În vârstă de 30 de ani, Alexandra este parte a noului val de tineri ziariști români. Face presă de 8 ani, ultimii petrecuți ca reporter la televiziunea Digi 24.
Cu o importantă expertiză jurnalistică pe zona de Sănătate, ea se adaugă de azi echipei de investigații și redacției Libertatea.
E o nedreptate și un neadevăr factual atunci când generalizăm discursul despre oamenii săraci, privindu-i ca vinovați de lene sau de nepăsare. De multe ori, sărăcia se moștenește. În România, dacă te naști în familii în care părinții au făcut doar școala primară, clasele 1-4, ai 90% șanse să nu poți ieși din nevoi!
- Inegalitățile sunt inevitabile, dar felul în care guvernele gestionează aceste disparități dă măsura unei societăți.
- 26 de oameni deţin la fel de multă avere ca 3,8 miliarde de pământeni la un loc, adică jumătatea mai săracă a lumii.
- Nici în România trendul nu e încurajator, pentru că în 12 ani de la aderarea la UE, cam o treime din populație nu simte o îmbunătățire a vieții.
- 2017 a fost primul an în care diferența dintre venituri s-a diminuat la noi.
- Speranța de viață în România este de 75 de ani – trăim cu 6 ani mai puțin decât media europeană.
- Și încă un mit fals: sărăcia nu e un rezultat al nemuncii, pentru că, în România, aproape 20% dintre cei care au un loc de muncă sunt plătiți atât de prost încât rămân săraci!
Grosimea portofelului tău nu ar trebui să dicteze câți ani vei trăi sau dacă îți vei putea permite să-ți dai copilul la școală. Dar aceasta este regula implacabilă pentru milioane de oameni din întreaga lume, inclusiv în România.
La un deceniu de la criza financiară care a zguduit planeta, 26 de oameni deţin la fel de multă avere ca 3,8 miliarde de pământeni la un loc, adică jumătatea mai săracă a lumii.
Altfel spus, 50% dintre locuitorii planetei supraviețuiesc cu mai puțin de 5,5 dolari pe zi (aproximativ 23 de lei), notează un raport proaspăt publicat de Oxfam, o organizație internațională care luptă împotriva sărăciei și nedreptăților sociale.
Dintre aceștia, 4,6 milioane trăiesc în România.
2018 a fost un an în care bogații lumii au devenit și mai bogați, iar săracii au sărăcit și mai mult. Îngroșarea inegalităților are prețuri devastatoare: clinici fără medicamente, copii fără viitor.
Iar în România, după 10 ani de la aderarea la UE, inegalitățile nu s-au diminuat. 2017 a fost primul an în care s-a putut vorbi, pe cifre, despre o tendință de creștere a posibilităților celor mai săraci dintre compatrioți.
Sărăcia, un cerc vicios
„Numărul de miliardari din întreaga lume s-a dublat de la criza financiară până astăzi, iar averile acestora au crescut în medie cu 2,5 miliarde de dolari pe zi. Cu toate acestea, superbogații planetei plătesc taxe mult mai mici decât aveau de plătit cu decenii în urmă”, arată Oxfam.
Când guvernele îi subtaxează pe cei foarte înstăriți, rămân tot mai puțini bani pentru servicii publice esențiale, precum sănătatea și educația. Așa se hrănește cercul vicios al sărăciei și al inegalității.
În timp ce citești aceste rânduri, 262 de milioane de copii din toată lumea nu pot merge la școală. Părinții lor nu-și permit să-i trimită la școală; nu au bani de uniforme, manuale sau taxe de școlarizare.
Între timp, subfinanțarea serviciilor de sănătate ucide. În fiecare an, mai mult de 3,6 milioane de oameni mor din cauză că nu au acces la servicii de sănătate, după cum demonstrează un studiu publicat de Lancet în 2018.
Sărăcia înseamnă boală și moarte prematură
În cele mai multe colțuri ale lumii, banii sunt un pașaport către o stare mai bună a sănătății și o viață mai lungă, iar lipsa lor înseamnă prea des boală și moarte prematură.
Oamenii din comunitățile sărace au o speranță de viață cu până la 20 de ani mai mică decât cei din zonele bogate. Așa că nu este de mirare că România are cea mai mică speranță de viață din Europa: 75 de ani, cu șase ani mai puțin decât media UE, potrivit Eurostat.
Decalajul tot mai mare dintre persoanele cu venituri mari și cele care abia supraviețuiesc de pe o zi pe alta subminează lupta împotriva sărăciei și alimentează, în schimb, furia și violența în comunitățile defavorizate.
Impozitarea cu 0,5% a marilor averi ar salva milioane de vieți
O taxă globală pe bogăție? Aceasta este soluția propusă de economistul francez Thomas Piketty, care cere acțiune rapidă pentru inversarea tendinței de îngroșare a inegalităților.
Piketty este coautor al Raportului mondial asupra inegalității 2018, unde arată cum, în perioada 1980 – 2016, cei 50% mai săraci dintre pământeni au beneficiat de numai 12% din creșterea globală a veniturilor. În schimb, la cei mai bogați 1% au ajuns 27% din venituri.
Un scenariu simulat de Oxfam arată că ar fi suficientă aplicarea unei taxe suplimentare de numai 0,5% asupra averilor celor mai bogați 1% oameni din lume pentru a acoperi costurile educației pentru cei 262 de milioane de copii în pericol să rămână fără educație, precum și costurile asistenței medicale care ar salva peste trei milioane de vieți în fiecare an.
Un milion de români în sărăcie extremă: trăiesc cu sub 8 lei pe zi
„Sărăcia în România este foarte profundă”, scrie într-un studiu publicat în noiembrie 2018 de Institutul Național de Statistică. Atât de profundă încât cercetarea numără 4,6 milioane de români care pot fi considerați săraci – pentru că trăiesc sub pragul internațional al sărăciei (23 de lei pe zi, din care sunt nevoiți să acopere toate cheltuielile, de la mâncare la utilități, transport, haine etc.).
Și mai grav este că un milion dintre ei trăiesc într-o sărăcie extremă, adică supraviețuiesc cu mai puțin de 8 lei pe zi.
Felul în care s-a transformat țara noastră după aderarea la Uniunea Europeană este povestea a două Românii: una urbană, dinamică și integrată, cealaltă rurală, săracă și izolată.
Reformele impuse de aderarea la UE au impulsionat productivitatea și au integrat România în spațiul economic al UE.
Clujul, Timișoara, Brașovul, nuclee de prosperitate în una dintre cel mai puțin urbanizate țări din Europa
Treptat, PIB-ul pe cap de locuitor a crescut de la 30% din media UE (în 1995) la 59% din media UE (în 2016).
Chiar și-așa, după Bulgaria, rămânem statul membru cu cea mai mare pondere de cetățeni aflați la risc de sărăcie sau excluziune socială: 35,7%, conform datelor furnizate de Eurostat.
Cei mai afectați sunt copiii și adolescenți: patru din zece sunt supuși riscului de sărăcie (iar în acest clasament ocupăm, din păcate, locul 1 din Europa).
Pe teritoriul României s-au îngroșat tot mai mult disparitățile privind oportunitățile economice și sărăcia, atât între regiunile țării (nord-est, sud-vest Oltenia și sud-est Muntenia sunt printre cele mai sărace din UE), cât și între mediul urban și cel rural.
Chiar dacă Bucureștiul a depășit media UE în privința veniturilor medii pe cap de locuitor, iar alte orașe mari – precum Clujul, Timișoara, Brașovul – devin nuclee de prosperitate și inovație, România rămâne una dintre cel mai puțin urbanizate state membre UE. Doar 55% dintre români locuiesc în orașe.
Cei mai bogați 20% dintre români câștigă de 7 ori mai mult decât cei mai nevoiași 20%
Accesul la servicii publice este îngreunat pentru o bună parte dintre cetățenii țării, mai ales în zonele rurale, iar infrastructura incompletă și depășită limitează oportunitățile economice pentru „cealaltă Românie”, cea rurală și încremenită în timp.
Dezvoltarea duală a României este o mărturie a eșecurilor instituționale care au dus la o creștere economică volatilă și prea puțin incluzivă în ultimele trei decenii. Din cauza abordării ezitante a reformelor structurale, în România, perioadele de entuziasm economic au alternat cu cele de stagnare sau chiar cu pași făcuți înapoi.
Nivelul de trai a crescut pentru două treimi din populație, însă veniturile celor mai săraci dintre români nu s-au mărit aproape deloc în primul deceniu de la intrarea în UE, după cum arată și infograficul de mai jos, realizat de Monitorul Social.
Așa că decalajul dintre cei mai bogați 20% dintre români și cei mai săraci 20% a tot crescut, iar indicele inegalității a atins valoarea maximă în 2015: 8,3.
Acest 8,3 nu este inofensiv, ci înseamnă că cei mai bogați 20% dintre noi câștigă de 8,3 ori mai mult decât cei mai săraci 20%.
După Bulgaria și Lituania, avem cea mai mare rată a disparității din Uniunea Europeană.
„Societatea crește foarte mult. Dar cresc numai primii 60-70% din populație. Cei mai de jos nu se schimbă, nu se plimbă”, explică sociologul Dani Sandu, într-un interviu acordat pentru Scena9.
În ultimii doi ani, rata disparității a scăzut, ajungând la 7 pentru valorile veniturilor din 2017. Dar asta este singura veste bună. Iar 7 e, în continuare, foarte mult, imaginați-vă că ultimele milioane de oameni își permit de 7 ori mai puține cheltuieli decât primele milioane.
România, fără canalizare: o treime din mediul rural nu are apă curentă
Peste 23% din populația României supraviețuiește cu mai puțin de 5,5 dolari pe zi (în jur de 23 de lei), ceea ce ne plasează pe o poziție fruntașă în clasamentul european după rata sărăciei. Romii, în special, se luptă cu circumstanțe dificile, cu o rată a sărăciei care se apropie de 70%, arată un raport al Băncii Mondiale din 2018.
Majoritatea românilor afectați de sărăcie locuiesc în comunități rurale și sunt deconectați de motoarele creșterii economice.
Unu din cinci adulți români nu are un loc de muncă, pe când alți 28% trăiesc din agricultura de subzistență, arată același raport al Băncii Mondiale.
La țară, unu din cinci oameni nu are acces la apă potabilă, iar o treime dintre ei au toaleta în curte. România rămâne una dintre cel mai puțin urbanizate țări ale Uniunii Europene: 75% din populația săracă a țării locuiește în mediul rural, potrivit raportului Băncii Mondiale.
Doar 1 din 10 tineri cu părinți cu 4 clase reușește să scape de sărăcie
În lipsă de politici sociale serioase, cercul sărăciei pare aproape imposibil de rupt. Fără să aibă nici o legătură cu genetica, sărăcia se transmite de la o generație la alta. Dacă un copil se naște într-o familie fără posibilități financiare, atunci sunt șanse mari ca accesul său la educație să fie limitat. Sociologii o numesc „sărăcie educațională”.
După cum arată studii internaționale, fiecare an de sărăcie înainte de 18 ani afectează grav capacitatea unui individ de a se dezvolta corespunzător din punct de vedere social.
Aproape 90% dintre tinerii născuți în familii unde părinții au doar educație primară sunt în situație de sărăcie – conform platformei Monitor Social, arată că statul nu susține în mod corespunzător șansele egale pentru copiii români, indiferent de pătura socială în care s-au născut.
Despre muncă și sărăcie
Ideea potrivit căreia munca îți asigură bunăstarea (și că săraci sunt doar cei care nu vor să muncească) este mai puțin adevărată în România decât oriunde în Europa.
De la integrare și până acum, România deține locul 1 în UE ca pondere a celor care muncesc și totuși sunt în risc de sărăcie în totalul populației angajate. Situația s-a înrăutățit odată cu 2011, când pentru prima dată mai mult de 19% dintre muncitorii români au intrat în risc de sărăcie, iar de atunci și până acum schimbările au fost minore.
Toate aceste lucruri se întâmplă deși, în ultimii ani, productivitatea angajaților din România a crescut substanțial în ultimii ani: locul 2 în Uniunea Europeană, după Irlanda, la raportul dintre productivitatea muncii și costul salarial. În același timp, aproape jumătate dintre contractele angajaților români sunt încheiate pe salariul minim pe economie.
De câți bani am avea nevoie ca să trăim decent? Sigur, fiecare ar avea alt răspuns, subiectiv. Dar sociologii de la fundația Friedrich Ebert au făcut, pe finalul anului trecut, calculul obiectiv. Valoarea coşului minim de consum pentru un trai decent pentru o persoană este de 2.552 de lei pe lună, spune fundația.
Am comparat această cifră cu datele Eurostat privind distribuția veniturilor în România. Mai mult de opt din zece adulți români câștigă sub această sumă, sub ceea ce ar fi considerat necesarul pentru un trai minim decent.
Foto: Arhivă Libertatea / Gabriel Pătruț