ComenteazăMoș Vasile este personaj pitoresc, cu părul negru ca abanosul, în ciuda vârstei, și dinți îmbrăcați în metal argintiu, provenit dintr-o familie cu zece frați, iar la rândul său este tatăl a trei copii. Are 38 de nepoți, 18 strănepoți și 3 stră-strănepoți, notează Monitorul de Vrancea. Vasile Matei a reușit să supraviețuiască războiului, să evadeze din prizonierat, să caute de sănătate, ca sanitar, toți sătenii zonei timp de mai bine de trei decenii, să le scoată dinții și măselele care-i înnebuneau de dureri, lucru pe care zice că-l mai face și astăzi, chiar acolo, la el în bătătură. Trăiește „singur, cu Dumnezeu” în căsuța lui cu grădină în care are câteva găini, cinci pui de mâță și doi căței.
„Când eram în război, în Cehoslovacia, m-au dat și pe mine la școala sanitară, că nu mai erau sanitari… O lună a durat școala, după aia m-au trimis să adun răniții, să-i pansez, să-i îngrijesc. Da uite așa, când m-am întors, am avut meserie: 12 ani sanitar la chirurgie, la Spitalul Vidra, după aia încă vreo 30 de ani sanitar, sau asistent, cum se spune, la dispensarul din comună. Eheee… Inspectam toată zona, mă duceam acasă la bolnavi, făceam tratamente la lume, la copii… Aveam farmacie în sat aici și dădeam medicamente. În ăștia 30 de ani am mers pe jos de cred că am înconjurat pământul!”, zice moș Vasile, pentru sursa citată.
Grație faptului că a fost sanitar, a scos și măsele, oamenii preferând să meargă la el, decât să bată drumul până la dentist.
„Am scos și măsele! Daaaa… Și acum mai scot. Oamenii mă știu, și decât să se ducă atâta drum până la dentist, vin aici la mine că știu că îi scap de necaz! Să nu credeți că nu vine mai în fiecare săptămână cineva!”, spune el, scoțând tacticos, dintr-un dulăpior hârbuit, din magazie, instrumetarul său străvechi, ruginit: patru clești de extracție de mărimi diferite.
„M-am născut acum 95 de ani, într-o zi cu Regele Mihai, pe 25 octombrie. Numa că până m-au trecut în acte, s-a făcut 3 noiembrie. Aici în sat m-am născut, zece copii am fost la părinți. Doi au murit de mici, am mai rămas opt. Viață grea, ce să vă zic… Cu toate astea, am făcut școală, 7 clase cum era pe atunci, aici în Viișoara. Tata a fost concentrat în primul război, dar nu l-au luat pe front. A trăit 102 ani. Eu am fost, și după ce m-am întors, în 1946, m-am însurat cu prima soție. Nu am avut copii cu ea, că a murit de tânără, la 24 de ani, era însărcinată. Au luat-o rușii s-o ducă peste vale, era să se înece și s-a îmbolnăvit și a murit. A doua oară m-am însurat în 1948 și cu ea am trăit, am făcut trei copii, gospodărie… A murit și ea acum 12 ani, a avut sperietură mare când băiatul a vrut să taie un copac cu drujba și a avut un accident… Și acum trăiesc aici, unde am trăit o viață, da am copii buni, mulțumesc lui Dumnezeu, două fete și un băiat care vin împreună cu ai lor pe la mine mereu, îmi aduc de toate”, spune moș Vasile.
Spune că a ajuns la 95 de ani datorită unei vieți echilibrate, urmând sfatul tatălui său: fără țigări, fără băutură în exces și cu mâncare cât mai naturală! Singurul lucru care-l necăjește zice că e amețeala care-l mai ia de cap câteodată și moleșeala picioarelor, motiv pentru care nu pleacă din ogradă fără bastonul lui de încredere.
Sursa foto: Monitorul de Vrancea