ComenteazăComisia Europeană vrea să elibereze certificate digitale de vaccinare, numite „Digital Green Pass”, care le-ar permite celor imunizaţi să călătorească şi să se mişte mai liber.
Preşedintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a scris luni, 1 martie, pe Twitter: „Digital Green Pass le-ar face europenilor vieţile mai uşoare. Scopul este să le permită treptat să se mişte în siguranţă în Uniunea Europeană sau în străinătate, pentru muncă sau turism”.
Comisia ar urma să vină cu o propunere legislativă concretă în această lună.
Ţări din sudul Europei, precum Grecia sau Cipru, ale căror economii se bazează foarte mult pe sectorul turistic, susţin puternic un astfel de „paşaport”, încercând să-şi resusciteze turismul.
Implementarea unui sistem al paşapoartelor de vaccinare ar putea lua, din punct de vedere logistic, cel puţin trei luni. Însă, dincolo de provocările tehnice, propunerea vine la pachet şi cu o serie de probleme etice, având în vedere că până în acest moment, doar 6% din populaţia statelor UE a fost vaccinată, potrivit Deutsche Welle.
Iniţiative similare există şi la nivel naţional. Israel, care a reuşit să-şi vaccineze 39% din populaţie, a implementat deja un astfel de program: „permisul verde”, care le dă celor vaccinaţi acces la săli de sport, concerte şi restaurante.
Şi Danemarca a anunţat că are planuri să introducă un paşaport digital de sănătate, scrie revista Time.
Paşapoartele ar putea amplifica şi mai mult unele inegalități
„Paşapoartele de imunitate promit o cale de a ne întoarce la o viaţă economică şi socială mai normală”, comentează, în Scientific American, Nicole Hassoun şi Anders Herlitz, care studiază etica sănătăţii publice. Dar câtă vreme vaccinurile sunt distribuite inegal în raport cu rasa, clasa sau naţionalitatea, „nu este evident că (paşapoartele, n.r.) ar fi o variantă etică”.
„Dacă vaccinurile vor deveni un paşaport pentru a face anumite lucruri, atunci vom fi martori la cum rămân şi mai mult în urmă comunităţile care deja au fost cel mai grav afectate de COVID”, spune Nicole A. Errett, expert în sănătate publică la Universitatea din Washington, pentru The New York Times.
Până la redactarea unor propuneri concrete despre cum ar arăta un sistem de paşapoarte de imunitate, părerile sunt împărţite şi în România.
„Un instrument de încurajare”
Pentru Radu Uszkai, specialist în filosofie politică şi etică aplicată, interesat de etica vaccinării, paşapoartele de imunitate „ar putea fi o idee excelentă pentru a stimula oamenii să se vaccineze. Pe de altă parte, dacă nu suntem atenţi la cum construim naraţiunea morală în sprijinul acestei idei, s-ar putea să nu progresăm deloc”.
Uszkai crede că avantajele aduse de astfel de documente i-ar putea convinge pe cei ezitanţi cu privire la vaccin.
„Mirajul mersului la all-inclusive în Bulgaria sau Grecia ar putea constitui un fel de armă de luptă împotriva propagandei antivaccin. Dacă acceptăm cu toţii că depăşirea pandemiei e imposibilă în absenţa atingerii imunizării colective şi în contextul în care nu avem o lege care să ne oblige să ne vaccinăm, pare a fi o soluţie preferabilă. Este clar mai puţin restrictiv, pentru că poţi trăi fără să te duci la schi, în Austria, sau într-o vacanţă în Maldive”, explică Uszkai, cercetător cu un interes particular pe etica vaccinării.
Atât timp cât toată lumea care vrea să facă vaccinul poate să-l facă, mi se pare că e perfect OK să fie folosit paşaportul inclusiv ca un instrument de încurajare a mai multor persoane să-şi facă vaccinul.
Daniel Sandu, sociolog:
Situații în care un vaccin te condiționează în prezent
Ideea de a cere la intrarea într-o ţară sau în anumite spaţii (de pildă, spitale, universităţi etc.) nu este una nouă. Există, de exemplu, „cardul galben”, un document care atestă că o persoană a fost vaccinată împotriva febrei galbene, fără de care nu se poate intra în anumite ţări.
Tot din raţiuni de control epidemiologic. Însă, de obicei, obligativitatea unor astfel de documente se referă la vaccinuri pentru care nu există probleme de stocuri, nu există o cerere care să depăşească posibilitatea de furnizare a vaccinului respectiv, cum este cazul serurilor împotriva COVID-19 în prezent.
În SUA, cetăţenii români care vor să aibă acces oficial într-un spital (ca medici, studenţi la medicină etc.) sunt obligaţi să prezinte documente că au fost recent vaccinaţi împotriva tuberculozei, deoarece România este considerată o ţară dintr-o zonă cu TBC endemic.
„Nu-şi simte nimeni lezate drepturile omului că i se cere asta. Dar asta se întâmplă în condiţiile în care ai oricând acces la un astfel de vaccin, ceea ce momentan nu e cazul în privinţa vaccinurilor anti-COVID”, a explicat Vlad Mixich.
O problemă de inechitate
„Ideea unui paşaport de vaccinare nu este rea în sine, dar este probabil prematură în acest moment, din simplul motiv că accesul la vaccin nu este egal pentru toţi”, atrage atenţia Vlad Mixich, specialist în sănătate publică.
Există decalaje foarte mari în ceea ce priveşte accesul la vaccin, între continente şi între regiuni economice. În acest moment, pe continentul african au fost administrate aproximativ 0,3 doze de vaccin la 100 de locuitori, în vreme ce România a administrat deja 8,33 de doze la 100 de locuitori.
Din cele 55 de ţări care compun continentul african, numai 7 au pornit deja vaccinarea împotriva COVID, iar alte câteva au primit primele doze de vaccin prin intermediul COVAX, o schemă internaţională înfiinţată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, pentru a spori accesul global la vaccinuri pentru ţările mai sărace.
Chiar şi prin COVAX, ţinta optimistă este ca 92 din cele mai sărace ţări de pe glob să primească vaccinuri pentru 20% din populaţie până la finalul anului. Dacă UE sau individual diferite ţări de pe glob ar cere paşaportul de imunitate la intrarea în statul respectiv, cea mai mare parte a populaţiei acestor ţări ar avea un obstacol în plus, atunci când vine vorba de călătorit pentru muncă, studii, tratament etc.
„Acum, în UE, strict în termeni de repornire a economiei, cred că paşapoartele pentru vaccin au sens, dar ca status quo, de necesitate pentru a călători pe termen lung, să impui acest vaccin, atunci, într-adevăr ar fi o problemă mare de inechitate, mai ales dacă vii din afara Uniunii Europene”, argumentează sociologul Dani Sandu.
Chiar şi în interiorul aceleiaşi ţări, sunt diferenţe de acces între diferite grupe populaţionale – fie clivaje date de prioritizarea din strategiile de vaccinare, fie de decalajele prepandemice de acces la servicii medicale, dar şi la informaţii despre sănătate, mai ales în ceea ce priveşte grupurile vulnerabile.
„De fapt, sunt prea puţine vaccinuri, chiar şi pentru cei dispuşi să se vaccineze: cam 50% din populaţie în România, din sondaje. Or, în acest context, dacă introducem un astfel de paşaport, care vine cu nişte privilegii, cu siguranţă că avem o problemă de echitate”, explică Uszkai.
„Şi cu siguranţă că distribuţia internă, oricum predispusă la tot soiul de corupţie sau încălcări ale legii, poate avea de suferit. Probabil că foarte mulţi oameni ar găsi nişte modalităţi creative de a sări în faţă. Oameni care nu sunt în grupa de risc, dar vor în vacanţă la Paris”.
Ţări precum Franţa, Germania, dar şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi-au exprimat deja dezacordul cu un astfel de sistem, spunând că paşapoartele de vaccinare ar putea creşte inegalităţile până când toată lumea va avea oportunitatea să fie vaccinată.
Comisia pentru Egalitate şi Drepturile Omului a Marii Britanii spune că a condiţiona călătoriile sau accesul la anumite spaţii de vaccinuri poate să ducă la „discriminări în dezacord cu legea”.
Iar Sophie Wilmès, ministrul de externe al Belgiei, a scris pe Twitter că, deşi ideea unui sistem standardizat de verificare a statusului vaccinării la nivel european e una bună, „nu ar trebui să fie legată vaccinarea de libertatea de mişcare în Europa. Respectul pentru principiul nondiscriminării este mai important ca niciodată, din moment ce vaccinarea nu este obligatorie, iar accesul la vaccin nu este încă generalizat”.
„Încă nu avem suficiente dovezi ştiinţifice pentru a introduce paşaportul de vaccin ca obligaţie”
Impunerea paşaportului de vaccinare drept condiţie pentru a călători dintr-o ţară în alta mai este problematică şi din alt motiv: nu ştim încă suficient despre ceea ce fac vaccinurile împotriva COVID-19 pentru a bloca răspândirea bolii.
Din datele preliminare, se pare că unele dintre vaccinurile disponibile în prezent duc şi la oprirea transmiterii infecţiei. Dar datele sunt încă preliminare. Tocmai de aceea, măsura nu e una rea, dar e prematură.
Vlad Mixich:
„Cred că o discuţie mai consistentă pe o astfel de măsură ar trebui să aibă loc în august sau septembrie”. Până atunci, ar trebui să ştim dacă ţintele procentuale, pentru atingerea imunităţii de grup, atât la nivel naţional, cât şi în UE, vor fi atinse. „Dacă va fi vaccinată 70% din populaţie, să zicem, în aceste condiţii, da, se justifică”, spune Mixich.
Şi eticianul Uszkai crede că e nevoie de dovezi ştiinţifice în plus pentru a impune o astfel de obligaţie: „Ştim că vaccinarea evită îmbolnăvirile grave şi foarte grave, dar până nu avem certitudinea că previne şi transmiterea mai departe a virusului, e de-a dreptul dubios moral să impui asemenea obligaţie, care ar trebui tocmai să aibă această logică: să ne vaccinăm ca să reducem şansele de a da mai departe”.
De la presiune indirectă până la discriminare
Diana Hătneanu, avocată specializată în drepturile omului, spune că impunerea condiţiilor de călătorie pe baza paşapoartelor de vaccinare ar veni în contradicţie cu două din recomandările PACE (Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei) privind aspectele etice ale vaccinării:
- să nu existe obligaţia oamenilor de a se vaccina, nici direct, nici indirect. „Evident că, dacă nu vrei să te vaccinezi, dar nu te poţi duce la muncă în altă ţară fără vaccin, practic eşti presat să te vaccinezi”, explică Hătneanu.
- să nu fie create discriminări în baza vaccinării.
Doar că tot avocata spune că aceste probleme există deja şi în lipsa paşaportului de vaccinare:
În România, pentru lucrătorii esenţiali, programarea se face prin intermediul angajatorului. Şi ştiu de angajatori privaţi, dar care se încadrau în etapa a 2-a a vaccinării, care au pus toţi angajaţii să se vaccineze. Nu conta dacă-şi doreau sau nu. Şi nu a apucat nimeni să spună că nu vrea, de teamă că şi-ar putea pierde locul de muncă.
În schimb, Hătneanu (care, la fel ca Mixich, subliniază că momentan discuţia este una teoretică, până când vor apărea propunerile legislative concrete) crede că nu ar trebui să privim paşapoartele de vaccinare ca o încercare de a restricţiona nişte drepturi, ci dimpotrivă.
„Libertatea de circulaţie, care era vitală în UE, acum e mai mult pe hârtie. Într-un fel, paşaportul are ca scop tocmai revenirea măcar parţial la o oarecare libertate de circulaţie”, spune Hătneanu. „Să poţi, dacă vrei, să mergi la căpşuni în Spania – pentru că s-ar putea ca, fără paşaport, să nu te poţi duce deloc. Cu paşaportul mai ai o şansă să fii tratat la fel ca altul, din ţări cu o incidenţă COVID mai mică”.
Inegalităţile pot surveni însă de la diferenţele dintre ţările membre UE în ceea ce priveşte strategiile de vaccinare. Dacă unele ţări s-au concentrat pe vârstnici şi cronici, altele au prioritizat şi lucrătorii esenţiali, iar pe aceştia fiecare i-a definit după propriile criterii. Astfel de diferenţe pot fi reflectate ulterior şi pe piaţa internaţională a muncii.
„Firmele de transport internaţional le-ar putea cere acest paşaport şoferilor de TIR care au sau nu acces la vaccin, în funcţie de ţara din care provin”, explică avocata. Şi în sine, solicitarea acestui document de către un potenţial angajator poate fi o presiune indirectă pentru ca un om să se vaccineze.
„Paşaportul de vaccinare nu ar fi o măsură perfect echitabilă, pentru că, din start, scopul e să diferenţieze între vaccinaţi şi nevaccinaţi, dar trebuie să ne uităm şi de unde pornim şi cum stăm în prezent cu respectarea acestor drepturi”, insistă Hătneanu.
Libertatea a cerut şi punctul de vedere oficial al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării. „În acest moment nu ne putem pronunţa pe o situaţie ipotetică, până nu avem decizia clară la nivel de ţară”, a transmis Cătălina Olteanu, membră CNCD.