ComenteazăMarți dimineața, 15 februarie, norii se scutură de ploaie deasupra Cugirului. Vizavi de primărie, salopetele albastre adunate în Piața Consiliului Europei o iau la fugă și se furișează în spatele porților cenușii ale Uzinei Mecanice Cugir.
Cu frigul însă s-au obișnuit după ultimele trei zile de grevă. Și după anii lungi de muncă în atelierele din deal, unde se face muniție, se mânuiesc explozibili și se asamblează pistoale.
Acum rememorează vremurile în care nu trebuiau să aleagă între a mânca și a plăti facturile uriașe care s-au abătut iarna asta peste Europa.
„Eu m-am angajat în 2005. Atunci era 310 lei minimul pe economie, iar eu câștigam 540 de lei. Acum iau 1.700 de lei. Sunt mai aproape de minimul de economie după aproape două decenii în uzina asta. Și ce să facem cu banii ăștia? De exemplu, mie mi-a venit 700 de lei la gaz. Și mai avem și copii”, spune un muncitor de la UM Cugir.
Înghesuit lângă el, un tânăr cu barbă roșcată speră ca oamenii să nu accepte o mărire de 6,7%, așa cum le-a propus cu o zi în urmă conducerea Uzinei Mecanice.
„Noi am fost mereu la limita sărăciei, dar acum am ajuns sub ea. Pentru cineva care ia 1.300 de lei, ăia 6,7% nu înseamnă nici 100 de lei. Noi nu cerem decât o creștere care să acopere explozia de prețuri, nimic altceva”, spune tânărul, înainte ca vocile celor din jur să-l acopere cu o singură scandare: „30%”.
Fluturașii de salariu vs factura de la gaz
La Cugir, greva muncitorilor a început aproape simultan la cele două întreprinderi gestionate de Romarm, compania națională de armament a Ministerului Economiei.
Peste 1.500 de oameni lucrează la Uzina Mecanică și Fabrica de Arme. Pe 10 februarie, și-au primit fluturașii de salariu și s-au dus acasă să-i compare cu factura de la gaz. O zi mai târziu, scânteia s-a aprins pe platoul „Fabricii de Sus”, așa cum îi zic localnicii Uzinei Mecanice, unde lucrează în jur de 600 de oameni.
De fapt, angajații uzinei purtau de câteva zile banderole albe la braț, dar nimeni din conducere nu a venit să le asculte nemulțumirile. Așa că au abandonat muniția NATO pe linia de producție și au ieșit să-și strige nemulțumirea în ziua în care soldații americani erau primiți cu brațele deschise la Constanța.
Protestatarii n-au avut susținerea liderului de sindicat, Sorin Tomescu, care a încercat să-i convingă să se întoarcă la linia de producție. Argumentul: n-are cine să-i vadă, până și directorul era plecat la București.
„Dar s-a întors în două ore de la București. Ne-a supărat că nu a fost transparent, de asta l-am și huiduit pe Tomescu”, povestește Marian, care e lăcătuș la UM Cugir.
„Aici e iadul pe pământ”
În timp ce oamenii scandau pe platoul „Fabricii de Sus”, furia dădea pe afară și 3 kilometri mai în vale, la Fabrica de Arme, unde se produc arme semiautomate civile și AKM-uri militare. De altfel, o singură pușcă de asalt valorează mai mult decât ia pe lună singurul șlefuitor de arme al fabricii.
Aici lucrurile au început tot de la fluturașii de salariu, care trebuiau să includă o creștere salarială de 200 de lei promisă încă din 2021. „Am văzut că din mărirea aia, după taxe, încasam vreo 70 de lei. Asta a fost cireașa de pe tort. A doua zi am ieșit spontan fără să știm de cei de la Uzina Mecanică”, povestește un electrician, care muncește de 39 de ani la Fabrica de Arme.
Nimeni nu vrea să-și dea numele. Le e teamă.
„La noi, șeful de sindicat încearcă de atâtea zile să afle cine o instigat la grevă. Ne-au certat că am ieșit afară să ne vadă presa. Ne-au amenințat că ne taie orele, că ne desfac contractele de muncă”, un muncitor de la Arme îi spune unui coleg de la UM Cugir.
De altfel, de când a început greva, cei de la Fabrica de Arme au petrecut mai mult timp în spatele porților, decât în fața lor. Dar nu doar frica e mai mare, ci și problemele. „Se vede, că-n primul rând sunt mult mai murdari decât noi”, explică un lăcătuș de la Uzina Mecanică.
Când ajung totuși în stradă, oamenii povestesc condițiile de la muncă: ploaia care se scurge pe lângă mașinării, cum se dezmorțesc lângă calorifere electrice aduse de acasă, cum se bagă până la genunchi pentru a desfunda canalul de ape reziduale sau cum rămân fără dantură de la lucrat cu plumb. Sunt ceea ce susțin ei, muncitorii, dar nicio cameră de filmat nu poate proba asta. Fiindcă ele nu trec mai departe de poarta fabricii de arme.
„La atelier zici că e iadul pe pământ”, spune un bărbat, care în urmă cu trei ani a supraviețuit unui accident de muncă la Fabrica de Arme.
Ce salarii primesc muncitorii
„A dat pe afară baia de sodă caustică, m-a ars pe picioare. După aproape un an de spitale, m-am întors la muncă pentru că erau prea puțini bani la pensia de boală”, completează acesta. De altfel, accidentele de muncă sunt o constantă dureroasă pentru cei de aici. Iar salariile sunt între 1.000 și 2.000 de lei.
- 1.345 de lei a încasat în ultima lună un angajat cu o vechime de 41 de ani;
- 1.900 de lei a luat șlefuitorul în care se sprijină toată producția de arme;
- 1.980 de lei a primit un electrician care peticește constant mașinăriile depășite de pe linia de producție;
- 1.500 de lei a încasat un băiat de 28 de ani care lucrează la băile cu acid ale Fabricii de Arme.
Sunt banii pe care muncitorii îi iau în mână, deși bugetul pe 2021 prevede un câștig mediu net pentru cei aproape o mie de angajați de 2.800 de lei, potrivit Economedia.
„UM Cugir era și mamă și tată. Acum e cerșetor”
În deal, timpul a trecut și mai fioros peste halele de producție ale Uzinei Mecanice Cugir. La intrare atârnă trei drapele: unul cu colțuri tocite al României, altul al Uniunii Europene din care vântul a ros vreo trei-patru steluțe și o cârpă albastră de pe care au dispărut de mult însemnele NATO.
Lângă este o haltă de tren abandonată. Pentru localnici sunt semnele unui trecut glorios, în care trenurile de navetiști descărcau un furnicar de oameni, în fața „Fabricii de Sus”. Pe atunci exista o singură fabrică cu peste 18.000 de angajați la Cugir, iar oamenii veneau zi de zi să muncească aici.
„Fabrica asta era considerată și mamă și tată. Acum e cerșetor”, rezumă situația lăcătușul Marian.
A patra zi de proteste e prima care atrage atenția șefilor de la București
Miercuri dimineață, aceiași 400 de oameni ies pe platoul din fața „Fabricii de Sus” și o iau la pas spre centrul orașului Cugir.
E deja a patra zi consecutivă de grevă și prima în care par să existe șanse ca lucrurile să-și găsească un deznodământ. Oamenii merg la birourile administrative ale uzinei pentru că acolo e așteptată la discuții și Daniela Nicolescu, secretar de stat în Ministerul Economiei, care are în comun apartenența și susținerea PNL cu directorii Uzinei Mecanice și Fabricii de Arme din Cugir.
„Eu sper să se rezolve, căci e dureros ce se întâmplă aici. Dar dacă nu, noi suntem pregătiți să mergem mai departe la București”, spune liderul sindicalist de la UM Cugir, Sorin Tomescu, care scandează cu voce scăzută de undeva de la capătul marșului ce coboară spre Piața Consiliului Europei.
„Dați banii la oameni, băi”, urlă mulțimea, acoperind liturghia din boxele Bisericii. Vecinii îi încurajează cu claxoane, iar unii chiar se alătură câțiva pași în marș înainte de a-și vedea de treabă. Lupta pentru salarii decente nu se poartă doar la cele două fabrici administrate de Romarm.
ZONA. „Avem o toaletă la 70 de femei”
„Aici toate salariile sunt mici. Dacă pleci de la uzină, poți să mergi să lucrezi la Mercedes ori la câteva companii private, unde salariile nu-s neapărat mai mari. Nevasta mea e la Mercedes. Ea a luat 2.000 de lei cu tot cu orele de noapte și cele suplimentare de sâmbătă”, spune maistrul Lucian, care ia 2.700 de lei, dar lucrează pe cea mai periculoasă secție a UM Cugir.
În 2020, o femeie a murit în urma unei explozii pe secția maistrului, i-a explodat în mână lada cu muniție pe care o transporta în tunelul de încercări, numit „ZONA”.
„Noi știm când intrăm la muncă, dar nu știm când ieșim”, povestesc colegele femeii, care s-au ales cu un spor de periculozitate după moartea ei, așa că acum încasează lunar 2.200 de lei. „Așa ceva nu se mai poate. Trebuie să vorbim noi, căci liderii noștri nu ne reprezintă, iar de condiții nici nu mai vorbim. Noi avem o toaletă pentru 70 de femei”, continuă muncitoarele din „ZONA”.
Negociatoarea e în mulțime, dar muncitorii o aud doar la live-uri pe Facebook
În centru, protestatarii sunt întâmpinați cu aplauze. Au prins curaj și muncitorii de la Fabrica de Arme, care așteaptă și ei afară vizita secretarului de stat.
Aproape de ora 9, o mașină cu numere de București se strecoară pe o poartă laterală a Fabricii de Arme. După încă vreo 10 minute, pe poartă iese liberala Daniela Nicolescu, care vorbește fără microfon, iar vocea ei se pierde în mulțime, spre disperarea celor care încearcă să afle ce le promite urmărind un live al jurnaliștilor locali de la Alba24.
– „Ce revendicări aveți?”, îi întreabă secretara de stat, gesticulând către oameni.
– „Banii”, urlă la unison mulțimea furioasă din fața Fabricii de Arme.
– „Haideți, credeam că putem discuta altfel, doar suntem industria de armament”, le răspunde Nicolescu.
Oamenii vor să intre cu toții la discuții, dar până la urmă merg doar reprezentanții sindicaliști. Ceilalți își verbalizează necazurile afară.
„Nu cred că se va întâmpla ceva. 30% nu ne dau. Mai protestează oamenii 2-3 zile și apoi gata”, spune un bărbat care lucrează de trei decenii la vopsitorie și câștigă 1.900 de lei. Spune că se descurcă, față de alți colegi, dar asta doar pentru că soția lucrează altceva. Dar supraviețuirea devine mai dificilă cu cât cresc copiii.
„O venit și ăsta în a patra zi”, spun muncitorii care huiduie un deputat AUR
În timp ce înăuntru se negociază, în mulțimea vecină din fața UM Cugir intră o dubă colantată cu drapelul țării și mesajul „Dreptate pentru România”. Din ea coboară deputatul AUR de Alba, Daniel Gheorghe Rusu.
„Nu ne interesează. Vedeți-vă de treaba voastră. O venit și ăsta în a patra zi”, spun muncitorii enervați de prezența deputatului AUR, care pleacă repede din Cugir, înainte de a face vreo vizită și la Fabrica de Arme.
Sindicaliștii ies după aproape trei ore pentru a livra mesajul dictat de mai sus, în vreme ce în clădire rămân atât directorul fabricii, cât și liderul Sindicatului Apărarea Cugir, Ioan Neagu, și Daniela Nicolescu de la Ministerul Economiei.
6 ore de negocieri și două oferte la indigo pentru fabricile Romarm
„Ne-a trimis doamna secretar de stat să vă întrebăm dacă sunteți de acord ca de la 1 martie să vi se dea 205 lei la salariu brut, sumă fixă pentru toți. Ascultați până la capăt, căci în a doua parte a anului, după rectificarea bugetară, va mai fi o creștere salarială”, spune un sindicalist, dar vocea sa este înecată rapid de un „huuuo” prelung.
Mai apucă doar să le spună că, dacă nu se întorc la lucru, atunci nu vor primi nici măcar această mărire salarială de 205 lei. Oamenii susțin că „s-au ars deja” cu o asemenea mărire salarială, care după taxe s-a transformat în 70 de lei. Nu mai au răbdare să asculte același discurs, așa că își împing reprezentanții în curtea fabricii și intră și ei să o înfrunte pe Nicolescu. Doar că secretara de stat se strecoară în mașină și demarează pe poarta laterală a Fabricii de Arme.
„E nesimțire. Ei cred că suntem proști și nu știm să calculăm. Pentru ăștia 70 de lei în mână am stat noi 4 zile în picioare? Noi suntem amândoi aici. Vă dați seama ce grozăvie e pe noi”, spune o femeie scundă, ce rămâne în mijlocul porții cu ochii pierduți în timp ce colegii fug prin dreapta și stânga ei pentru a fugi câțiva pași pe lângă mașina Danielei Nicolescu.
Fuga îi lasă derutați pe cei de la Uzina Mecanică Cugir.
„Da. Nu știu unde s-a dus, oamenii îmi comunică faptul că au plecat pe o poartă laterală. Dar nu știu unde a plecat”, spune derutat în telefon sindicalistul Sorin Tomescu de la UM Cugir.
Secretara de stat îl informează că îi așteaptă la discuții la „Fabrica de Sus”, adică la 3 kilometri distanță de mulțimea de muncitori. Dar oamenii nu cedează, iar după jumătate de oră, Daniela Nicolescu coboară și se strecoară pe o poartă din spatele clădirii de birouri a Uzinei Mecanice.
Negocierile durează și aici până la ora 15. Dar după două ore și jumătate, secretara de stat iese de data asta în fața muncitorilor uzinei pentru a le propune o copie a ofertei făcute mai devreme la Fabrica de Arme.
Și aici, creșterea salarială, care e prezentată drept „aproape 16% pentru cei care au salarii mici”, e valabilă doar atât timp cât angajații se întorc imediat la linia de producție a uzinei. Mulțimea răspunde cu un „huo”, iese pe poartă și se împrăștie.
„Dacă intrăm acum nu mai obținem nimic. Ne vedem mâine la aceeași oră”, spune o femeie, luându-și la revedere de la colegele de la Uzina Mecanică.
Negocierile pică, iar greva continuă fără niciun rezultat la orizont la ambele întreprinderi ale Romarm.
„Noi am coborât și vineri în marș de la Fabrica de Sus. Dar la Arme erau doar vreo zece oameni în față. Pe ceilalți i-au băgat înăuntru. Nu lucră, dar nici nu-i vede nimeni. I-o amenințat din nou că-i dă afară”, dă raportul prin telefon un muncitor de la Uzina Mecanică Cugir.
Libertatea a cerut o reacție de la Ministerul Economiei cu privire la protestele de la fabricile de muniție și armament administrate de Romarm. Îl vom publica de îndată ce acesta va deveni disponibil.
Între timp, sindicaliștii de la Uzina Mecanică Cugir au anunțat că vor avea o întâlnire luni, la București, cu ministerul Economiei, potrivit G4Media. Muncitorii au insistat în repetate rânduri ca ministrul să vină personal la Cugir.