Din pictor a ajuns „traficant internațional de droguri”. Cazul tânărului din Arad condamnat pentru că a intrat în țară cu 35 de grame de frunze de coca

E octombrie 2018, primăvară în Argentina. Pentru un tânăr român care se plimbă fără direcție pe străzile din Buenos Aires începe aventura. Urmează patru luni de viață mai departe decât a fost vreodată. Cască ochii la bulevardele mari și la clădirile care îi par europene, observă bogăția detaliilor arhitecturale, însă ceva îl încântă mai tare ca orice făcut de om: vegetația. Unde pășește, vede plante noi, ciudate, interesante. Dintre toate, din prima plimbare îi rămâne în gând „cel mai mare și mai spectaculos ficus”.

Matei Păcurar este pictor și a studiat îndeaproape ficușii înainte să-l vadă pe cel mai frumos dintre ei într-un parc din capitala argentiniană. În 2017 a umplut un perete din spațiul experimental „Launloc” din Cluj-Napoca cu un puzzle care descompune și recompune obsesiv și poetic aceeași plantă – printre cele nouă tablouri, o pânză cu frunze de ficus pictate cu tușe de ulei aprins și o placă de beton întipărită cu nervurile frunzelor. 

Recomandări

Dosarul 10 August 2018: reperele unui proces început cu 5 ani întârziere. Coloneii Cucoș, Cazan și Sindile sunt la câteva luni de achitare

Interesul pentru plante și pasiunea lui Matei pentru a le reda în pictură a început cu trei ani înainte de a păși ca student Erasmus pe străzile din Buenos Aires.

Nu luase niciodată în viața lui nici măcar o amendă. 

„Da, am niște frunze” – declarația din aeroport

Planul, susține Matei, era să lipească frunzele de coca pe o bucată de pânză pentru lucrarea sa de disertație. Voia să „folosească elemente din natură ca simbol al locurilor exterioare care l-au influențat și inspirat”, așa cum notează și consilierul de probațiune arădean care l-a evaluat pe Matei Păcurar. 

Când a plecat din Buenos Aires, a luat o valiză mare în care și-a împachetat viața din ultimele luni. Deasupra hainelor a așezat cuminte frunzele de coca. 

Pe aeroportul din Cluj, vameșul care îi controla pașaportul i-a aruncat și întrebarea „aveți ceva de declarat?”, în urma unei „analize de risc”. Ulterior, polițistul a explicat că „analiza de risc” a însemnat doar că a văzut un băiat cu păr lung venit din America Latină.

Recomandări

Similitudini în programele de guvernare: decalogul USR – AUR

Matei a răspuns fără să clipească: „Da. Am niște frunze”.

35,7 grame de artă 

Doi ani mai târziu, prim-procurorul DIICOT Cluj, Raul Radmacher, nu crede în arta lui Matei. Din contră. Procurorul argumentează că tânărul pictor nu merită vreo circumstanță atenuantă. Cere o pedeapsă mai mare decât cei 3 ani, 2 luni și 10 zile pe care i-a primit în primă instanță pentru trafic internațional și deținere droguri de mare risc, sentință dată de Tribunalul Cluj.

Imaginile picturilor realizate, reliefând, printre altele, palmieri, frunze similare celor de ficus, fac îndoielnică susținerea inculpatului asupra intenției sale de a utiliza frunzele de coca în scopul încrustării acestora pe pânză. Se observă că inculpatul nu a utilizat niciun fel de părți organice ale plantelor în realizarea picturilor sale.

Prim-procurorul Raul Radmacher în motivarea apelului lansat de DIICOT Cluj:

Povestea condamnării lui Matei Păcurar a ajuns pe primele pagini ale ziarelor la începutul anului, când judecătorii Înaltei Curți au decis că nu se poate renunța la încadrarea de trafic ilicit internațional de droguri de mare risc în cazul tânărului pictor arădean. 

Recomandări

Hoție la Castelul Peleș. Casa Regală și statul român, furați de rețeaua angajaților prin metoda biletelor revândute

„În situația în care o persoană călătorește în România cu avionul având asupra sa droguri, acestea se consideră introduse în țară (cu consecința consumării infracțiunii) în momentul în care persoana aflată la bordul aeronavei trece frontiera, intrând în spațiul aerian, fără ca efectuarea controlului vamal să prezinte relevanță în privința consumării infracțiunii”.

Dincolo de tehnicalitățile juridice explicate în dosarul său, se ascunde povestea unui tânăr artist de 26 de ani, care riscă acum să ajungă în spatele gratiilor.

„Cum să te gândești că niște frunze de 7 lei te pot duce la o condamnare?”

Înainte de a se urca în avionul spre casă, era fericit. A trăit ca-n povești în Buenos Aires. „Această bursă a fost un vis devenit realitate. Am ajuns acolo la mijlocul lui octombrie, când doar ce începea primăvara. Era splendid”, spune tânărul.

Acolo a lucrat în serigrafie, făcea tricouri cu desenele lui. Așa a reușit să strângă banii necesari pentru a lua un autocar spre nordul țării, unde voia să viziteze comunitățile indigene de la poalele Anzilor.

La o tarabă de suveniruri a dat peste frunze de coca uscate, ambalate în pliculețe de aproximativ 10 grame. Auzise că, pe lângă energia pe care o simți după ce le mesteci, frunzele de coca pot să amelioreze starea de rău cauzată de altitudinea înaltă cu care nu ești obișnuit. Consumul de frunze de coca din Argentina este unul tradițional, are rădăcini în nord-vestul Argentinei, este legal și extrem de răspândit, indiferent de clasa socială. Beneficiile frunzelor de coca au fost menționate în mai multe studii, atât la nivel social, cât și ca un „remediu” pentru dureri.

Matei a vrut experiența localnicilor. A luat un plic și a mestecat câteva frunze.

Apoi i-a venit o idee: să folosească frunzele în lucrarea de disertație pe care trebuia să o expună la Universitatea de Arte și Design din Cluj-Napoca. S-a întors și a mai cumpărat trei punguțe.

„Sunt pasionat de ceea ce înseamnă legătura dintre elementul vegetal și structura umană. Am cumpărat acele frunze cu gândul la lucrarea de diplomă, în care urma să le colez pe suprafața picturală. Nu m-am gândit nicio secundă la impactul pe care îl va avea această decizie. Cum să te gândești că niște frunze de 7 lei te pot duce la o condamnare? E absurd”, susține tânărul.

O lucrare de cercetare publicată în National Center for Biotechnology Information – parte din Biblioteca Națională de Medicină a Statelor Unite, o ramură a Institutelor Naționale de Sănătate – arată că este nevoie de peste 200 de kilograme de frunze pentru a le transforma într-o pastă, în urma unui proces chimic complicat. Pastă care, la rândul ei, este supusă altor procese chimice pentru a deveni pulbere de clorhidrat de cocaină, gata de utilizare. În aceeași lucrare se face o comparație cu pliculețele de ceai de coca interzise la import în mai multe țări:

„Pentru a obține un kilogram de pastă, ar fi necesare peste 800.000 de pliculețe de ceai. Este mult mai ușor să cumperi produsul – cocaina – decât să o faci tu”, explică autorul lucrării.

Pictura rămâne oaza de liniște

Matei continuă să picteze. Așa îl găsim, la trei ani de când s-a trezit din viața unui pictor în viața unui acuzat de trafic internațional de droguri. E o amiază de februarie și tânărul e pătat de culori în atelierul lui din Arad. Lucrează, de fapt, în apartamentul bunicilor săi, de când și-a început studiile de doctorat la Arte, în urmă cu doi ani.

Am spațiu fain să lucrez aici, să-mi fac treaba. Mai lejer un pic. Mai ales în perioada asta, no, nu mai vreau haos.

Matei Păcurar, artist:

E prima oară când vorbește cu presa despre altceva decât artă. Încă de când era puștan a ajuns cunoscut pentru tablourile sale. Recent chiar a câștigat și premiul pentru pictură la Bienala Internațională de Artă Arad.

„Eu am fost condamnat pentru trafic internațional de droguri. Această încadrare înseamnă o sentință de la 7 la 15 ani. Prin toate circumstanțele atenuante, am fost condamnat la 3 ani și două luni cu executare. Adică ceva ireal pentru fapta mea. Pentru că am adus 35 de grame de frunze de coca – care într-adevăr e stipulată în tabelul de substanțe interzise. Precum e cocaina, așa e și frunza de coca. Dar e aberant”, crede Matei.

Nimic din ceea ce i se întâmplă din februarie 2019 nu l-a oprit însă din pictat. Îl ajută să-și păstreze luciditatea, în timp ce așteaptă decizia justiției române. Între timp, pregătește o expoziție. 

„Nu mă las așa doborât de chestii d-astea”, explică artistul arădean.

Cuvintele lui par încrezătoare, însă nu și tonul, ezitarea, pauzele de oftat. Iar modul în care răspunde la primele întrebări seamănă cu reacția la o audiere. E extenuat și se luptă cu depresia și anxietatea din primăvara lui 2019, de când s-a scuturat definitiv de cuvintele liniștitoare ale vameșilor: „De la aeroport, toată vorba polițiștilor era să fiu liniștit, că nu se întâmplă nimic. După ce a ajuns totul la procuratură, a început distracția”. 

Presiunea la care este supus de trei ani i se pare fără sfârșit. „Dar știu că o să se termine la un moment dat. Simt că mi s-a furat un anumit mod de relaxare psihică. Eu nu văd procesul ăsta un proces pierdut, pentru că știu care sunt adevărul și realitatea, dar dacă se va întâmpla… ăă”, spune și se blochează. 

Refuză să vorbească despre scenariul în care condamnarea definitivă îl trimite la închisoare.

„Eu sunt mândru de el. Sunt mândru de ambii mei copii”

De când Matei își împarte timpul între pictură, declarații și învățarea limbajului rigid al justiției, viața s-a schimbat pentru toți ai lui. „Cum să spun? Toată familia trăim într-un chin zi și noapte”, spunea tatăl lui Matei într-o discuție purtată la sfârșitul lunii februarie cu reporterii Libertatea.

Sculptorul arădean Mihai Păcurar, cu vocea unui tată frânt de neputință, a enumerat pe repede-nainte câteva din realizările lui Matei. N-au cum să încapă toate în discuție, dar insistă că are un băiat tare modest, deși „e un un băiat eminent! Licența a luat-o cu magna cum laude, disertația la master o luat-o primul, examenul de admitere la doctorat – primul, cu 10!”.

Era o pânză mare cu un personaj după Velázquez la baie. Și toată pânza era acoperită cu aceste frunze. Peste personaj, peste aburii ăia. Era o pânză mare pentru care l-a lăudat profesorul lui.

Sculptorul Mihai Păcurar, tatăl lui Matei:

Matei n-a mai folosit frunzele în colaj. Le-a pictat. Înainte de asta „a făcut multe colaje, cu care a luat și premii în Belgia. Nu e vorba de pictura clasică. El a făcut pictură – bine, aici l-am ajutat eu – cu niște reliefuri cu betoane, cu tot felul de lipituri de colaje. El nu a fost, ci încă este într-o perioadă de încercări. Are numai 26 de ani”, a spus Mihai Păcurar.

Acum, mezinul său, premiat și lăudat în țară și peste hotare, așteaptă o decizie care poate să-i scurteze viața în libertate cu mai bine de 3 ani.

„Nici-deloc!”, a zis cu hotărâre părintele când e întrebat dacă a fost vreun moment supărat pe Matei.

„Eu am doi copii, suntem o familie de artiști. Cel mare e sculptor. Tot timpul, comportamentul meu nu a fost tată-copil. Am fost prieteni. Ambii copii au crezut mult în mine. Eu nu i-am îndemnat să ajungă artiști, ei au vrut. Dar am fost tot timpul prieteni, toți trei”, a menționat sculptorul Mihai Păcurar.

În vocea părintelui nu s-a strecurat nicio urmă de supărare. Nu pe Matei. Supărarea vine când încearcă să cuprindă realitatea și așteptarea chinuitoare prin care trece mezinul său.

„Șocul mare a fost când… când ne-am dus la primul avocat și a zis «domnule, dar asta e legislația». «Domnule, dar frunza e drog?» «Asta e legislația!» A fost efectiv un șoc pentru mine, nu am crezut!”, a spus tatăl pictorului din Arad. Nu poate crede că fiul lui ar putea ajunge în spatele gratiilor ca „traficant internațional de droguri”. S-a întreabat dacă justiția chiar înseamnă dreptate în România.

La o lună și jumătate după discuția cu reporterii ziarului Libertatea și înainte de publicarea acestui articol, sculptorul Mihai Păcurar s-a stins din viață, la vârsta de 66 de ani, la Arad.

Ofițerul de probațiune și evaluatorul ANA îl descriu pe Matei: „sincer”, „cu risc mic de a comite noi infracțiuni”

Din paginile dosarului care se judecă în acest moment la Curtea de Apel Cluj-Napoca reiese că nu doar tatăl este consternat, ci mai toți care l-au cunoscut pe Matei Păcurar, de la ofițerul de probațiune din Arad la evaluatorul Agenției Naționale Antidrog (ANA).

„Nu este cunoscut cu antecedente penale și nici nu a fost sancționat contravențional. Atât el, cât și familia sa sunt îngrijorați, stresați, epuizați și indignați în același timp de situația în care se află inculpatul. Actualmente, înțelegând gravitatea introducerii în țară a acestor frunze de coca, inculpatul manifestă o atitudine sinceră de regret pentru acțiunea sa”, notează consilierul de probațiune din Arad.

Nici managerul de caz de la ANA nu recomandă „includerea într-un program integrat de asistență pentru consumatorii de droguri”. A notat și sinceritatea tânărului pictor, care a recunoscut inclusiv că a consumat jumătate de pastilă de ecstasy la un party din Berlin și a fumat canabis în timpul unei burse Erasmus în Belgia.

La fel apare și în ochii judecătorului care-l condamnă în primă instanță la 3 ani, două luni și 10 zile de închisoare.

„Aplicarea unei pedepse mari ar avea anumite consecințe negative asupra persoanei, în special în planul evoluției educaționale și profesionale. În plus, inculpatul nu are antecedente penale și este o persoană sinceră. Pentru aceste motive, pedepsele vor fi aplicate la nivelul minimului prevăzut de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, reduse în urma incidenței efectelor circumstanțelor atenuante”, notează în motivare judecătorul Mihai-Ștefan Ghica de la Tribunalul Cluj.

Procurorul DIICOT vrea pedeapsa mai mare

Însă imaginea care reiese din cuvintele procurorilor de la DIICOT Cluj e cu totul alta: în apel au cerut o pedeapsă fără circumstanțe atenuante pentru Matei Păcurar. Chiar dacă ele sunt recomandate și de procurorul care a întocmit rechizitoriul inițial. 

În lipsa circumstanțelor atenuante, Legea 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri prevede o pedeapsă cu închisoarea de la 7 la 15 ani pentru introducerea în țară a unor droguri de mare risc.

„Subliniem că inculpatul a fost nesincer pe parcursul întregului proces penal, contrazicându-se chiar pe parcursul aceleiași audieri. Totodată, considerăm că nu a oferit o explicație plauzibilă și apreciem că nu are nicio relevanță că inculpatul a predat frunzele de coca din proprie inițiativă”, notează în motivarea apelului prim-procurorul DIICOT Cluj, Raul Radmacher.

Acesta opinează că tânărul pictor nu ar fi predat cele patru pliculețe de frunze, în cazul în care vameșul nu l-ar fi întrebat dacă are ceva de declarat la ghișeul control pașapoarte de pe aeroportul din Cluj-Napoca.

„Dacă această întrebare nu s-ar fi pus, este aproape sigur că nu s-ar fi descoperit faptele comise de inculpat”, scrie procurorul Radmacher.

Un precedent: 3 ani cu suspendare pentru de cinci ori mai multe frunze de coca

Pentru fapta comisă de tânărul pictor există și un precedent. În 2011, judecătorii Tribunalului Ilfov au aplicat o sancțiune de 3 ani de închisoare cu suspendare unui bărbat care a fost depistat cu 203,81 grame de frunze de coca pe Aeroportul Otopeni, adică o cantitate de cinci ori mai mare decât cea adusă în bagaj de Matei Păcurar.

Și în acest caz, inculpatul a declarat de bunăvoie că are în posesie frunze de coca odată aterizat pe Otopeni.

„Din experiența mea, când vorbim despre pedepsele date cu suspendare, am avut de-a face cu infracțiuni care vizau traficul internațional de droguri de risc. Este destul de greu pentru drogurile de mare risc, având în vedere încadrarea juridică, să se ajungă la o pedeapsă sub trei ani. Eu, în cazurile în care am fost implicat ca apărător, am obținut soluții favorabile încă de la instanța de fond. Dar, repet, a fost vorba de trafic internațional de droguri de risc, nu de mare risc, unde pedepsele sunt mai mici, 3-10 ani”, explică avocatul bucureștean Adrian Nănuț.  

Și chiar dacă primește o sentință minimă, cu circumstanțe atentuante, pentru trafic internațional, ceea ce ar putea să-l trimită oricum în spatele gratiilor pe tânărul pictor este a doua încadrare pentru deținere de droguri de mare risc, care-n prima instanță i-a adus un spor de 3 luni lui Matei Păcurar.

În ciuda unei prime sentințe, tânărul artist nu se poate obișnui cu ideea că ar putea fi cu adevărat închis. Așteaptă cu speranță deznodământul și între timp pictează. În haos, pictura e tot ce i-a rămas.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro