E o afectiune strans legata de concentratia hormonului antidiuretic, care regleaza diminuarea pierderilor hidrice prin stimularea resorbtiei facultative de apa la nivelul rinichilor.
Aceasta afectiune reprezinta, de fapt, o tulburare a metabolismului apei, caracterizata clinic prin poliurie (urinare frecventa si in cantitate mare) si polidipsie (sete accentuata si permanenta).
Boala poate avea doua cauze: una centrala, caracterizata prin deficienta hormonului antidiuretic (ADH) sau una renala, caracterizata prin insensibilitatea renala la actiunea ADH. Sistemele afectate sunt cel endocrin si cel renal. Boala apare fie congenital (prin nastere) – specifica puilor pana la varsta de un an – sau e dobandita, aparand in urma proceselor neoplazice, a traumatismelor sau a administrarii unor medicamente.
Semnele tipice pe care le puteti observa sunt setea accentuata, urinarea frecventa si, ocazional, incontinenta urinara. Pentru un diagnostic precis, se dozeaza obligatoriu concentratia ADH-ului din plasma sanguina.
In cazul sesizarii semnelor specifice, prezentarea la medic este obligatorie, mai ales pentru faptul ca se impune un diagnostic diferential, fata de afectiuni ale ficatului, ale uterului (piometru), ale rinichiului sau, in cazuri de hiperadrenocorticism, hipercalcemie, boli caracterizate prin aceleasi semne clinice.
Pacientii trebuie spitalizati obligatoriu pentru aplicarea “testului de sete” si dozarea ADH-ului.
Liviu Harbuz,
DVM Ph. D
Cum arată buletinul de vot pentru alegerile prezidențiale din 24 noiembrie!