ComenteazăÎn 1973, SUA ajunge la un acord cu Vietnam pentru încheierea războiului. În același an se face primul apel telefonic de pe un dispozitiv mobil și în Australia este inaugurată Opera din Sydney. Tot în 1973, un puști din Iași începe să asculte melodii la radio și începe să-și noteze tot ce găsește: numele interpretului și formației, titlul piesei, genul muzical. Este începutul unei pasiuni pe viață pentru Sorin Lupașcu, cel care devine unul dintre cei mai cunoscuți DJ ai perioadei comuniste. A pus muzică în discoteci din Iași și de pe litoralul românesc începând cu 1976 și continuă să adune și azi iubitorii hiturilor nemuritoare.
„Am început prin liceu, era epoca în care apăreau în România primele înregistrări stereo și venea cineva și zicea: băi, am prins o treabă Queen stereo. Ce-i aia stereo? Păi, fii atent, dacă ai două boxe, în una se aude ceva și în alta altceva. Cum e, mă asta? Vino la mine, am împrumutat de la cineva un magnetofon. Mamă, cum e chestia asta? Și așteptai să plece părinții lui de-acasă, să te duci să vezi ce-i ăla sunet stereo”, își amintește DJ Sorin Lupașcu, într-un interviu Libertatea. Pentru că se făcea rost greu de muzică și de aparatură, cel care avea casete sau viniluri devenea rege la el în cartier. Erau acele vremuri în care te plimbai cu casetofonul pe umăr și dădeai mai tare când voiai să întorci privirile vreunei fete.
Sorin Lupașcu, DJ-ul părinților noștri, a pus muzică la discotecile din Costinești
Fiindcă era așa pasionat, a început în 1976 să pună muzică pentru elevii din tabără de la Costinești și din 1980 era prezent vară de vară la Disco Ring. „Eu sunt foarte fericit că am reușit să trec prin toate schimbările astea, de la un disc mono care suna vai de mama lui și scârțâit, până la sunet de ultra fidelitate. Atunci era așa, dacă erai disc jockey, dar nu era denumirea de disc jockey, a ajuns mai târziu. Erai prezentator de discotecă, așa scrie în atestatul meu, așa era… Dacă erai DJ trebuia să ai soția sau o jumătate care să fie electronist, așa era soț- soție, unul era DJ-ul, unul era electronistul”, își amintește Sorin Lupașcu. Se improvizau boxe și alte aparate, era spiritul acelui pionierat efervescent. Tot Sorin Lupașcu a organizat în 1982 primul concurs de breakdance din România și, ca să fie sigur că nu i se fură aparatura, a dormit în discotecă în seara de dinainte.
„Eu cumpăram tot timpul mărci și dolari și dădeam la ăia care știam că ies afară, care erau piloți, care erau sportivi, vecini. Unde te duci? La sora tatei din Germania, uite lista, uite mărcile, ia! A venit prietenul meu: băi, m-a oprit la vamă, când am trecut din RDG în RFG. De ce? Că pe unul din discuri era Eddy Huntington – URSS. Când au văzut URSS scris pe disc au pus discul să asculte să vadă dacă nu cumva înjură statul. Nu înjura și atunci bun, hai treci”, mai povestește el din pățaniile vremii.
În 1989, când începuse munca de inginer la o fabrică din Pașcani, era cât pe ce să nu ajungă în vara la Costinești, fiindcă directorul fabricii s-a opus. Așa că a luat cuvântul într-o ședință și a venit cu argumentul că fabrica se opune prin această decizie Partidului Comunist, care îl cerea prin structura Tineretului Comunist, să meargă ca DJ la mare. Și a plecat până la urmă.
A continuat să mai pună muzică până în 1996, pentru ca apoi să se dedice vieții de jurnalist de radio și televiziune. A revenit la prima iubire în 2013. Acum pune muzica generației sale în cluburi din toată țara și se bucură de mare succes. „La mine vin 30-35 plus, dar am văzut locuri din țară unde au venit părinții cu copiii și copiii au rămas cu gâtul strâmb: nu le venea a crede cum se distrau părinții: n-am crezut în viața mea că tata dansează așa cu mama. Sunt melodii care nu mor niciodată, cum poți să nu difuzezi așa ceva? Din când în când mă întâlnesc în țară cu fel de fel de oameni care îmi spun: ții minte când am venit și ți-am dat bilețelul ăla și acum e soția mea, am doi copii. Faze dintr-astea. Cum să nu-ți crească inima?”, spune Sorin Lupașcu.
Tinerii de astăzi se distrează diferit. „Iau paharul în mână, stau cu el aproximativ șase ore, după care îl pun jos și pleacă acasă”, descrie Dj-ul spiritul cluburilor de azi. În comunism, nu se bea și nici nu se fuma la discotecă și totuși, oamenii reușeau să se simtă bine. Dansau.
Sorin Lupașcu va pune muzică și de 1 mai la Mamaia, la terasa Răsărit de Soare, iar pe pagina sa de Facebook anunță mereu reprezentațiile viitoare.
CITEȘTE ȘI