ComenteazăAm 72 de ani si am ramas acum, la sfarsitul vietii, singura. Sufar de o boala grea, chinuitoare, care s-a agravat in ultimul timp. Am crize foarte dese de sufocare, ma lupt cu boala, cu saracia si cu singuratatea. Traiesc dintr-o pensie de 850.000 lei vechi. Daca am supravietuit pana acum, in parte s-a datorat existentei in oras a spitalului de boli cronice, unde ma internam in fiecare luna. Aici gaseam medicamente, putina hrana si iarna caldura.
Dar spitalul de boli cronice s-a desfiintat. Acum primesc pe reteta medicamente, dar nu am bani sa mi le cumpar. Sunt medicamente care imi amelioreaza suferinta, Seretide Diskus (puf), Ventolin (puf), dar din pacate acestea sunt mult mai scumpe decat bruma mea de pensie. Ma chinuiesc ingrozitor cu boala si cu singuratatea, acum la batranete. Nu am bani pentru lemne si ma ingrozeste gandul ca voi muri in suferinta, frig si singuratate.
Sunt o batrana cu foarte mare credinta in Dumnezeu, poate cineva ma ajuta si pe mine, macar cu medicamentele pentru insuficienta respiratorie si cu bani de lemne.
Elena Rosca, Zimnicea