„Doamna de Fier” a Țărilor Baltice a refuzat orice compromis cu Vladimir Putin și ar putea fi următorul șef al NATO

Partidul Reformist, aflat la guvernare, a obținut o victorie zdrobitoare la alegerile parlamentare din Estonia din 5 martie, iar președintele său, premierul Kaja Kallas, a stabilit un record în circumscripția ei, cu cele mai multe voturi din istoria țării.

Alegătorii au avut încredere în Kallas, în ciuda faptului că războiul declanșat de Rusia în Ucraina a lovit economia țării mai greu decât în ​​orice alt stat care face parte din Uniunea Europeană. Din punct de vedere politic, triumful Partidului Reformist înseamnă continuarea cursului actual: cel mai activ sprijin pentru Ucraina, o poziție fără compromis față de conducerea rusă și cea mai strânsă interacțiune cu UE și instituțiile internaționale. Kallas este conducătorul acestui curs.

În anul războiului, ea a reușit nu numai să-și crească în mod repetat ponderea politică în interiorul țării, ci și să se transforme într-unul dintre cei mai populari politicieni din Europa. În viitor, se preconizează că premierul estonian va avea o carieră la nivel global, până la postul de secretar general al NATO.

Familia mamei lui Kallas a fost deportată în Siberia în anii 40, iar tatăl ei este unul dintre cei mai influenți politicieni din țară. Kaya Kallas, care are 45 de ani, este un politician tipic nord-european. Polițiștii nu dispersează șoferii când trece mașina ei, merge pe stradă fără gărzi de corp aproape, face jogging și merge pe bicicletă. Are cont de Twitter pe care-l administrează singură, vorbește fluent engleza, dacă este necesar, poate să cânte la tobe sau să danseze. Îi place să vorbească despre cărți, joacă poker și chiar a participat la versiunea estonă a emisiunii TV „Ce? Unde? Când?” (Chiar înainte de a fi premier, în 2014-2015).

Recomandări

Dosarul 10 August 2018: reperele unui proces început cu 5 ani întârziere. Coloneii Cucoș, Cazan și Sindile sunt la câteva luni de achitare

Dar istoria familiei ei cunoștea paginile tragice asociate represiunilor sovietice. „Mama avea șase luni când ea, împreună cu bunica și străbunica ei, au fost trimise în Siberia cu vagoane de vite”, a povestit Kallas. La sfârșitul anilor 40, familia a căzut sub deportarea în masă a estonienilor, după ce țara a fost anexată de URSS.

Familia Kartus (acesta este numele de fată al mamei) a fost deportată pentru că era rudă cu un membru al formațiunii militare naționale „Omakaitse”. Rudele actualului premier au rămas în Krasnoiarsk timp de 10 ani și abia în 1959 s-au întors în RSS Estonia.

Kallas este avocat de profesie (a absolvit Universitatea din Tartu în 1999 cu o licență în Drept). Ea a avut o ascensiune rapidă și la vârsta de 27 de ani a devenit partener într-o mare firmă de avocatură, Luiga Mody Hääl Borenius și Tark & ​​​​Co. „M-am gândit: Asta e tot?”, a spus Kallas. „Ceilalți parteneri aveau 60 de ani și jucau golf toată ziua. Și am jucat cu ei, dar tot timpul mă gândeam: așa îmi voi petrece cu adevărat restul vieții?”.

Recomandări

Similitudini în programele de guvernare: decalogul USR – AUR

Tatăl șefului guvernului, Siim Kallas, este, de asemenea, o personalitate politică cunoscută în țară încă din perioada sovietică. S-a alăturat PCUS și a condus filiala republicană a Sberbank a URSS (1979-1986). După obținerea independenței, a condus Banca Estoniei până în 1995, apoi a intrat în politică, fondând și conducând Partidul Reformist. Kallas sr a fost ministrul afacerilor externe, al finanțelor, iar în 2002-2003, prim-ministrul țării.

După aceea, a trecut să lucreze în structuri paneuropene și din 2004 până în 2014 a fost vicepreședinte al Comisiei Europene. Kallas sr nu a părăsit încă politica estonă și chiar a candidat la alegerile din 5 martie: a obținut de patru ori mai puține voturi în circumscripția sa (7.393) decât fiica sa, dar a avut totuși un rezultat mare, al șaselea în țară.

Într-un cuvânt, cariera politică a lui Kallas ar părea una predeterminată. Dar ea insistă că statura politică a tatălui ei a speriat-o mai degrabă: „Când am intrat la Universitate, m-am gândit că, cu siguranță, vreau să fiu prima în ceea ce fac. Și de aceea nu voi merge în zona în care tatăl, mama sau fratele meu s-au dus deja, ca să nu fiu comparată cu ei”.

Politica, a spus ea, a fost pur și simplu următorul pas logic după succesele din avocatură: „Când ești avocat, vezi ce se poate îmbunătăți în legi, începi să dai sfaturi”.

Recomandări

Hoție la Castelul Peleș. Casa Regală și statul român, furați de rețeaua angajaților prin metoda biletelor revândute

Până la vârsta de 40 de ani, Kallas a reușit să fie aleasă în Parlamentul European și s-a întors pentru a câștiga alegerile de acasă.

În 2010, la vârsta de 32 de ani, Kaja Kallas s-a alăturat Partidului Reformist și în anul următor a câștigat suficiente voturi pentru a ajunge în Parlamentul Estoniei (Riigikogu), unde a condus comitetul economic. Următoarul pas în carieră au fost alegerile pentru Parlamentul European, care au mers și ele cu brio (21.504 voturi), iar în 2014 Kallas a plecat să lucreze la Bruxelles.

Această experiență și conexiunile politice vor deveni o rampă de lansare pentru noi cariere pe arena internațională. În toamna lui 2017, revista Politico a numit-o pe Kallas una dintre cele mai influente femei din Bruxelles, în calitate de membru al comitetului de digitalizare. Totodată, organizația neguvernamentală VoteWatch a inclus-o în ratingul celor mai influenți 70 de deputați europeni.

O altă rundă de alegeri câștigată, de data aceasta în partid, în 2018, a forțat-o pe Kallas să se întoarcă în patria sa. Ea a candidat la alegerile parlamentare din 2019 ca președinte al Partidului Reformist și a câștigat din nou, obținând 20.072 de voturi.

Președintele Kersti Kaljulaid, așa cum era de așteptat, a desemnat câștigătorul pentru postul de prim-ministru. Cu toate acestea, Kallas nu a reușit să fie de acord cu colegii săi, iar pe la spatele ei s-a format o altă coaliție: doar 45 din 101 deputați i-au susținut candidatura, în timp ce 53 s-au opus. Guvernul era condus de Jüri Ratas, de la Partidul de Centru, care, totuși, și-a dat demisia la începutul anului 2021, împreună cu întregul cabinet, din cauza unui scandal de corupție.

Apoi președintele (tot Kersti Kaljulaid) i-a oferit din nou lui Kallas posibilitatea să devină prim-ministru și să formeze un guvern, iar de data aceasta majoritatea parlamentarilor (70) au votat ​​pentru ea. Primul guvern condus de Kallas a început să lucreze pe 26 ianuarie 2021. Ea a devenit prima femeie prim-ministru al Estoniei, iar guvernul ei a stabilit un record pentru numărul de miniștri femei (7 din 14).

Numirea ca premier a lui Kallas a venit într-o perioadă dificilă. Ea a readus rapid economia la creștere, după COVID, dar un an de război a perturbat această tendință.

Kallas a preluat țara în apogeul crizei pandemice. Vârful restricțiilor a trecut, dar a trebuit să facă față scandalurilor legate de achiziționarea de teste rapide pentru școli, să sprijine afacerile cu subvenții și să introducă pașapoarte COVID. Și a avut destul de mult succes în a face față. Estonia a încheiat anul 2021 cu o creștere economică de 8% (după un -0,6% dezastruos în 2020).

Cu toate acestea, odată cu începerea invaziei pe scară largă a Ucrainei de către Rusia (care a coincis cu Ziua Independenței Estoniei, una dintre cele mai importante sărbători publice, cu o zi liberă și o paradă), Estonia s-a dovedit a fi una dintre cei mai hotărâți și, important, generoși aliați. Iar poziția personală a lui Kallas a jucat un rol important în acest sens. Țara a devenit cel mai mare donator al Ucrainei în ceea ce privește raportul dintre ajutor și propriul PIB: singura țară care dă mai mult de 1%.

„Fiecare armă pe care am livrat-o Ucrainei ne slăbește adversarul și ne întărește propria securitate”, a explicat ea.

Fluxul de refugiați ucraineni, deși mic în număr absolut, a devenit și el o povară pentru economie: de la începutul războiului, 122.554 de persoane au ajuns în Estonia (55.792 dintre ei au părăsit țara, dar 66.762 au rămas). Bugetul Estoniei prevede locuințe temporare, pentru care chiar și un feribot a fost echipat, plătește compensații unice de închiriere în valoare de 1.200 de euro, precum și beneficii în valoare de 200 de euro pe lună.

În același timp, chiar înainte de război, în toamna anului 2021, din cauza întreruperilor în furnizarea de gaze rusești, prețurile acestora au crescut și inflația s-a accelerat, ajungând la 25% în 2022 (de la 1 ianuarie 2023, Estonia a abandonat complet aprovizionarea cu gaz din Rusia).

Totodată, cheltuielile pentru securitate au crescut, au fost necesare cheltuieli bugetare suplimentare, deficitul la finele anului trecut era de 1,2% din PIB.

Pe acest fond, a izbucnit și un conflict politic intern, din cauza căruia coaliția de guvernământ s-a despărțit. Drept urmare, la începutul lunii iunie 2022, Kallas i-a propus președintelui (acum era Alar Karis) să-i demită pe toți cei șapte miniștri care reprezintă Partidul de Centru. După aceea, Partidul Reformist a convenit asupra unei noi coaliții cu Partidul Social Democrat și Patria (ISAMAA). Pentru a actualiza puterea executivă în conformitate cu această configurație politică, în iulie guvernul condus de Kallas și-a dat demisia, iar președintele a invitat-o ​​imediat să formeze un nou guvern.

Drept urmare, economia Estoniei a supraviețuit unei recesiuni, a devenit singura țară din UE al cărei PIB a scăzut în 2022 (cu 1,3%) și, de asemenea, a înregistrat cea mai mare inflație din UE (19,4% la sfârșitul anului). Deficitul bugetar a obligat Estonia să se împrumute și, în ciuda celei mai mici datorii naționale, de care Estonia era foarte mândră (15,8% din PIB), împrumutul s-a dovedit a fi destul de scump (4% pentru 10 ani).

Sub Kallas, Estonia a început să joace un rol mai important decât înainte pe arena internațională și aceasta a devenit una dintre cele mai importante componente ale popularității prim-ministrului, la ea acasă. S-a scris și s-a vorbit mult despre ea ca politician cu o poziție puternică, ea a fost numită „doamna de fier” europeană, pentru că a refuzat să facă vreun compromis cu Vladimir Putin.

În viitor, Kallas este un posibil candidat european pentru postul de secretar general al NATO, au declarat surse pentru The New York Times. Ea „vorbește fluent limba engleză și este activă pe rețelele de socializare, așa că este citată pe scară largă în mass-media internațională și creditată pentru a stimula influența Estoniei în Uniunea Europeană și în întreaga lume”, a scris The Washington Post.

„Kallas a vorbit cu Europa de Vest despre ceea ce ne îngrijorează în Estonia, despre istoria și temerile noastre. Acest lucru este important pentru că lumea occidentală încă subestimează aceste probleme și nu știe cum trăiesc statele baltice și Europa de Est”, spune Neeme Korv, un popular jurnalist și prezentator radio de la publicația estonă Äripäev.

„Când nimeni nu știe despre tine, nimeni nu va observa dacă vei dispărea într-o zi”, a spus însăși Kallas, probabil referindu-se la istoria capturării țării de către URSS, când aliații formali nu au venit în ajutorul Estoniei. „De aceea încercăm să devenim vizibili”.

Estonia este o țară mică (1,3 milioane de locuitori) și acest lucru ar trebui să fie reținut atunci când se analizează politica sa externă. „Când mă întâlnesc cu un nou ambasador în Estonia sau merg într-o vizită în alte țări, vă rog să vorbiți despre dimensiunea populației acestui stat. Pentru a putea compara cât de mult suntem mai mici. Prin urmare, este deosebit de important ca ei să vorbească cu noi pe picior de egalitate, deși din punct de vedere al populației suntem ca o suburbie a Parisului”, a explicat Kallas.

Potrivit lui Korv, „În ceea ce privește popularitatea sa în străinătate, în ceea ce privește atenția acordată politicii externe, Kallas poate fi comparată chiar și cu Lennart Meri”.

Din cauza eșecului lui Kallas de a forma o coaliție după câștigarea alegerilor din 2019, s-a dovedit că ea și Partidul Reformist au făcut promisiuni electorale cu doi ani înainte de a avea puterea reală. Dar un număr dintre ele au fost deja finalizate. De exemplu, problema prelungită cu trecerea la limba de predare estonă în școli a fost rezolvată radical: din 2024 nu vor exista clase cu predare în limba rusă în Estonia (ceea ce, desigur, populației vorbitoare de limbă rusă nu-i place).

Korv își amintește că premierul a preluat funcția în mijlocul pandemiei de COVID, după prăbușirea coaliției chiar din cauza acesteia: „Kallas nu avea suficientă experiență pentru a rezolva sarcini atât de complexe. Dar, după ce a trecut prin asta, a devenit un politician matur în ochii populației și asta i-a adăugat voturi”.

Kallas a reușit până acum să evite scandalurile de corupție legate de propriile sale activități politice. Dar astfel de suspiciuni au fost exprimate împotriva oamenilor din anturajul ei de mai multe ori. Și biografia politică a propriului ei tată este deosebit de bogată în acest sens.

Siim Kallas a fost acuzat încă din 1998-2000, dar a fost în cele din urmă achitat în cazul înșelătoriei Băncii din Estonia de Nord. Cazul se referea la evenimentele din 1993, când Kallas sr conducea Banca Estoniei. Prin banca comercială North Estonian (mai târziu falimentară), 10 milioane de dolari (o sumă mare pentru Estonia) au fost retrase în conturile companiei elvețiene de combustibil Paradiso SRL, care a dispărut apoi.

Kallas sr, în calitate de șef al autorității de reglementare bancară, a fost suspectat în legătură cu acest caz.

Și în primăvara anului 2014, el a fost acuzat că în 1994-1995 a emis 10 scrisori de garanție în valoare totală de aproximativ 1,3 miliarde de coroane, care nu au fost reflectate în bilanţul anual al Băncii Estoniei. Aceste acuzații nu au ajuns în instanță, dar, se crede, au întârziat cu câțiva ani revenirea lui Kallas sr în politica estonă și nu i-au permis să preia scaunul de prim-ministru.

Al doilea soț (de care e divorțată deja) și tatăl fiului lui Kallas, Taavi Veskimägi, este șeful Elering din 2014, una dintre cele mai mari companii de stat din țară, care deține rețele de distribuție a energiei electrice și a gazelor. Anul trecut, când Estonia, ca și alte țări europene, căuta frenetic modalități de a înlocui gazul rusesc, Elering a intrat într-un conflict puternic cu cel mai mare concern energetic privat din Estonia, Alexela, cu privire la construcția primului terminal GNL al țării.

Și într-un interviu recent, proprietarul Alexelei, Heiti Häel, l-a numit pe Veskimägi „persoana care decide ce este mai bine pentru economia Estoniei”, iar întrebarea despre ce a cauzat această situație specială i-a fost adresată în mod clar lui Kallas.

O altă problemă politică nerezolvată a lui Kallas este legată de nemulțumirea față de prim-ministru a populației de limbă rusă. Acest lucru a fost demonstrat și de rezultatul votului în regiunea de nord-est a Ida-Virumaa, unde proporția acestei populații este cea mai mare (regiunea se învecinează cu Rusia la nord și la est; orașul Narva este situat pe teritoriul său).

În Ida-Virumaa, fostul deputat Mihail Stalnuhin (care în septembrie a numit guvernul estonian „fascist”, după demolarea monumentului tancului din Narva-Jõesuu) și Aivo Peterson, care a călătorit în Donbasul anexat de Rusia cu puțin timp înainte de alegeri și a vorbit despre Canalul propagandist rus, au primit cele mai multe voturi. Mai mulți oameni au votat pentru Stalnuhin (el a candidat ca independent) în regiune decât pentru toți cei opt candidați ai Partidului Reformist de guvernământ care au candidat în circumscripția respectivă, la un loc.

Kallas, chiar înainte de agresiunea rusă din 2022, a cerut Occidentului să furnizeze arme Ucrainei. Acum îi convinge pe parteneri să nu facă pace cu Moscova. Kaya Kallas, spre deosebire de mulți alți politicieni europeni, a luat o poziție fără compromis față de Rusia, chiar și după anexarea Crimeei. Și chiar înainte de începerea unei invazii la scară largă, în ianuarie 2022, ea s-a oferit să înceapă să furnizeze arme Ucrainei.

„Când a început războiul, au început să-mi spună: Ai avut dreptate, iar noi eram naivi, ar fi fost mai bine dacă te-am fi ascultat de la bun început”, își amintește Kallas. „Dar acum aud din nou că aveam dreptate atunci, dar nu acum, acum ei știu mai bine”.

Indiferența este mama tuturor crimelor, a scris Kallas într-un articol de opinie pentru The Economist, după ce lumea a aflat despre crimele armatei ruse din Irpin și Bucha. Ororile din Ucraina nu s-au încheiat încă, a avertizat ea: „Vin din experiența patriei mele. Pentru Estonia și mulți alții, pacea de după Al Doilea Război Mondial a însemnat începutul ocupației sovietice cu prețul vieților umane. A adus noi suferințe sub formă de masacre, represiuni, deportări în masă și alte crime împotriva umanității”.

Este periculos să fii de acord acum cu cererile Rusiei, avertizează Kallas pe oricine își propune să înceapă negocieri de pace: „În patru ani vor acumula forțe și vor repeta același lucru. Am trecut deja prin asta, de exemplu, cu acordurile de la Minsk”.

Urmărește-ne pe Google News