ComenteazăAdina Romanescu este din 2012 director adjunct al Liceului Teoretic de Informatică Grigore Moisil, iar din octombrie 2020 a fost numită director general. Un an mai târziu a fost numită „directorul anului” în România, distincție înmânată de președintele Klaus Iohannis.
Școala 9 a petrecut o zi în liceu, a vizitat mai multe clase, a asistat la ore de română, de franceză, de matematică și de muzică. A intrat în laboratoarele de fizică unde capetele copiilor de clasa a X-a abia se vedeau peste monitoarele negre, dar și în săli de clase unde copii din clasa a V-a făceau primii pași în programare. Directorul s-a așezat mereu în bănci cu elevii, unde a găsit loc, a stat în spatele clasei, le-a zâmbit copiilor, le-a făcut cu mâna și unora le-a promis că o să le dea „like” pe Facebook.
În argumentația pentru decernarea titlului de director al anului au fost invocate proiectele europene câștigate de liceu. Numai în anul școlar 2021-2022 erau în implementare la liceu nouă proiecte finanțate de Comisia Europeană. Iar toate aplicațiile au fost scrise de echipe de profesori de la școală, refuzând inclusiv sprijinul Primăriei. „Le-am mulțumit, dar poate sunt școli care chiar au nevoie de ajutor la scrierea proiectelor și pot să îi ajute pe ei”, explică Adina Romanescu. Printre motivele invocate pentru decernarea premiului au fost aduse în discuție și ghidurile create de echipa liceului, coordonată de director despre utilizarea social media în școli și în activitatea didactică, dar și despre resurse educaționale și instrumente pentru învățarea online.
„Din primul moment, am simțit că este o distincție a școlii și m-am bucurat mult să văd cum colegii mei de cancelarie sunt apreciați pentru eforturile lor. M-am bucurat să văd că tot ce se întâmplă la noi, în special această comunicare profesori-elevi-absolvenți-părinți-comunitate, dă rezultate foarte frumoase”, crede Adina Romanescu.
Directorul nu trebuie să fie doar manager, ci și lider
Un director trebuie să fie mai mult decât manager, crede Adina Romanescu. „Cred că în școli trebuie să avem în aceste poziții formale de director liderii informali din școlile respective, persoana pe care o desemnează cancelaria pentru ca școala respectivă să își dezvolte și mai mult specificul culturii organizaționale”, crede aceasta.
Profesor de educație antreprenorială, Adina Romanescu își încurajează elevii să își facă propriile afaceri, să nu fie doar rotițe în angrenajul corporatist. Spune că avem de recuperat foarte mult în privința educației antreprenoriale în România: pe de o parte fiindcă este o zonă cu viteză foarte mare de dezvoltare, dar și pentru că presupune niște competențe pe care școala din România nu le cultivă suficient.
„Discutam des și cu elevii mei: până la urmă avem programatori străluciți și sunt cunoscute peste tot în lume rezultatele lor la competițiile IT. Dar în același timp nu avem foarte multe companii chiar inițiate de români, ne mândrim numai cu câteva exemple. De aceea le spuneam de multe ori că aveam așteptări de la ei să nu fie doar angajați performanți în companiile altor persoane, mi-ar plăcea tare mult să inițieze ei propriile afaceri și să dezvolte în timp companii de succes mondial”, crede Adina Romanescu.
La finalul anului trecut, educația antreprenorială a devenit materie obligatorie în școlile românești.
„Elevii trebuie să lucreze la dezvoltarea emoțională la fel de mult ca la problemele de matematică”
Când vorbește despre elevi, fața i se luminează. Păstrează pe birou un teanc de câteva sute de post-it-uri pe care elevii i-au scris mesaje, în amfiteatrul în care s-au întâlnit prima dată după ce a fost premiată.
Adina Romanescu crede despre toți elevii români că mai au de recuperat în zona dezvoltării personale. „Nu i-am stimulat destul”. Nu pentru a învăța, fiindcă aici există sute de eforturi în toată țara, ci pentru a ști că este în regulă să greșească.
„Nu am reușit să le transmitem bine ideea că fiecare persoană are lucruri pe care le face bine, că trebuie să aibă încredere în propria persoană, că este important să comunice foarte mult cu cei din jur, că e nevoie de un nivel de dezvoltare emoțională ridicat și e important să lucreze la asta la fel de mult ca la problemele de matematică”, explică Adina Romanescu.
Liceul în care cutreieră roboți
Atât dezvoltarea personală, cât și pregătirea în tehnologiile viitorului merg în paralel în liceul ei. La CyLiis – Centrul de pregătire pentru performanță la disciplinele STEM (Science, technology, engineering, math), organizat în liceu, se construiesc acum roboți pentru a participa la o nouă competiție internațională. Robotul trebuie să culeagă niște cuburi de pe jos, să învârtă un mecanism aflat la 40 de centimetri deasupra solului și apoi să așeze cubul pe un fel de platou, precum cele de prăjituri, din mijlocul arenei.
Codrin și Anton, amândoi olimpici naționali, îmi prezintă mașinăria care arată ca un minifrigider de cameră pe roți, controlat prin telecomandă. Cei doi fac parte din clubul CyLiis.
Coborâm împreună în laboratorul unde au fost creați roboții bucată cu bucată. Acolo sunt imprimantele 3D, bancurile de lucru, uneltele și e locul unde prind viață toate ideile elevilor. Deși e ordonat ca pentru „o vizită oficială”, are toate urmele unui atelier de lucru și de creație. „Ordine în dezordine”, cum le spune, din ușă, profesoara care îi coordonează.
„Avem șase școli din mediul rural în care derulăm un proiect «Dăruiește un robot», cărora le-am oferit un kit de robotică, iar mentorii noștri îi învață cum să folosească acel kit. Avem și un concurs de matematică, informatică și fizică – Peppers++ -, pe care-l organizăm, suntem la a doua ediție. Participă elevi de gimnaziu din 26 de județe și din Republica Moldova”, povestesc, unul peste altul, elevii în laboratorul lor.
Adina Romanescu stă și se uită la ei, îi întrerupe și povestește cine, la ce olimpiadă a fost și când. Copiii se simt jenați de atenția primită, dar directoarea le explică: „Nu asta vă definește, dar e important să spuneți”.
Articolul integral, în Școala 9.