Din noroiul ulitei, in vile de lux

Azi e cel mai tare bodyguard din Romania, medaliat pe plan international  si european la lupte si posesor al unei case imense in cartierul de vile Rosu. Insa Catalin Zmarandescu nu a uitat perioada de saracie pe care a cunoscut-o acum mai multi ani. “Cand m-am insurat, nu aveam nici covoare pe jos, calcam pe ziare. Am riscat enorm participand in meciuri neoficiale, „la negru” in multe tari. Imi era greu, trebuia sa castig fara sa fiu lovit prea grav, deoarece nici un spital nu ma ingrijea. Gandul ca duc bani acasa ma facea sa castig”. Zmarandescu nu e singura vedeta din Romania care a cunoscut saracia lucie. Dupa ce Libertatea v-a prezentat acum cateva zile povestea eroului de la Steaua, Banel Nicolita, azi va dezvaluim istoriile emotionante ale altor VIP-uri autohtone.

La 14 ani, Sorinel Copilul de Aur, care concureaza cu cele mai tari nume la capitolul popularitate printre iubitorii de manele, isi intretine singur familia.

S-a nascut intr-o familie saraca si numeroasa (are sase frati), intr-o casa “carpita”, in Frumusani, langa Bucuresti. Sansa care i s-a oferit, de a deveni vedeta intr-o lume atat de pestrita cum e cea a muzicii de petrecere, nu l-a coplesit. Cea mai mare grija a sa ramane familia, al carei stalp e din punct de vedere financiar. Sorinel a cantat prin toata Europa, dar nu uita perioada cand nu avea nici o pereche de pantaloni sau de incaltari cumsecade. 

In prezent, Sorinel ocupa un apartament in vila impunatoare a celui pe care il considera cel de-al doilea tata al sau, Dan Bursuc, si viseaza la ziua cand le va construi parintilor sai o casa frumoasa.

Catanga a castigat primii ei bani cantand la acordeon

Cornelia Catanga si-a petrecut copilaria si adolescenta pe scena. A inceput sa cante la acordeon de la 9 ani, reusind astfel sa castige si primii ei bani. Dupa ce a primit un astfel de instrument de la unchiul sau, Cornelia il lua cu ea peste tot, in spate, chiar si cand se ducea la scoala. Nu-i pasa ca uneori mergea la scoala pe jos sase kilometri, desculta – ca sa nu-si strice singura pereche de tenisi, si asa destul de rupta! -, cata vreme avea acordeonul la ea. Cand a mai crescut si si-a mai invins timiditatea, se urca in autobuzul care facea legatura intre localitati si il ruga pe sofer sa o duca la scoala, in schimbul unei cantari la acordeon.

De foarte multe ori, cand se intorcea de la scoala, se oprea la birtul din sat si “tragea” o cantare pentru cativa banuti: “Cand stiam ca nu era de mancare acasa, ma opream sa cant la noi la birt. Deja ma cunostea lumea si incepusem sa castig cate ceva!”.

S-a apucat de box pentru ca era gratis

Leonard Doroftei s-a nascut intr-un cartier marginas din Ploiesti. Cand avea 7 ani, tatal lui a murit, iar rolul de cap al familiei a fost preluat de mama. “Lucra ca infirmiera la un spital  si era atat de ocupata ca o vedeam foarte rar”.

Boxul a fost solutia salvatoare pentru Leonard Doroftei, care spune ca era singurul sport pe care si-l putea permite in acel moment: “M-am inscris la box pentru ca nu exista nici un fel de taxa si nu trebuia sa ai echipament de acasa. In plus, mai primeam si cate o bomboana sau o ciocolata de la antrenori”. Astazi, lucrurile s-au schimbat. Boxerul a reconstruit din temelie casa parinteasca si ii asigura intretinerea lunara mamei sale.

Mirabela Dauer a avut prima pereche de pantofi noi la 16 ani

Copilaria Mirabelei Dauer a stat sub semnul absentei tatalui, care a fost arestat ca detinut politic. Mirabela si sora ei au fost crescute de mama lor cu ajutorul unui unchi, care le mai ajuta financiar atunci cand nu o mai scoteau la capat. Interpreta isi aminteste ca mereu se imbraca si se incalta cu ceea ce ramanea de la sora ei, Paula, mai mare cu sapte ani.

Cu hainele se mai descurca, mai dificil era cu incaltamintea. Dar Mirabela nu se plangea: infunda pantofii cu bucati de vata si era sigura ca nu-i vor aluneca din picioare. Abia la 16 ani a avut primii ei pantofi, cumparati de tatal sau: “A dat vreo 200 de lei pe pantofi, ceea ce era enorm pentru noi. Dar beneficiam si eu, in sfarsit, de o pereche noua de pantofi!”.

Zmarandescu: „Ziarele tineau loc de covoare”

Catalin Zmarandescu, colosul cu pumn otel, a dus o lupta dureroasa cu viata. Dar saracia l-a indemnat sa fie intotdeauna invingator, fiind atat de dificil sa intretii o familie cu banii castigati din competitii olimpice. “Cand m-am insurat nu aveam nici covoare pe jos, calcam impreuna cu sotia mea pe ziare. Am rezistat pentru ca a avut rabdare si incredere in mine, iar eu mult noroc”, sustine Catalin.

Fost medaliat pe plan international si european la lupte, Catalin s-a folosit de sporturile de contact pentru a-si croi un rost financiar. “Ma saturasem de diplome si medalii castigate, fituici ce nu-mi tineau de foame. Am riscat enorm participand in meciuri neoficiale, „la negru”, in multe tari. Imi era greu, nu stiam limba respectiva, trebuia sa castig fara sa fiu lovit grav, deoarece nici un spital nu ma ingrijea. Gandul ca duc bani acasa ma facea sa castig”.  Acum are o casa imensa in cartierul de vile Rosu si propriul club de arte martiale – “Steaua Wu-Shu”.

La 10 ani, Daniela Györfi isi ingrijea mama

Putini stiu ca Daniela Györfi aproape ca nu  avut copilarie, fiind nevoita sa se maturizeze de la zece ani. “La 7 ani, parintii mei au divortat. Trei ani mai tarziu, mama mea a suferit un accident la coloana si a ramas paralizata. M-am trezit la zece ani ca trebuie sa stau cu ea prin spital, sa am grija de ea, sa fac curat prin casa, sa gatesc. Abia intrasem in clasa a patra la Liceul de Muzica George Enescu, cantam la viola cand s-a intamplat tragedia. In clasa a opta, cand trebuia sa dau examenul pentru treapta I, am renuntat pentru ca eram cea mai saraca din clasa si nu imi permiteam sa fac meditatii si sa ma pregatesc. Locuiam la bunica mea, care, in momentul cand a aflat ca mama nu se va mai face bine, a vrut sa o trimita la azil. Atunci m-am opus si dupa ceva timp am primit un apartament de la stat. Pentru ca mama a trebuit sa stea doi ani internata in spital si nu aveam bani, decat pensia alimentara pe care o primeam de la tatal meu, am fost nevoita sa fac curat prin casele doctorilor sau asistentelor care o ingrijeau pe mama. In felul acesta le plateam serviciile.”.

Laceanu ducea oile si vitele la pascut

Si Ion Laceanu si-a petrecut copilaria in saracie. Ca sa-si ajute familia, el ducea oile si vitele la pascut in Rosiori de Vede, localitatea sa natala. In timp ce pastea animalele, Ion citea cartile cerute la scoala. Cantatul din frunza sau din solz de peste tinea loc de distractii, pentru ca parintii nu aveau de unde sa-i dea bani ca sa mearga la balci, ca alti baieti de varsta lui.

Era deja vedeta la Bucuresti cand si-a cumparat prima masina. Intr-o zi, mama cantaretului si-a vizitat fiul, care a dus-o la plimbare prin Capitala. Femeie simpla, nu mai vazuse semafoare. Laceanu isi aminteste cu duiosie ca atunci cand pentru banda pe care se afla el a aparut culoarea verde, iar pentru cea de alaturi era rosu, mama lui a exclamat uimita: “Vai, dragu mamii, ai ajuns asa de mare, ca pana si masinile se opresc in fata ta…”

La 13 ani, Nadine a ajuns la orfelinat

Nadine, mulatra cantareata si prezentatoare de televiziune, a avut o copilarie desprinsa parca din telenovele: a fost abandonata de tata, a trait intr-un cartier sarac, intr-o familie dezorganizata, a fost crescuta de o matusa alcoolica, iar la 13 ani a ajuns intr-un orfelinat. Nadine a gasit resursele necesare pentru a reusi in viata, astfel ca la 15 ani incepea cariera de cantareata, apoi a continuat cu televiziunea si a studiat actoria in SUA. Nadine Emilie Voindrouh s-a nascut dintr-o mama romanca si un tata congolez, acum 28 de ani. Atat ea cat si fratele ei au fost abandonati de tata si lasati in grija mamei. Dupa ce si-a refacut viata, mama micutei si-a lasat copiii in grija unei matusi, care i-a crescut intr-un apartament insalubru din Balta Alba. Nici in casa matusii Nadine nu a cunoscut o viata linistita, mai ales ca aceasta obisnuia sa-si inece grijile in alcool si sa uite de copiii pe care ii avea in grija. Acestia isi petreceau cea mai mare parte a timpului pe strazi, traind din mila vecinilor, iar dupa cativa ani au ajuns la orfelinat. Acolo, Nadine a inceput lectiile de canto si de pictura, iar dupa un an a inceput sa se ocupe singura de viitorul ei. Canta in spectacole, s-a mutat intr-o garsoniera inchiriata si a fost cooptata in echipa lui Titus Munteanu, “Scoala vedetelor”.

Ministrul educatiei vindea salata in piata

Actualul ministru al educatiei si cercetarii, Mihail Hardau, provine dintr-o familie cu noua copii.  Nascut la Ocna Mures, in 1947, Hardau s-a confesat pentru Libertatea dupa numirea lui in guvernul Tariceanu. “Tata a murit cand eu eram in clasa a VII-a, iar mama a ramas singura cu noua copii, asa ca de la 14 ani m-am intretinut singur”, declara el. Rememorand acele zile, Hardau a marturisit ca pentru a face rost de bani a fost nevoit sa vanda salata si rosii in piata: “Munceam cu mama la gradina de legume, iar vinerea mergeam la piata si vindeam rosii si salata”. Aceasta nu a fost singura ocupatie a adolescentului Hardau: “Am lucrat la irigatii, am sapat, am carat tevi, am fost la prasit”. Hardau si-a invins insa destinul, alegand calea cartii: “Mama mi-a spus sa invat mult, dar eu nu am stiut ce inseamna asta si se pare ca am invatat mai mult decat trebuia: am intrat primul la facultate si am avut bursa republicana”. Cu toate acestea, chiar si student fiind la Facultatea de Mecanica a Institutului Politehnic din Cluj, Hardau a avut un singur “fas”, pe care il purta si pe ploaie, si pe ninsoare.

La 14 ani, Anastasia castiga bani facand curat in scoala

Anastasia Lazariuc a copilarit in Republica Moldova. Dupa moartea tatalui sau, Anastasia a facut tot posibilul sa-si ajute mama, avand grija de cei trei frati ai sai. Le spala si le calca hainele, iar curatenia in casa era tot “sarcina ei”.

La 14 ani, facea curat in patru clase la scoala, ca sa aduca un ban in casa. Ramanea dupa ore impreuna cu o colega, si ea fara tata, reusind sa stranga 30 de ruble pe luna. Anastasiei nu ii era rusine si nici acum nu ii este jena sa recunoasca prin ce experiente de viata a trecut si care a fost pretul cu care se castiga banii: “E rusine sa furi, nu sa muncesti! Uneori ma ajutau si colegii cand faceam curat!”.

Urmărește-ne pe Google News