe care nu le sărea niciodată, și prin rarele vizite pe care le-a primit la vorbitor din partea fiului și a câtorva amici, doi, poate trei.
Apropierea sărbătorilor de iarnă l-a făcut pe Dincă să iasă din carapacea pe care și-a construit-o și să le ceară gardienilor să-i aducă un preot.
O oră la vorbitor
Cu puțin timp înaintea Crăciunului, Dincă a zis că vrea să se spovedească. E dreptul lui. El și preotul au stat aproape o oră într-o cameră la Sectorul Vizite, adică la vorbitor. El s-a întors, firește, în celulă, fără să i se citească ceva pe chip, vreo trăire. Era la fel de neîncordat, de neafectat psihic.
Surse judiciare:
Arestul Poliției, trenul vieții
Mai în glumă, mai în serios, Gheorghe Dincă compara Arestul Central al Poliției Capitalei cu un tren, iar celula în care era închis cu unul dintre compartimentele garniturii imaginate de el.
Un tren al vieții pe fereastra căruia se uită în timp ce gândul îi zboară aiurea. ”Vezi, sunt în tren. În trenul vieții. Din compartiment mă uit pe geam”, asta le spunea tuturor celor care l-au vizitat pe perioada celor șase luni petrecute în ”Beciul Domnesc”.
Vizite de la fiu și trei amici
O dată sau de două ori a venit fiul său să-l vadă și tot de atâtea ori câțiva amici. Pachetele, și ele, au fost numărate pe degetele de la mână. De aceea, viața de arestat a lui Dincă s-a așezat, precum trenul său pe șine, pe o traiectorie banală. Mâncare la cazan, discuții rare cu colegii de celulă și o ascultare aproape obedientă față de polițiștii care îi păzeau, din ordinul șefilor de la IGP, până și ușa celulei.
„Nu se băgă în seamă neîntrebat. Orice cerea, o făcea într-un mod extrem de respectuos. Când a vrut să voteze, a rugat să fie lăsat, chiar dacă era dreptul lui. Mulțumea polițistului la fiecare final de propoziție, sărea din pat imediat când era chemat la vizetă. Un arestat model, pe care nici nu simți că-l ai”, ne-au dezvăluit surse judiciare.
Dincă are o semnătură mare, ca o măzgăleală
Legat de cele două scrisori pe care familiile victimelor le-au primit ca fiind sub semnătura lui Dincă, surse judiciare ne-au spus că nu pot confirma dacă bărbatul a trimis scrisori din arest către aceste familii, dar spun că Dincă nu se semna niciodată cu ”Dincă V.”.
”Poate că a trimis scrisori din arest, dar nu știm către cine. E o cutie poștală în arest de unde scrisorile sunt ridicate de curier și trimise la poștă. Pot fi ale oricui arestat, nu ai voie să le deschizi. Dar trebuie să se știe, Dincă nu se semnează cu numele. Are o semnătură mare, ca o măzgăleală pe care o folosește mereu, în cele mai mici detalii caligrafice”, au mai adăugat sursele citate.