ComenteazăDacă în anii 2013-2014, transplantul a atins apogeul cu 135 de donatori, campaniile negative au făcut ca numărul donatorilor să scadă dramatic, din a doua jumătate a lui 2016, iar sute de oameni aflați pe listale de așteptare pentru un transplant de ficat, rinichi sau cord să piardă orice speranță la viață.
Potrivit președintelui Agenției Naționale de Transplant, practic, din 1999 a început această activitate în mod curent, când au fost îngrijiți primii donatori multiplii de organe, donatori în stare de moarte cerebrală, care în mod inevitabil își pierdeau viața, prin evoluția bolii. De la aceștia, prin donare, se puteau preleva organele salvatoare de vieți pentru mulți pacienți. De la un donator pot fi prelevate inimă, plămâni, rinichi, ficat, piele, tendoane, os, cornee, explică profesorul Deac.
În durerea pierderii unui apropiat, oamenii sunt capabili de o generozitate fără margini
Medicina de transplant depinde exclusiv de donatori. Cei mai mulți sunt donatori în moarte cerebrală. Un număr important de operații se face însă și cu organe de la persoane în viață, respectiv cele de rinichi și de ficat.
”În România, transplantul se realizează cu acordul informat al familiei. Adică trebuie să dai familiei toate informațiile. Sunt foarte multe cazuri în care familiile acceptă donarea. În această durere, acești oameni sunt capabili de o generozitate ieșită din comun. Astfel, un singur om în moarte cerebrală poate salva viața a 7-8 și chiar mai mulți bolnavi, depinde de organele prelevate și calitatea acestora”, mai spune profesorul Deac.
În moarte cerebrală, funcția creierului este pierdută ireversibil
”S-a stabilit că, pe baza unor semne, se poate contura diagnosticul de moarte cerebrală. Acestui donator îi mai funcționează plămânii, pentru că este ajutat de un aparat mecanic de ventilație, îi funcționează inima, pentru că este sprijinită, de cele mai multe ori, de medicație adecvată, care mărește forța de contracție. Rinchii mai funcțioanează o vreme, tot pentru faptul că sunt asistați cu procedee terapeutice. Dar donatorul nu are relații cu mediul, nu răspunde la întrebări, nu simte durere, nu înghite. Deci, toate aceste semne arată că funcția creierului este pierdută”, spune profesorul Radu Deac, unul dintre fondatorii transplantului în România.
Din acest moment, familia trebuie să fie informată că pacientul a decedat sau că, dacă își dă acceptul, pacientul poate deveni donator de organe. De acest capitol al activității de transplant se ocupă coordonatorul național de transplant sau ”persoana-cheie în donare”. În România, această funcție este deținută de doctorul Victor Zota, care a participat de la început la activitatea de transplant și la organizarea Agenţiei Naţionale de Transplant, mai spune chirurgul Radu Deac.
În transplant, este foarte importantă compatibilitatea organului de la donator cu primitorul, nu ordinea înscrierii pe lista de aşteptare
Pentru a avea o funcție de durată a organului, trebuie să existe compatibilități multiple, de grupă sanguină, de imunologie, de dimensiuni
”Trebuie precizat că nu ordinea numerică (în care au fost înscriși pe lista de așteptare, n.r.) este cea care dictează, pentru că, în intenția de a avea o funcție îndelungată a organului, trebuie să asigurăm compatibilități multiple, între care de grupă sanguină, compatibilitatea de țesut, imunologic, de dimensiuni . O serie de compatibilități care trebuie respectate. În România, avem o particularitate de care trebuie să ținem cont, avem puține centre. În SUA, unde există sute de centre și multe organizații care se ocupă și veghează în transplantul de organe, sunt multe criterii de alocare a organelor. Dar, între acestea, un criteriu este foarte important – distanța, regiunea.
Esențială în transplant este durata de la prelevare la implantare. Dacă se depăşeşte un anumit timp, şansa de reuşită este minimă
Un pas important într-un transplant de calitate este durata de la prelevarea organului până la implantarea în organismul bolnavului. Dar, pentru ca organul prelevat să aibă o calitate cât mai bună, este foarte important ca el să ajungă cât mai repede la receptor.
”Esențial în transplant este durata de ischemie, perioada cât organul stă fără circulație. De exemplu, la inimă sunt 3 ore. Dacă depășesc 3 ore, șansa de reușită este minimă. Și aici trebuie luat în calcul timpul scurs de la prelevarea organului, transport și reimplantare. În România, unde funcționează unu sau cel mult două centre și există un singur donator, după ce aparținătorii și-au dat acordul, organele vor merge spre centrul cel mai apropiat”, mai spune profesorul Deac.
Citeşte şi:
Președintele Agenției de Transplant: „Donarea de organe a scăzut dramatic, refuzul donatorilor s-a triplat. Încrederea în transplant este fragilă”