Unul dintre elevii Colegiului Goethe și-a înregistrat directoarea, în toamna anului 2017, la mai bine de un an după ce profesorul de Limba Română Luigi Bambulea – care a absolvit trei facultăți (Litere, Istoria Artei și Teologie) și a luat nota 9,45 la proba scrisă (media totală 9,58) a examenului de Titularizare – a aflat de la conducerea instituției de învățământ că nu i se mai prelungește contractul la catedră, fără a primi o explicație.
Astfel, Ramona Costache, directorul Colegiului Goethe, poate fi auzită în acea înregistrare, spunând că a avut grijă ca profesorul ”(…) să nu mai vină aici”.
Reamintim că orele profesorului Bambulea au fost împărțite, după plecarea acestuia, între Cristina Florescu, care a luat cu aproape trei puncte mai puțin decât profesorul Bambulea (6,90) la proba scrisă de la Titularizare în 2016, același an în care și profesorul Bambulea a susținut examenul, și Simina Croitoru, profesoară ieșită la pensie cu relații la nivelul sindicatelor din educație. Am documentat acest episod în articolul de aici.
Redăm mai jos discuția înregistrată de elev:
Ramona Costache: Bun. Mergem mai departe, că eu știu că acolo e buba. Hai, mergem mai departe.
Ramona Costache: Voi aveți impresia că noi suntem vai și voi sunteți șmecheri.
Elev: Noi îl avem pe domnul Bambulea din clasa a IX-a.
Ramona Costache: Dar nu mă interesează. Eu am avut grijă să nu mai vină aici. Mai departe!
Elevul care a înregistrat discuția în 2017 era în clasa a XI-a. Chiar dacă nu l-a avut diriginte pe Luigi Bambulea, tânărul, ca mulți alți elevi, l-a îndrăgit pe profesorul care i-a predat Limba și literatura română din clasa a IX-a și i-a pus la dispoziție înregistrarea pe care profesorul o dă acum presei.
De altfel, despărțirea de Colegiul Goethe a fost grea și pentru profesorul Bambulea. Înainte să plece, acesta le-a lăsat un mesaj pe Facebook elevilor.
„Dragilor, ezit și evit să vă scriu, cum poate v-ați dat seama, de ceva timp, din mai multe motive. Mai întâi, nu am știut până ieri după-amiază – ce să vă spun, ce să vă transmit, care e deznodământul situației noastre. Mi-e greu să formulez niște fraze clare și care să nu ne doară (…) Să fim însă, așa cum v-am propus întotdeauna, demni și onești“, le-a scris profesorul pe 10 septembrie 2016, cu două zile înainte să înceapă școala, elevilor cărora le-a fost diriginte.
Așa își încheie profesorul Bambulea mesajul de rămas-bun de la elevii săi:
„Aveți grijă de sufletele și de mințile voastre, fiți mereu demni, apelați oricând la mine (până acum mi-ați fost și elevi, de acum îmi veți fi doar prieteni) și nu fiți prea triști”
Atât înainte, cât și după plecarea profesorului Bambulea, părinții elevilor acestuia au cerut ferm revenirea asupra deciziei, invocând ca argument calificarea acestuia. În plus, în memoriul adresat de părinți se menționează că unii dintre ei au în vedere mutarea copiilor la altă școală în cazul în care directorul Ramona Costache nu revine asupra deciziei.
Replica profesorului Bambulea la afirmațiile directoarei Colegiului
La aproape 4 ani după plecarea sa, profesorul spune că nu mai are așteptări de la conducerea Colegiului Goethe, însă dorește să-i răspundă Ramonei Costache care, printre altele, l-a acuzat că a lucrat la Trinitas și a susținut că, de fapt, orele sale au fost date doar Siminei Croitoru, care ar fi luat o notă mai mare decât el.
„Dacă domnia sa ar fi dorit să continue colaborarea cu mine, ar fi avut la dispoziție soluția de a-mi oferi continuitatea pentru Limba română cel puțin la clasa căreia îi eram diriginte, completându-mi norma cu orele de Literatură universală (eram singurul absolvent de Filologie la acea catedră care absolvise o secție universitară specializată în acest sens) sau cu orele de Istoria religiilor (pe care le primisem, oricum, la 11 sau 12 clase de liceu, în anul școlar 2015-2016“, a explicat profesorul pentru Libertatea.
Totodată, Bambulea mai afirmă că nu este singurul cadru didactic care a fost neîndreptățit.
„Sunt și alți profesori (impecabili profesional) la a căror colaborare s-a renunțat (în ciuda necesarului de personal) (…) Îndepărtarea fiecăruia dintre noi probează o viziune, o concepție, un stil de a face administrație. Iar victimele nu am fost noi, ci elevii.“
Mai jos puteți citi răspunsul integral: