ComenteazăDintre toate tarile foste comuniste, Romania e locul in care sporturile extreme de strada au prins cel mai bine. În spatele magistralelor salturi cu bicicleta, rolele sau skateboardul realizate de pustii de la noi (din ce in ce mai cunoscuti in concursurile de gen din Europa!) stau ore intregi de antrenament, certuri interminabile cu parintii, fracturi, vanatai si o doza mare de curaj.
Valentin “Baloo” Moise este din Bucuresti si are 19 ani. De trei ani se da cu rolele “aggressive”, adica profesionist. E maestru al trick-urilor (sarituri periculoase) si este castigator al concursului Best Trick Role organizat de Mountain Dew in parcul Herastrau.
Pentru Valentin, coborarea pe scari e cam plictisitoare, asa ca… foloseste balustrada. E uimitor cum isi poate tine echilibrul pe o bara atat de ingusta
Pentru Baloo, ca si pentru ceilalti rolleri, trecerea la aggressive a fost una dificila si dureroasa. “Am cazut, m-am ridicat si am continuat. Nu este o ocupatie usoara, trebuie sa renunti la multe alte lucruri pentru a te antrena, iar accidentarile te pot scoate din circuit luni intregi. Din fericire, pana acum nu mi-am rupt nimic, dar am avut vreo 4-5 entorse, iar unul dintre genunchii mei e mai subred”, ne povesteste Baloo.
Pentru ca nu se bucura de prea multe resurse financiare, iar parintii nu l-au sprijinit prea mult in demersul sau nebunesc, a inceput cu o pereche de role second-hand, cumparate de la un prieten. Primul scandal pe care l-a avut cu parintii a fost cand ar fi trebuit sa mearga la o petrecere la scoala, iar el a preferat sa mearga in parc, cu prietenii rolleri. S-a intors acasa cu o entorsa, iar parintii au vrut sa-i interzica sa practice acest sport. “Iarna trecuta, le-am cerut niste bani sa merg la unul dintre cele mai tari concursuri de role din Europa, care a avut loc in Germania. Cred ca atunci ne-am certat ultima oara din cauza rolelor. Pana la urma mi-a dat mama o parte din bani, iar cealalta au acoperit-o cativa sponsori”.
Baloo face parte din comunitatea de rolleri din Bucuresti. Spune ca numai in Capitala sunt vreo 50 de rolleri care merg la concursuri. Recent, la o competitie din Ungaria, 3 din primele 4 pozitii au fost castigate de romani. In astfel de cazuri premiile pot ajunge la 3.000 de euro (marele premiu al concursului din Germania).
Important pentru cine vrea sa se apuce de acest sport extrem e sa nu se avante de pe strada direct pe platforma cu obstacole. Pentru asta ai nevoie de role profesioniste, care se gasesc in cateva magazine sau pe Internet, cu 150 – 350 euro.
Cristian “UsKat” Venescu este din Bucuresti si practica skateboardingul de 9 ani. Primul skateboard i l-a cumparat chiar mama lui, iar primul drum pe care l-a facut a fost in parcul Herastrau. “Acolo m-am imprietenit cu baietii mai mari care se dadeau cu skate-ul. Ei m-au invatat sa fac ceea ce fac azi. Pentru mine erau adevarati zei. Unii dintre ei se dadeau din 1988”.
Dupa 9 ani de antrenament, Cristian e maestru la sarituri. Spune c-a invatat de la “baietii mai mari”, in parcul Herastrau
Cristian, care a castigat locul intai la un concurs de skateboarding ce s-a desfasurat recent in Herastrau, spune ca, paradoxal, s-a bucurat tot timpul de sprijinul parintilor. “Mama a fost tot timpul alaturi de mine. In schimb, am incercat si eu sa nu ma accidentez prea rau”. Si nici nu a facut-o pana acum un an, cand a avut o glezna luxata si o fractura destul de urata la cot. “Partea proasta este ca dupa o accidentare te dai cu frica. Oricum, nu te poti opri, pentru ca skateboardingul e ca un drog”, incheie Cristian, care in prezent lucreaza la un magazin care comercializeaza skateboarduri.
Paul Dragoman este din Sibiu si face cu bicicleta aproape tot ce vrea el. Recent a castigat concursul Trick Master Dirt Jump, care a avut loc la Moutain Dew Skate Park Herastrau. Pentru a-si adjudeca premiul I la acest concurs, la care au participat bikeri din toata tara, Paul a executat cinci sarituri de circa 15 metri cu bicicleta, aterizarea facandu-se in noroi. A fost singurul participant care a avut o aterizare buna la una din cele mai dificile sarituri, Back-Flip, adica rotire de 360 de grade, peste cap, in timpul zborului.
Antrenamentul lui Paul include salturi periculoase peste scari cu 15-20 sau chiar mai multe trepte
“Am inceput in 2001, cand am vazut cativa baieti facand tot felul de scheme pe bicicleta sau sarituri peste cutii”, povesteste Paul. “Eram la Timisoara, la un concurs, si atunci am decis ca trebuie sa ma antrenez mai mult”. Pe vremea aceea, Paul avea o bicicleta obisnuita, cumparata de parinti cu un milion de lei dintr-un magazin. Dupa cateva trante serioase, si-a dat seama ca are nevoie de o bicicleta profesionista pentru a putea concura si el. “O bicicleta competitiva costa in jur de 1.500 de euro. In primul rand, trebuie sa aiba un cadru rezistent, un telescop bun si suspensii excelente, altfel nu poti concura. Toate astea le-am realizat in timp. Abia anul acesta pot spune ca am reusit sa-mi iau o bicicleta competitiva”.
Relatia lui Paul cu parintii sai a fost intotdeauna una buna, cu toate ca nu se poate spune ca acestia au fost prea incantati de pasiunea baiatului lor. Mereu ii spun sa aiba grija, sa nu vina acasa accidentat. “Pana acum am avut trei fracturi: una la picior, iar celelalte la ambele clavicule. In schimb, de doi ani nu am mai avut nici un fel de incident de acest gen. Cred ca am devenit mai precaut. De multe ori ii sfatuiesc pe copiii pe care ii vad pe traseul de bicicleta sa fie atenti, sa nu cumva sa ajunga la spital”. Oricum, cazul lui Paul Dragoman e unul fericit. El si-a transformat pasiunea in profesie, pentru ca in prezent lucreaza la un magazin care vinde biciclete. In timpul liber iese pe traseu sau pe strada cu baietii de la S.B.F. (Sibiu Bike Force), o gasca ce are membri cu varste cuprinse intre 10 si 27 de ani.