Diplomatia, cimitirul elefantilor

de amicitie cu puternicii zilei. Nu o sa ma refer aici la diplomatii de cariera, la cei cu adevarat competenti si care au si pregatirea necesara. Sunt atat de putini, incat prezenta lor nici nu se observa. Ma refer la marea masa a politicienilor faliti sau obositi sau la rubedeniile celor mai vioi, care isi gasesc refugiul caldut la cate-o ambasada. De 13 ani de cand sunt in presa nu am auzit de vreo fapta de arme notabila a vreunui ambasador. Cu exceptia actualului ambasador in Irak, Mihai Stuparu, majoritatea diplomatilor romani se complac intr-un dulce anonimat. De teama sa nu faca „ceva” care sa supere pe „cineva”, prefera sa nu faca nimic. Se multumesc doar sa numere diurna si sa calculeze cate masini pot aduce in tara cu scutire de vama.
Pagubosul sistem pare sa fie perpetuat si de actuala Putere. Chiar luni, fostul vicepremier Gheorghe Seculici a recunoscut senin ca i s-a propus un post de ambasador ca sa nu sufere pentru pierderea functiei in Executiv. Spre cinstea lui, Seculici a refuzat.
in asemenea conditii, sa nu ne mai miram ca in strainatate Romania este cunoscuta doar prin intermediul stirilor de presa negative. Este firesc, atat timp cat politica de personal diplomatic se face dupa criteriul „o fi el prost, da-i prostul nostru”.

Urmărește-ne pe Google News